Vasile Brânzei, Aurel Popescu și Iosif Țon

M-ați înduplecat și m-am lăsat înduplecat …
Vreți neapărat să știți ce poziție a lui Vasile Brânzei și Aurel Popescu l-ar face pe fratele Iosif Țon să fie mai prudent și mai reținut (așa cum am scris aici).  Vă dau răspunsul pe blogul meu și nu vă vorbesc de pe poziția de președinte al RBA.

Vasile Brânzei, Aurel Popescu și Iosif Țon. Aceasta este ordinea în care au intrat în viața mea cei trei bărbați care mi-au influențat cel mai mult formarea în România, până ce am trecut oceanul și i-am descoperit în USA pe alții mari oameni din lucrarea lui Dumnezeu.

Cei trei mi-au fost „idolii mei“ nu în sens păgân, ci doar în măsura în care le-am fost din toată inima un „fan“.

Tatăl meu a fost, este și va rămâne etalonul după care mă tot măsor și mă găsesc întotdeauna lipsă. El a reușit să compenseze prin caracter lipsa de cunoștințe. Nu degeaba îi spuneau prietenii mei de la Iași „Reverendul“! A fost un copilandru plecat cu „trenul foamei“ din Moldova la Curtici, unde a devenit cizmar și apoi un cizmar din Curtici care a ajuns păstorul uneia din bisericile Bucureștiului. Aceea de pe N. Titulescu, 56A.

Aurel Popescu a fost este și va rămâne exponentul „autenticității“ cu iz de bucureștean miștocar din care m-am născut și eu, un om curat la suflet și plin de o imensă bunătate, dusă uneori chiar până la limita naivității infantile. Om de ștință și teolog de mare pătrundere spirituală, nenea Aurică a fost, împreună cu sora Valerica, un esantion de românism de cea mai bună calitate. Am împărtășit, împreună cu o generație, cinstea și privilegiul de a fi acceptat drept unul din copiii numeroasei lor familii.

Iosif Țon a apărut pe radarul meu după întoarcerea dânsului din Anglia. M-a fascinat și m-a cucerit imediat cu fenomenalul său dar oratoric și cu aerul de om plimbat pe la Oxford și adus parcă printre noi în can-ul unui spray care înmiresma creștinismul nostru cu aer stătut și provincial. Din cauza atașamentului față de dânsul, a deselor mele vizite la casa din Ploiești și a unul … magnetofon buclucaș (al dânsului, dăruit seminariștilor, dar nu Seminarului), încredințat vremelnic în administrarea mea, fratele Bunaciu mi-a dat unul din cei doi „șapte“ pe care i-am avut la purtare în cei patru ani de Seminar. Pe celălalt l-am luat „pe merite personale“ și revoluționare … de care fac haz împreună cu fratele Bunciu ori de câte ori ne vedem împreună.

Am crescut între aceștia trei, impresionat de ei, călăuzit de ei, contorsionat nu o dată în dragostea mea pentru toți trei, în timpul conflictelor care apăreau periodic între fratele Iosif și ceilalți doi. Tatăl meu a căutat grijuliu să mă știe ucenicul Domnului Isus, nu al unui om, trăgându-mă obiectiv afară din umbra dominantă sau de sub personalitatea strivitoare a fratelui Iosif.  Nenea Aurel mă șoca cu scrisorile lui dure scrise împotriva fratelui Iosif Țon. Misivele erau născute dintr-o dragoste imensă și dintr-o admirație nedisimulată, dar și dintr-o gelozie mistuitoare care-l vedea depărtându-se de adevăr și de „cărarea cea bună“. Poate că tocmai de aceea aveau toate tonul și aerul unui prohod.

Eu deci, la mijloc între ei. Mai mic, mai sensibil, mai părtinitor cu fratele Iosif și întotdeauna chinuit în dragostea mea care se agăța încăpățânată să-i țină pe toți cei trei „în aceiași poză“. Știu părerile celor doi despre Iosif Țon foarte bine. Le aud parcă și acum în urechile mele. Iată-le deci.

Cu respect pentru cei morți și cu îngăduință pentru cei vii, vă rog să le citiți scrise de unul care nu le-a împărtășit atunci și probabil că va refuza până la capăt să le împărtășească.

Vasile Brânzei despre Iosif Țon:

„Dane, Iosif este un foarte bun magnetofon. Are un dar formidabil de la Dumnezeu. Poate înregistra ceea ce aude sau citește de la alții și poate predica apoi mai bine decât cei de la care le-a luat. Este unic în felul acesta. Din păcate, nu este un teolog în sensul convingerilor și nici un om de caracter în sensul consacrării. Iosif este un om al circumstanțelor și al lucrurilor care îi convin.

Ferește-te să te atașezi de el, căci el nu se poate atașa de nimeni. Noi îl considerăm „al nostru“, dar ne așteptăm oricând să o ia iar razna, fără să ne întrebe, fără să ne spună, fără să se consulte cu noi. Este foarte încăpățânat și refuză cu să-și recunoască greșelile. L-am prins de câteva ori cu minciuna.“

După trecerea anilor, am observat în mare parte confirmarea acestor păreri. Fratele Iosif este singura persoană care a reușit performanța de a fi adulat de oameni care l-au văzut poate doar o dată sau de două ori la față, dar care i-au ascultat predicile. În același timp, tot dânsul a reușit contraperformanța de a fi în conflict cu aproape toți cei cu care a fost prieten sau a colaborat o perioadă mai îndelungată de timp. Din aproape toate locurile în care a lucrat sau a stat mai mulți ani a plecat în stări de conflict, unele nerezolvate nici până astăzi.

Aurel Popescu despre Iosif Țon (parafrazare actualizată la evenimentele de azi):

„Fratele Iosif Țon este o persoană care plutește, în visele imaginației sale, la înălțimea unei mari superiorități, deasupra prietenilor, deasupra colegilor, deasupra bisericilor, deasupra Asociaților și Uniunilor, deasupra cultelor creștine, deasupra guvernelor, deasupra Securității, deasupra țărilor și continentelor, deasupra marilor personalități din istoria teologiei, imposibil de ajuns sau atins cu disciplina menită să fie aplicată doar muritorilor de rând, plebeilor cu picioarele murdare de praful pământului.

Cu cât se ridică însă mai sus, cu cât este văzut mai bine de pe toate părțile, cu atâta seamănă din ce în ce mai mult cu un balon de săpun care s-a înălțat așa de sus tocmai pentru că este … gol.“

Petrică Lascău îmi povestea că a fost șofer pentru Aurel Popescu și Iosif Țon la Chicago și a asistat la următoarea discuție:

„Măi Aurele, care predică să o spun deseară, că tu m-ai ascultat în ultimul timp?“
„Pe aia cu smerenia“.
„Aia ți-a plăcut ție, măi Aurele?“
„Nu că mi-a plăcut mie, dar mă gândeam că dacă o mai spui odată poate că o înțelegi și tu“.

La Europa Liberă, fratele Iosif, recunoscându-și limitările în domeniu, l-a rugat pe nea Aurică să-i scrie predicile despre venirea Domnului. Dânsul doar le-a rostit și a fost … excelent.

M-ați înduplecat și m-am lăsat înduplecat de voi … iar acum scriu cu lacrimi.

Mi-e dor de tata și de nenea Aurel. Și mi-e dor de fratele Iosif, așa cum îl știam eu altădată …

Probabil că eu, Daniel Branzai, care i-am fost ucenic și seamăn mult cu dânsul, îl înțeleg cel mai bine. Mulți ani în urmă, prietenul meu cel mai bun cu care întreținusem o corespondență bogată în timpul anilor de armată, mi-a spus într-una din ultimele scrisori: „Dane, tu ești ca vaca aia de lapte care dă mult, dar când e găleata plină dă cu piciorul și o răstoarnă …“

Of, Doamne, scapa-ne din starea aceasta.

Comunicarea informațiilor rezultate din întâlnirea de la Atlanta dintre o comisie pastorală RBA și fratele Țon Iosif a produs o serie de reacții. Vă pun la dispoziție unele dintre ele, cu speranța că imaginea generată de ele va cristaliza mai bine problematica ridicată.

****
Multumesc frate Daniel! V-am intrebat pentru ca si altii ma intreaba pe mine si vor sa aflu ce parere am, ca cel care am detinut un blog despre dansul, i-am recenzat cartile si i-am recomandat predicile.

Am inteles pozitia dvs pe care o impartasesc cu totul! Frate Daniel sunteti o marturie acolo si Domnul v-a pus la carma RBA cu un scop. Ma gandesc acum la vorbele lui Mardoheu … nu cumva pentru vremuri ca acestea trebuia sa fiti presedinte RBA? Domnul sa va dea putere si intelepciune in continuare cum v-a dat si pana acum.
Ma rog Domnul sa va tina tare pe pozitie!
Un crestin dupa Evanghelie care va iubeste…

Dragul meu

Unul din lucrurile care m-au durut cel mai tare ca fost ca fratele Iosif (cel de azi, nu cel pe care-l cunoastem noi) a pus pe aceeasi treapta valorica strajerii, crestinii dupa evanghelie si pentecostalii, a a spus ca el colaboreaza la fel cu toate aceste trei categorii. – Daniel

