Există două feluri de nemulțumire: una a dragostei și alta a urii. Prima este izvorâtă din bunătate, iar a două din răutate. Cea dintâi are o părere bună despre alții. Cea de a doua are o foarte bună părere despre … sine. Cea dintâi te pune pe treabă. Cea de a doua te pune pe luptă. Prima jertfește, cea de a doua nimicește. Prima gândește bine despre ceilați. A doua clădește un mândru, dar fals, sentiment de superioritate.
Nemulțumirea din dragoste și bunătate spune că nimic și nimeni nu este destul de bun pentru cel pe care-l iubește. Această nemulțumire spune:„ Tu poți mai mult! Tu meriți mai mult!“ și se jertfește pentru celălalt. (Vreau ca fiul meu să fie medic, inginer, etc.Vreau să-i cumpăr cutare lucru! Nimic nu este prea scump, prea bun sau prea mult când este vorba de copiii sau nepoții mei!).
Nemulțumirea din răutate spune: „Tu nu ești în stare de nimic! Tu întotdeauna faci rău! Asta nu-i bine! Ce ți-a trecut prin cap când ai spus (sau făcut) cutare lucru? Trebuie să divorțez! Trebuie să pleci!“
Nemulțumirea bunătății este constructivă. Nemulțumirea răutății este destructivă. Din prima se naște progresul. Cea de a doua măsoară regresul nostru.
Dumnezeu este nemulțumit de toate nerealizările noastre, dar asta nu-L blochează în bunătatea Sa! Din nemulțumirea Lui plus bunătatea Lui s-a născut „harul Lui“! Unii dintre noi, când sunt robi ai nemulțumirii, nenorocesc familii și biserici întregi.
„Întăriţi-vă dar mînile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentruca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul. Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată dela harul lui Dumnezeu, pentruca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă turburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12:12-15).
Care este atitudinea ta față de cel care schiopătează? Este pacea și sfințirea scopul tuturor acțiunilor tale? Dacă cei din jurul tău sunt mai mult tulburați, întinați și amărâți de acțiunile tale, nu cumva te-ai abătutu și tu puțin de la „Harul lui Dumnezeu“?
Categories: Maxime si cugetari
Barzilaiendan 
Draga Tudor,
Ma mihneste experienta ta. E trist, daca asa ai fost tratat si stiu ca nu esti singurul. Si noi ar trebui sa invatan din asta si, asa cum ne invata Iacov, sa tratam pe toti credinciosii cu dragoste egala in Domnul.
Este gresit, totusi, sa generalizezi.
Asa cum spui tu insuti, “nu-i chiar asa de simplu. Bisericile sint diferite si imperfecte. Sint formate din oameni imperfecti, in crestere. Exact asta spunea si articolul. Nemultumirea ta e buna, daca e izvorita din dragoste sincera si duce, prin rugaciune si mustrare cu blindete, la crestere.
Dar e rea, daca e doar victimizare si critica fara discriminare si fara speranta.
Domnul sa-ti dea har sa poti iubi chiar cind nu ti se intoarce dragostea si sa poti nadajdui in Domnul pentru schimbare chiar cind semnele schimbarii intirzie sa apara. Biserica e a Lui, nu a noastra, si Lui ii pasa enorm de ea.
In realitate nu este asa simplu: binele este frumos zideste etc , raul este urat distruge …
Cate actiuni rautacioase am vazut din partea unor ”lucratori superspirituali ” din cauza ca nu analizau o situatie ci se pronuntau prea repede ranind frati si asa in necaz..
Suntem mereu grabiti si nu ne ramane timp de comuniune adevarata nici cu Domnul nici cu fratii..
E de dorit pana la urma o mustrare din partea cuiva daca gresesti dar ce primesti este doar…..sfanta indiferenta.
Daca nu gresesti cu nimic dar esti mai uratel , saracutz,, venit din lume nu din familie vestita de pocaiti te asteapta tot …sfanta indiferenta.
Probabil exista si exceptii…..care intaresc regula.
Il citez din nou pe Andrei Plesu “Biserica este ostila prin indiferenta”.
Draga Dan Tamas
Ce-ai scris ai scris foarte bine. Am invatat si eu din ceea ce ai postat acolo.
Draga frate,
mia-m incercat si eu priceperea pe frontiera asta intr-un articol catehetic pentru tinerii bisericii unde slujesc http://tineriibaptistibarcelona.blogspot.com/2011/11/nemultumire-cirtire-vs-critica-mustrare.html.
Ce ai scris ma ajuta sa vad mai bine linia de separare.
Dumnezeu sa te aiba in sfinta Lui paza
P S. nu e necesar sa publici post-ul asta
Draga Nelu
Avem aceleasi probleme si aceleasi experiente. Invatam aceleasi lectii si dam aceleasi examene, chiar daca nevestele noastre si bisericile noastre sunt diferite …
Dane, nu ma pot abtine…
De unde ai stiut ca tocmai subiectul acesta,l-am dezbatul ieri cu..Mihaela (nevata-mea)….Daca nemultumirea este un pacat…si Ce fel de nemultumire?!!..Randurile tale au venit ca “un capac”..
Nemultumirea izvorata din rautate,este un pacat!..
Sa fi binecuvantat de DOMNUL!