Am găsit aseară o definiție care mi-a plăcut:
„Iertarea este parfumul pe care-l imprimă violetele pe călcâiul care le-a strivit.“
„Forgiveness is the fragrance the violets sheds on the heel that has chushed it“ – Anonymous
Ce spuneți?
Categories: Maxime si cugetari
Sper să nu se supere nimeni … 
Barzilaiendan 
Sunt frumosi trandafirii, violetele si toate florile in genere…
Dar neasemuit de frumoasa este iertarea atunci cand nu vine doar din porunca: “Sa iertati…!”
Ea, iertarea, devine o trasatura de caracter a omului care traieste virtutea iubirii, ca roada a Duhului Sfant.
In alta ordine de idei, iertarea ESTE PORUNCITA spre a fi oferita gratuit si neconditionat (fara a astepta un minim “coeficient” de…reciprocitate !). Iertarea da, dar impacarea este conditionata de anumiti termeni.
De pilda impacarea exprimata conditional de profetul Osea in capitolul 3:3: “Ramai multa vreme NUMAI A MEA (…) SI VOI FI SI EU LA FEL CU TINE!”
Cu alte cuvinte, “Si Tatal vostru Cel Ceresc va va ierta” adica, “EL ERA IN HRISTOS, IMPACAND LUMEA CU SINE !” Doar IN HRISTOS ! Caci toate sunt in EL ! (Ioan 1:2-3,16-18; 3:16-21)
Cred ca subiectul asta m-a preocupat toata dupa-amiaza. Am ajuns la ora asta la concluzia ca unele nasuri – isi merita calciiele…sau poate fi si invers. Cred ca in afara Lui Dumnezeu nimeni nu stie sa ierte cu adevarat…
“N-are rost sa oferi nimanui un trandafir daca numa’ ce i-ai taiat nasul”
Ravi Zacharias
Ce spunem?
…ca daca pentru a simti mirosul de violete trebuie sa stai cu nasul la calciiele despre care este vorba mai sus – atunci, cu siguranta ca stind cu nasul acolo s-ar putea sa dam si de alte damfuri …venite de pe unde acelasi calcii nesimtitor si nepasator a mai calcat.
Eu as prefera sa ridic de jos violetele calcate si sa le miros …uitind de calcii…mi-as bucura si proteja totodata celulele de miros. Chestie de opinie…I guess!!!
Foarte frumos…Cine a spus asta?