********

Înțeleg frustrarea fraților pentecostali. Declarația fratelui Iosif Țon a suflat în lampa entuziasmului lor înflăcărat și a pus un dop în anticipatul șuvoi de scurgere a membrilor de la baptiști la pentecostali.  Probabil că le este dat și lor, asemenea multor baptiști și ne-baptiști să guste amara deziluzie a celor care l-au strâns prea mult și prea tare în brațe pe fratele Iosif Țon:

„Fratele Iosif Țon a afirmat că a fost, rămâne și va fi baptist. Dumnealui subscrie în întregime la Mărturisirea de credință a Uniunii Bisericilor Baptiste din România și a Asociației Bisericilor Baptiste din Statele Unite și Canada“

Spuneam cu durere și simpatie pentru frații mei pentecostali: „Oare când cade schimbarea la față în calendarul pentecostal ?“

****

Multumesc pentru informare  Cred ca e corect ce ai scris  Domnul sa iti dea lumina in continuare.  Am vorbit si cu Fr. Saracu si cu Fr. Geabou. Tot asa zic si ei ca Ton nu sa schimbat inca.  –  Pahomi Vladimir

****
Iată și ultima scrisoare trimisă păstorilor din RBA de unul din prietenii fratelui Iosif Țon, Geabou Pascu:

Catre fratii pastori ai Ascatiei Crestine Baptiste din S.U.A. si Canada

Dragii mei colegi,

Am asteptat cu multa speranta sansa oferita fr. Iosif Ton la Atlanta, sansa de a se reabilita la intrunirea cu fratii pastori din asociatie. M-as fi asteptat sa-si recunoasca greselile si sa ajunga la pace cu Biserica din Portland si cu Biserica baptista din Rominia in general pe care, prin comportarea lui din ultima vreme, a denigrat-o si a dat posibilitatea altora sa o umileasca in fel si chip, fara ca Iosif sa ia atitudine, aparindu-i pe cei care l-au iubit si i-au stat la dispozitie cu ce au avut mai bun…

Ascultind predica lui dela Atlanta, felul cum a incercat sa-si justifice ultimile lui „descoperiri”, n-am vazut in el nici-o schimbare, decit acelas Ton arogant si plin de sine (nu un frate sarac in duh, nu unul care-si plinge trecutul (caderile si ridicarile), ci un diplomat care ,folosind smecheria, sa facut ca-si cere iertare, pentruca facindu-se ca se scuza a folosi ocazia sa acuze si sa atite la desbinare pe frati.

De remarcat faptul ca, Iosif are darul de a invata. Este un f. bun invatator. Dar el invata pe altii … pe baptisti, pe penticostali, pe strajeri, pe toti, in afara de sine,f iindca ce spune el in predica dela Atlanta despre primele ferinciri-sau porunci…nu se vede deloc in ceea ce face el.

Mie mi-a placut invatatura data de el, si am luat-o de buna pentru mine, asa cum am facut si altadata pe cind eram „Tonist”. Dar ce ma doare pentru el este faptul a linga vorbele lui Ton, vorbe dealtfel f. frumoase, nu sint si fapte.

Noi „Tonistii” am fost gata sa murim cu el pentru adevar, sa ne sacrificam familiile avind totala incredere in ce invatam impreuna la fiecare Tardelas. Dar fratele nostru de cruce,Iosf Ton n-a avut aceiasi incredere in noi, si a „ascuns” fata de noi faptul ca el era dotat si cu alte daruri ale D.Sfint. Fratele nostru cu care noi am fost gata de orice sacrificiu pentru Adevar, nu ne-a spus niciodata ca a vorbit in limbi, nu ne-a aratat niciodata sticluta cu ulei care a scos-o din buzunar la amvonul Bisericii din Atlanta, nu ne-a spus ca are darul vindecarilor si nu ne-a introdus si pe noi prietenii, lui in scoala aceasta a vindecarilor…..

Cind fica lui era micuta in leagan, fiind bolnava, ne-a chemat pe toti din Tardelas sa ne rugam si sa ne punem miinile peste ia. Am facut-o, si Dora sa vindecat. Iosif nu avea la ora aceia sticluta cu untdelemn si nu-i cunostea pe strjerii de astazi….

De cine s-o fi temut asa de tare ca sa aiba aceasta atitudine fata de noi si sasi „ascunda” darurile primite dela Duhul Sfint ? Oare sa se fi temut de securitate ?!!
Nu cred, fiindca noi eram gata sa murim pentru Adevarul pe care-L predicam.

Eu cred ca fr.Iosif nu spune adevarul. El se da acum a fi caristmatic, ca sa prinda bine si la caristmatici. Se preface ca si Cameleonul, ca sa poata inainta pe toate fronturile.
Fr.Ton a tradat increderea noastra si intelegerea avuta intre noi, intelegerea de a nu mai scri si nici de a mai publica ceva fara a ne consulta cu totii mai inainte.

In cazul cu biserica din Caransebes, fara stirea noastra, fr.Iosif a dat autoritatilor, respectiv celor dela Departamentul Cultelor, un mesaj scris, intitulat: ”Pozitia MEA“, pozitie in care ii acuza pe frati, si–i justifica pe cei dela Uniune pentru cele intimplate la Caransebes.

Aflind de acest fapt, l-am chemat la Tardelas la Bucuresti sa discutam cu privire la cele scrise de el, si sa ne spuna dupa cele afirmate in scrisoare, el cu cine este? cu noi, cu Uniunea, … cu autoritatile? Unde se pozitioneaza el in acea scrisoare, si cum ii suna lui acest titlu „Pozitia mea“. Ce-i spune lui cuvintul „mea“?????
O zi intreaga am purtat discutii, fara ca Iosif sa cedeze vreun pic si sa recunoasca ca a gresit.

Si atunci, ca intotdeauna, si, ca si de curind la Atlanta, el a argumentat ca un diplomat, ca el sa bagat ca sa-i invete pe cei dela Caransebes, pe cei din conducerea cultului, si pe noi toata ziua aceia.

Tot asa spunea el cind s-a dus la strajeri, ca sa dus sa-i ivete, sa-i corecteze d.p.d.vedere doctrinar, asa cum ne corecteaza si pe noi toti astazi.

Fratilor, fr. Ton este un om tare la cerbice, tare in grumaz, si nu cedeaza cu una cu doua, si nu recunoaste, tot asa cum a facut si in cazul cu securitatea, n-a recunoscut pina cind n-a fost incoltit pe internet la „Masa Rotunda” cind apoi ne-a surprins pe toti cu cele declarate. Lucruri pe care nici noi tovarasii lui de cruce, de suferinta nu nu le cunosteam.

Ca unul care am colaborat atitia ani cu el si stiu si faptele bune facute de fr.Ton, curajul lui, indrazneala lui in multe lucruri, m-as bucura, ca la urmatoarea intilnire cu fratii pastori, sa lase diplomatia laoparte, sa se pocaiasca sincer si sa se smereasca asa cum fosrte bine invata pe altii si sa ajunga la pace cu biserica din Portland si cu toti ceilalti, aratind ca este indragostit cu adevarat de bunatatea lui Dumnezeu si nu de rautatea celui egoist.

S-ar putea sa fie o sansa pentru el, o sansa pe care care noi cei inaintati in virsta, sa n-o mai avem inca odata,dar cind ni se ofera s-o folosim si sa ne smerim sincer, sa ne golim de noi insine, sa ne plingem trecutul cu multe caderi si ridicari si sa croim macar deacum incolo carari drepte cu picioarele noastre. Putem sa ne smerim, si Dumnezeu ne va inalta in mod sigur, nu oamenii. Sau, putem sa ne inaltam, sa ne ingimfam si plini de noi insine, sa-L determinam pe Dumnezeu sa ne umileasca, nu oamenii.

Ma rog Domnului pentru fr. Iosif si vreau ca Cel rau sa n-aibă nici-un cistig la posibila urmatoarea intilnire cu fratii pastori și la intrunirea cu fratii la Conventia dela Sacramento sa fie un prilej cind Numele Domnuluilui sa fie glorificat.

Al vostru frate si coleg pe ogorul Domnului

Pascu Geabou.



Categories: Articole de interes general

22 replies

  1. Frate Daniel,
    Cu ingaduinta dumneavoastra doresc sa postez acum, la acest subiect, o poezie de o sensibilitate aparte si care exprima cu prisosinta trairile amandurora fata de cei dragi, plecati inaintea noastra in vesnicii. Totodata este o marturie a amndurora ca suntem mai aproape dei, de vesnicie decat de zilele de odinioara cand “vorbeam ca un copil, gandeam ca un copil…” Este si aceasta o…”retro-oglinda cu chip intunecos” pe care am lasat-o in urma iar acum mergem sa vedem Splendoarea Cerului “fata in fata” !

    MA CHEAMA STRABUNII…

    Ioan14:1-6; Evrei 12:1-2; 13:7;
    Fapte 7 :56,59.

    Mă cheamă străbunii, fac semne cu mâna,
    Căci zilele-s scurte şi slabă-i lumina ;
    M-aşteaptă în ceruri, cu drag îmi fac loc
    Căci trup se-nfioară şi suflet ia foc…

    M-aşteaptă străbunii, m-aşteaptă părinţii,
    M-aşteaptă şi fraţii-mpreună cu sfinţii ;
    M-aşteaptă cununa cea nevestejită,
    M-aşteaptă Ospăţul şi haina-i gătită !

    M-aşteaptă tot ceru-n imens curcubeu…
    Şi Doamne, de ce ? O nimica sunt eu…
    M-aşteaptă-n splendoare, m-aşteaptă cu drag
    Milioane de îngeri, mă-ntâmpină-n prag !

    Când flacăra vieţii încet mi se stinge
    Şi simt cum pe buze-un sărut mă atinge
    Da-i rece ca gheaţa ! O-ngheţată suflare…
    Mă seacă de vlagă, stingând lumânare…

    Atunci, se deschide o uşă în Cer
    Încet, pentru mine ce-s gata să pier…
    Mă-ntâmpină toată frum’seţea de sus ;
    Părinţii şi fraţii ! M-aşteaptă Isus !

    M-aşteaptă de-o viaţă să-mi dea răsplătire
    C-aici pe pământ L-am slujit în iubire ;
    Mă prinde de mână, mă duce-n Lumină
    Să-mi dea veşnicia c-o pace deplină !

    Mă cheamă străbunii, mă aşteaptă părinţii,
    Mă-ntâmpină fraţii-mpreună cu sfinţii ;
    Mă cheamă Eternul, tot Cerul de sus !
    Şi, stând în picioare, mă aşteaptă Isus !

    ACIDUZZU, 30.10.2010, ora 15,10-15,20

  2. Cand fiecare
    A dat ceva
    Ce ai tu oare
    Si ce vei da?…
    Chiar si cazutul
    Intre talhari
    Si-a dat avutul
    Celor mai tari
    Samariteanul
    Riscand cumplit
    Plateste Hanul
    Pentr-un ranit…
    Loviti strapunsul
    Ce-n rugaciuni
    Ne da raspunsul
    Printre minuni ?…
    O iarta-i Tata
    Nu stiu ce dau
    Si-n Judecata
    Nu-s unde stau !…

  3. Otniel, poti sa subscrii cat vrei la ceea ce spune Dan Spaniard. Greseste profund, si datorita unor asemenea naivitati -in ceea ce-l priveste pe fr Ton si nevoia lui de smerire si de pocainta- a fost propulsat tot mai sus acest “balon de sapun”, acest lucru facand rau altora, facandu-i rau lui insusi si facandu-i cu atat mai grea pocainta si smerirea, la varsta asta, cand, da, e greu @din punct de vedere psihologic”, draga Dan Spaniard, sa se mai schimbe, sa mai recunoasca unde a gresit, si sa se pocaiasca autentic si public. Ce spui dumneata lui Daniel, ca nu trebuia spus/facut nimic public, etc nu se aplica; greselile acestea au fost publice, asa cum ti-a explicat si Daniel, si asa trebuie rezolvate. Aici nu vorbim de ceea ce a facut in camaruta lui, sau facut unui anume frate doar, ca sa rezolve acolo, asa cum e scriptural, ci totul a implicat biserici, comunitati, uniuni, etc. Deci incercarea de pocainta a la Saul din V Testament, nu tine, trebuie o pocainta intr-adevar ca a lui Saul din NT, pe care il mentionezi. Si inca ceva, fie ca fur marul pt ca is cleptoman, fie ca il fur sa-mi hranesc familia, tot furt e; da, motivatii/explicatii diferite, etc, dar tot wrong e, si in ambele cazuri tot recunoastere si pocainta trebe, altfel in zadar. Zici de Saul din Tars/ Pavel de dupa; pe langa ce a zis Daniel, adaug, uita-te la atitudinea lui de dupa in scrierile sale si purtarea sa. Asta e infinit mai importand de cati s-au convertit prin el, vis a vis de cati a omorat. Asta e total irelevant. Cineva se poate pocai si la predica unei magarite, remember? Si gura pacatosului poate rosti adevarul, remember? Si Satana daca ar recita frumos o predica buna, fie cea a lui Isus/Petru sau Pavel, poate ca s-ar cinverti multi, deci argumentul tau nu tine. In fine, poate revin si cu alte explicatii si detalii, dar in mare ti-a raspuns destul de clar si cu candoarea-i specifica, fr Daniel. De admirat curajul si pozitia lui, ABSOLUT necesara, ca si presedinte al RBA, dar si ca simplu credincios, pozitie care rezoneaza cu majoritatea bisericilor din tara. Nu mai sunt multi naivi in ce-l priveste pe fratele Ton. Asa ca nu-i mai pune piedici de genul acesta in calea smeririi si pocaintei ce i-o ofera Dumnezeu.

  4. Daniel, acum chiar esti in groapa cu lei , ca nu vrei sa te inchini chipului,
    Dar sa stii ca groapa e un loc minunat ca de acolo nu te poate scote nimeni decit mina Domnului,
    Ma bucur de pozitia pe care ai luat-o cu privire la Ton, care de mai bine de 50 de ani supara pe frati, ca sa nuzic mai mult
    Domnul sa te binecuvinteze
    Mihai Hategan Vancouver

  5. Tare mi-as dori sa ramaneti asa -pe aceasta pozitie-.
    Este vremea in sfarsit sa ne trezim din aceasta lunga visare .

  6. Un sigur cuvant mi-a ramas dupa citirea acestui articol: DUREROS!

    Sic Transit Gloria Mundi!

  7. ACESTA ESTE ADEVARATUL DANIEL BRANZAI, FIUL LUI VASILE BRANZAI !
    Aceasta este si “carticica amara” de care vorbeam anterior…
    Domnul sa va binecuvinteze frate Daniel si pentru disceranamantul de a nu-l asocia pe Saul din Tars in pacatosenia “dinainte de…” cu pacatosenia fr. Tzon (de nenumarate ori) “de dupa…”; adica, asa cum spuneati:
    “Cat despre Saul din Tars, victimele lui au fost facute inainte de venirea la Christos …”

  8. Subscriu la ceea ce afirma fratele Dan Spaniard.

  9. Draga Dan

    Si mie imi este greu sa scriu ceva dupa ceea ce ai scris tu. Esti un om deosebit si ai o perspectiva corecta asupra crestinismului.
    Probabil ca as fi si eu exact ca tine, daca providenta nu m-ar fi asezat anii acestia intr-o pozitie publica in care TREBUIE sa iau atitudine in evenimentele care tulbura si incurca lucrarea in bisericile din RBA. Sunt convins ca nimeni nu-l poate face mai mult de ras pe fratele Iosif Ton decat a reusit sa se faca dansul in ultima vreme.

    Sa luam de exemplu numai cazul colegului Cornel Turcu din Seattle, WA. El a scris despre durerea adanca pe care i-a cauzat-o fratele Iosif cand a spus ca un copil al sau, nascut cu „special needs“ este catalogat ca demonizat. Ce ai fi facut tu cand ai fi auzit ca un astfel de tata a fost ranit de cuvintele tale? Ce te-ar fi indemnat sa faci buna cuviinta sau sensibilitatea specifica unui copil al lui Dumnezeu, care se mai si pretinde cu dar de „pastor“ ? Ai fi pus macar mana pe un telefon sa-ti ceri scuze sau sa cauti cumva sa alini niste dureri cauzate de tine? Ai cauta sa asiguri ca ai fost inteles gresit?

    In rezumat, situatia care ma obliga este cam aceasta:
    – un fost pastor din zona RBA s-a dus in Romania si a tulburat viata bisericilor din Uniunea de acolo. A fost sanctionat corespunzator de cei din Uniune.
    – acelasi fost pastor a intrat in conflict cu biserica RBA din care face parte si s-a retras din RBA, dand nastere la o stare locala de conflict si la multa nedumerire.
    – acelasi fost pastor, evitand bisericile baptiste, a colindat apoi bisericile pentecostale spunand minciuni despre Uniune, RBA si despre credinta si practica baptista.
    – acelasi pastor „nepastor“ a facut acum o piruieta doctrinara si a fost de acord sa stea de vorba cu cativa pastori din RBA.
    – dintr-o politete rau inteleasa, fara acte de pocainta si fara sa-si reglementeze pozitia cu Uniunea, cu RBA sau cu bisericile pentecostale prin care ne-a batjocorit, la Atlanta este invitat sa predice si se apuca cu sarg „sa ne invete“, folosind pana si ocazia de a se scuza pentru a-i ataca pe altii.
    – perseverand in aceasta aventura a lui, cazul acestui fost pastor risca sa rupa legaturile de partasie si colaborare dintre Uniune si RBA si dintre pastorii din interiorul RBA, ca sa nu mai vorbesc de stanjeneala pe care a produs-o in relatiile dintre bisericile baptiste si pentecostale romane.
    Se merita?
    Ti-l inchipui pe fratele Petru Popovici sa faca asa ceva? Ti-l inchipui pe Simion Cure, pe Liviu Olah sau pe oricine pretuiesti tu si-l socotesti un exemplu demn de urmat sa faca asa ceva? Sa urmareasca asa ceva cu perseverenta si cu bunastiinta?

    Cred ca veti situatia in care m-am trezit si obligtia unei luari de pozitie ferme.

