Oameni noi pentru haine vechi

Suferim de un foarte real, dar și înșelător complex de superioritate. Simțim imperios și poate inconștient nevoia să credem că noi suntem cei mai buni și locul în care ne aflăm este superior altora, indiferent dacă este vorba de o locație geografică sau de un anumit moment istoric.

Am inventat termenul de „civilizație superioară“ pentru a ne alimenta acest complex de superioritate. Am inventat procesul de evoluție, fie ea biologică, istorică, tehnologică sau culturală. Trăim fantezist în cercuri concentrice centrate în propria și prețioasa noastră persoană. Ceilalți din celelalte cercuri sunt nepărat și inevitabil într-un statut de inferioritate.

Așa să fie? Solomon ne spune că nu este așa.

„Nu este nimic nou sub soare. Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.  Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: ,,Iată ceva nou!“ de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră“ (Eclesiastul 1:9-10).

Iată o ilustrație pentru adevărul acesta: Să ne închipuim că există patru grupe de copii care se nasc în realități diferite. Unii au posibilitatea să se joace numai și numai cu bile rotunde. Ei există într-o lume a sferelor.

Alții nu au la dispoziție în lumea lor decât cuburi. Toate numai colțuri. Ei trăiesc în lumea liniilor și unghiurilor drepte.

Cea de a treia grupă trăiește în lumea triunghiurilor, o lume colțuroasă cu unghiuri de toate mărimile.

Copiii din cea de a patra categorie au la dispoziție numai conuri, simple bucăți conice de lemn.

Cine-i va observa după câțiva ani de zile, își va da seama că între ei există numai diferențe de circumstanțe, nu și de comportament. Indiferent de grupa sau lumea din care au făcut parte copiii s-au dovedit a fi buni sau răi, inventivi sau inadaptabili, iscusiți sau neîndemânatici. Adevărul este că ne dezvoltăm după niște coordonate interioare de caracter cu posibilități și dimensiuni foarte asemănătoare.

Shakespeare spunea că „lumea întreagă este o scenă, iar noi suntem artiștii“. De-a lungul istoriei, secol după secol, generație după generație, ne urcăm unii după alții pe aceiași scenă ca să îmbrăcăm aceleași costume și să jucăm aceleași roluri în marea dramă a umanității.

Mi-am dat seama de toate acestea în timpul pregătirii pentru un studiu în viața lui Ahab, redată în capitolele 16-22 din cartea 1 Regi. Analizând personajele, descurcând intriga acțiunii, căutând motivațiile manifestărilor fiecăruia dintre cei menționați mi-am dat seama că aceeași dramă se joacă și pe multe din scenele lumii de astăzi, în diverse părți ale globului. Le-am dat dreptate celor care, vrând să șteargă colbul de pe capodoperele tragediilor grecești, le-au pus în scenă nu în cartoanele decorurilor din lumea antică, ci în haine și locuri cât se poate de „contemporane“. La fel au făcut și cei care l-au actualizat pe nenea Iancu Caragiale pentru societatea modernă de pe malurile Dâmboviței. Arta adevărată nu are vârstă pentru că ea se adresează acelei părți din noi care este o constantă incredibil de permanentă: inima noastră.

Eu pot fi Ahab, tu poți fi Izabela, cel de lângă tine poate fi Ilie sau Iosafat. Depinde de fiecare dintre noi. Chiar dacă nu putem schimba istoria lumii, ne putem schimba istoria noastră personală.

Azi am ascultat în timp ce conduceam mașina selecțiuni din umorul „redneck-ilor“ americani, talpa țării de aici. Am remarcat aceiași iuțime de minte și aceleași subtilități prezente și în glumele din rafinata și mult lăudata Europă.  M-am distrat copios mai ales la monologul unui astfel de țăran american care povestea fermierilor de acasă ce văzuse și ce înțelesese el dintr-un spectacol cu piesa Romeo și Julieta. Era evident că omul intuise asemănările necesare dincolo de ridicolul deosebirilor de cultură și decor.

Privită din acest punct de vedere, 1 Regi este o oglindă veche în care ne putem privi fiecare chipul.

(Fragment dintr-un comentariu numit provizoriu „Dosare din arhivele regale“)



Categories: Studiu biblic

1 reply

  1. Conform invataturii ” Cel mai mare dintre voi sa fie cel mai mic ” complexul de superioritate , prea des intalnit la noi , este o autopacaleala.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: