S-a sinucis pentru că era bolnav de prea multă viață. N-a mai suportat s-o trăiască fără semnificație. Păcat. Păcat adevărat. A știut însă cum să formuleze idei care ne stăpânesc chiar și atunci când nu le stăpânim pe de-a-ntregul. Iată una din ele:
Nu judecaţi oamenii (întotdeauna) după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili. – E. M. Hemingway
Categories: Maxime si cugetari
Sper să nu se supere nimeni … 
Barzilaiendan 
Cred ca raspunsul lui Vio e de la un alt articol, ratacit pe aici… 🙂
Numai ca Iuda nu a stat tot timpul in compania acestor amici ireprosabili ci a vizitat si alti “amici”…
Din punctul meu de vedere afirmatia citata nu e adavar pur.
Nu stiu daca Hemingway era bolnav de prea multa viata, mai degraba cred ca traise totul atat de intens incat ajunsese la SATIETATE , adica se sataturase. Avusese totul : bani faima , femei. aventura ( participase la Primul Razboi Mondial pe frontul din Europa ) , si diverse extravagante ( ii placea sa vaneze in exces, ” mirosul de praf de pusca si de prada culcata la pamant ” – cum marturisea unui prieten – ii virusase viata ) . Cred ca incercase totul ( in afara de Dumnezeu ) si nu se mai astepta la nimic
In Literatura Universala ( pentru ca Hemingway iese din tiparele obisnuite , aferente unei Literaturi Nationale ) , Ernst Hemingway este un caz extrem de interesant , as spune genial chiar. Un prozator ( vorbim de romancierii consacrati ) este cu-atat mai valoros cu cat ( sorry , cacofonie permisa in DOOM ) reuseste sa ” spuna ” ceva in CUVINTE PUTINE. Risipa de cuvinte, metaforele in exces , la un moment dat obosesc si stranguleaza bunul -mers al firului narativ, coplesind si deviind semnificatilie. Este, daca imi permiteti un exemplu , cazul celor doi prozatori din Literatura Romana , Liviu Rebreanu si Ionel Teodoreanu. Unul creeaza VIATA AUTENTICA in paginile sale ( Rebreanu ) , celalalt creeaza STARI ( Teodoreanu ) de care te saturi pana la urma pentru ca excesul de figuri de stil oboseste , iar ” starile ” se pierd odata cu inchiderea filelor.
In timpul Masterului de Istorie si Critica Literara , profesorul nostru George Muntean ( Dumnezeu sa-l odihneasca , se prea poate sa fi murit mantuit ) obisnuia sa ne spuna asa ” proza SIMPLA SI CLARA creeaza personaje memorabile , proza incarcata de figuri de stil, creeaza prozatori mediocri ” ). Este si cazul lui Hemingway . Proza lui este sintetica, descrierile sunt zgarcite, insa VIATA abunda. Cand am citit prima data ” Adio, arme !” , aveam 20 si ceva de ani si nu pot spune ca m-a captivat cine stie ce romanul. Acum , dupa ceva mai multa intelepciune acumulata, nu ma satur sa-l recitesc pe Hemingway . ” Pentru cine bat clopotele ? ” este aproape geniala; literar , cunoscandu-i stilul nu -i gasc niciun cusur lui Hemingway in acest roman.
Se spune ca a vizitat Parisul , iar scriitorii destul de sclivisiti din high – life-ul literar parizian au cam strambat din nas cand l-au vazut. ” Cine e americanul acesta matahalos , imbracat in salopeta , mereu incaltat cu cizme de vanatoare ? ” Insa cand au aflat ca este autorul romanului ” Adio, arme !” si- au plecat capetele jenati.
Hemingway este un gigant al Literaturii ! Ce pacat ca nu a fost la fel si in credinta…