    Care crezi ca este cauza acestor intamplari cu fratele Iosif? Nu cred ca este nevoie de nici o comisie pentru detectarea cauzei. Si tu o sti, si eu o stiu, si noi o stim, si ei o stiu, si dansul o cunoaste.

    Cred ca ranile facute de un prieten dovedesc credinciosia lui. Cand fratele Iosif va sta inaintea marii judecati se va vedea cine l-a iubit mai mult: cei care l-au lasat sa mearga inainte gresit, fara sa-i atraga atentia sau cei care l-au indemnat sa stea pe calea cea dreapta. Acum, cand i-a mai ramas putin din drum, vremea pocaintei adevarate nu mai poate fi amanata. Riscurile sunt prea mari, iar victimele colaterale sunt mult prea numeroase. Cat despre Saul din Tars, victimele lui au fost facute inainte de venirea la Christos …

  10. Dragul meu Daniel

    “Cele mai obisnuite feluri de a imbatrani sunt trei: uitarea, melancolía si iritarea.”
    Eugenio d`Oro

    Nu ar fi cazul sa mai scriu ceva dupa Taica. N-am facut-o niciodata in multi ani de cand il cunosc si m-a crescut. La fel, nu s-ar cuveni nici sa completez ceva dupa cele scrise de tine. Cu tóate aceastea, am sa o fac doar din dorinta de a amenda un fel de expunere scrisa ridicata la rang de cutuma pe únele bloguri evanghelice.
    Scriam acum ceva vreme despre acelasi Iosif Ton urmatoarele fraze:
    “Stii cati oameni nevinovati au murit din cauza lui Pavel zis Saul din Tars? Dar cati s-au pocait datorita ascultarii Cuvantului predicat de el, stii? Numarul este acelasi? Nu cred ca stii sa raspunzi la intrebarea asta. Nici eu. Nu detinem, deci, sentimentele, algoritmul lui Dumnezeu. Ne lipseste obiectivarea de sine intr-un obiect/subiect distinct de eu in astfel de situatii. Nu putem intelege ce determina un pacat pentruca furtul meu nu este la fel cu furtul tau chit ca am bagat tot o portocala in buzunar fiecare de pe tejgheaua din piata. Au avut loc procese diferite inainte de producerea actului in sine. Atunci cu atat mai putin vom putea intelege procesul pocaintei celor de langa noi.”
    Or, eu cred, dragul meu Daniel ca modalitatea aleasa pentru a “urgenta”, “determina” pocainta lui Iosif Ton este gresita. Nu stiu cui dintre noi toti de aici i-ar veni bine sa i se listeze pacatele in amanunt (únele chiar picante si duse spre un comic absurd) astfel incat multimea insetata de sange sa isi lase comentariile care mai de care mai acide.
    Din punct de vedere psihologic, este foarte greu pentru un om la varsta lui Iosif Ton sa isi recunoasca vina, sa isi puna tarana in cap si sa spuna public: am gresit. Insa, eu cred ca o va face. Si mirati vor ramane cei care-l cred infatuat, egocentric si plin de sine.
    Din punct de vedere social, Iosif Ton NU mai are nimic de castigat sau de pierdut. A fost cel mai cunoscut dintre evanghelicii romani, a ramas asa. Greselile facute i-au sporit popularitatea si sa fii convins ca majoritatea Bisericilor din Romania l-ar primi sa predice. Bineinteles ca si Taica Pascu l-ar primi ca pe un vechi prieten, l-ar dojeni bland si s-ar urca amandoi la amvon.
    Din punct de vedere teologic stim bine toti ce se intampla. Au fost deraieri, sincope, nedumeriri. Cred ca toti avem parte de asa ceva in viata. Nu exista oare un “DE CE DOAMNE ASTA?” in vietuirea fiecarui crestin? Eu stiu ca Iosif Ton nu crede in vorbirea in limbi. De unde? L-am intrebat. In vindecari miraculoase crezi si tu Daniel Branzei. Si eu. Cred ca Dumnezeu vindeca daca doreste. Are un plan neinteles – e clar – de catre noi. De asemenea, mai stiu ca Iosif Ton se dezice de orice legatura cu pastorul Criss din Africa. De unde? L-am intrebat si asta.
    Dar, pana la urma, este treaba unei comisii special formate pentru a deslusi tóate aceastea. Eu doar am subliniat cateva aspecte care au legatura cu ce va urma sa iti scriu.
    Crestinismul invatat de mine se bazeaza pe urmatoarea fraza pe care nu obosesc a o repeta : “ Dacă îi iubiţi numai pe cei care vă iubesc, ce răsplată puteţi aştepta? Chiar păcătoşii iubesc pe cei care îi iubesc pe ei… Voi, însă…”
    Or, in cele citite de mine pe mai tóate blogurile unde se discuta cazul Iosif Ton nu se vede deloc iubire. Oamenii scriu acru, urat, maculat, neglijent, ostentativ, primitiv. Merita o astfel de tavaleala in noroi Iosif Ton? Merita a ne uni vorbele cu unii care nici macar n-au dat mana cu el?
    Nu cred ca trebuia publicata nici o reactie a nici unui frate in ceea ce-l priveste pe Iosif Ton. Inainte de toate trebuia detectata CAUZA celor intamplate, asa cum am scris si mai sus. De ce s-au intamplat toate astea cu el?

    Si sa inchei cum se cuvine: “In noaptea cea ca de iad, chiar marea insasi s-ar fi zvarlit spre stele sa le stinga” – William Shakespeare. Sa nu agitam noi marea, dragul meu Daniel, caci doar Dumnezeu da lumina stelelor…

    Cu dragoste
    Dan

  11. cat despre aurel popescu numai de bine lam avut pastor in portland
    si chear el ma adus sa locuioesc in vancouver wa a fost un frate
    ff sincer si eu zic sa i fiet tarna usoara.el n-e asteapta inpreuna
    cu cei care au plecat dintre noi frate si sora aurel si valerica nu te-am
    uiotat.

  12. @Fratelui Pascu G.
    Ba, din contra,fratele Tzon a ajuns asa din cauza ca nu a fost “tesalat” indeajuns la vremea potrivita. Desigur ca, din cei trei frati care l-au tinut intr-o permanenta “tesalare” (Vasile Branzai, Aurel Popescu, Pascu G…), doi au trecut la Domnul, iar acum, de unul singur, degeaba incercati o “re-tesalare” tardiva. E prea “trecut” prea plin de…rapciuga spirituala. Singurul lucru in care mai tragem nadejde si, desigur ne si rugam pentru aceasta este o odihnire in Domnul dar incepand de pe “genunchii slabanogiti…” asa dupa cum predica dansul “in zilele sale de glorie”, adica din Evrei 12:11-13 ! Doamne ajuta-i, Doamne da-i izbanda intru sincera, adanca si finala pocainta !
    Cu toata consideratia, placuta amintire si respectul ce vi-l datorez,

  13. Adeseori vedem cum vantul tulburarilor se ridica si se intareste pina intr-atit ca sa ajunga o furtuna care rastoarna totul inaintea ei. Sa alergam la Isus si sa raminem cu El in pace.

  14. Taica, taica
    Nu-mi mai zice nimeni Danut, de cand au murit ai mei. Multumesc pentru acest cadou in zilele acestea de aducere aminte.

  15. Cred in posibila pocainta al lui Iosif Ton,dar trebuie sa taca, sa devina un crestin mut.

  16. Mesajul asta este ca un “leac” venit la timp…si ca o concluzie venita intr-o mare confuzie.

  17. Puteti sa-l asteptati, Ton e departe ,nu se mai intoarce. Niciodata nu mi-a placut. Pot sa-l urmez pe Cristos si fara Ton. Biserica Lui Cristos va fi aceeasi si fara Ton. Nu trebuie sa-l numim ,,frate,,

  18. Danut,ma bucur sa aflu ca si Vasile Brinzei adevaratul meu prieten ca si f. Aurel Popescu au vazut in Iosif Ton ceia ce am vaut si eu. Cred ca sfaturile acestor oameni ramin valabile. Pune-le in practica si ai grija ca nu cumva sa versi iarasi galeata cu lapte.
    Iosif Ton nu mai trebue tasalat ,periat, fiindca lucrul acesta i sa facut prea mult si i-a crescut co…ada. Acum este vremea pentru salvarea lui sa i se spuna adevarul in fata si cu curaj ca sa se pocaiasca inainte de a trece limanul…
    Cu dragoste fr. Pascu G.

  19. Frate Daniel,
    Frumoasa si binevenita marturie !
    “Ferește-te să te atașezi de el, căci el nu se poate atașa de nimeni. Noi îl considerăm „al nostru“, dar ne așteptăm oricând să o ia iar razna, fără să ne întrebe, fără să ne spună, fără să se consulte cu noi. Este foarte încăpățânat și refuză cu să-și recunoască greșelile. L-am prins de câteva ori cu minciuna.“

    …Si aceasta a fost…chiar din “ziua intai”. Si asa a fost ! Stim cu totii !

Trackbacks

  1. Despre idoli … si fani… în biserică… « Timişoara Evanghelică
  2. Întrebări devastatoare despre “teologia-ideologia” confuză a profesorului Iosif Țon | ARMONIA MAGAZINE - USA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: