Austria cu A mare

Vineri. 27 mai 2011
Seara asta, Dumnezeu mi-a facut o surpriza!
La Krems exista o biserica baptista romana tradusa in limba germana! (sau austriaca). Prin bunavointa fratelui Cornel Prejban, am fost invitat la Krems cu o seara inainte de a fi necesar sa predic.

Vineri am fost martori la o sarbatoare anuala devenita traditionala in aceasta regiune. In panica pentru numarul mic de oameni care veneau la biserici, catolicii au initiat o seara linga in care fiecare preot este liber sa faca ceva care sa atraga oameni. Unii dau un fel de festine culinare. Altii fac serbari asemanatoare mosilor de pe la noi. Romanii au participat anul trecut la un fel de program ecumenic dat de cateva biserici. Anul acesta, reprezentantii bisericilor de anul trecut au propus ca adunarea speciala sa fie gazduita de romani. Cornel Prejban le-a spus ca se poate numai daca ceilalti accepta sa nu faca nimic care i-ar jigni pe neoprotestanti (semnul crucii, etc.). Zis si facut.

Am asistat astfel la un “program lung” in care prima parte a fost o succesiune de cuvantari din partea reprezentantilor diferitelor biserici, citiri de texte potrivite ocaziei si rugaciunea “tatal nostru”. Acestea au fost urmate de un program foarte frumos, sustinut de biserica romanilor (totul insa in limba germana). Am ascultat astfel cam tot ce pot sa faca mai frumos romanii: un cor mixt foarte frumos pregatit de un dirijor venit special din Romania, un cor de copii, o orchestra de mandolone pregatita tot de un dirijos venit din Arad (unchiul dirijorului corului barbatesc din Carolina), grupul de lauda si inchinare si o mica sceneta pregtita de tineri (tema a fost: cum sa fi un martor al lui Christos la scoala si in lume). Pentru ca bucuria mea si surpriza sa fie depline, orchestra a cantat si … o melodie evreiasca.

A urmat o pauza de cam o ora in care s-a servit masa si s-au purtat discutii cu musafirii. Dupa aceasta, servicul a fost reluat pana dupa ora 10 seara. De predicat a predicat un absolvent de la Bob Jones din USA. El a fost pastor cativa ani la o biserica baptista austriaca de aici, dar s-a retras pentru ca biserica austrica nu-l lua in serios si nu s-a produs schimbarea si trezirea predicate.

M-am uitat la ne-romanii care au fost prezenti. Le radeau fetele si le straluceau ochii. Tare si-ar fi dorit sa aibe si ei in bisericile lor asa ceva! Unii au lacrimat spunand: “Si la noi a fost acum 20 de ani asa.” Constata a sunat ca un advertisment foarte serios pentru romani.
Cred ca acesta este principalul avantaj al romanilor baptisti care au ajuns in USA: bisericile americane sunt mult mai bune decat bisericile neoprotestante din Europa si asta ne trage de multe ori … in sus.

In Austria exista doar 1400 de baptisti, din care 400 sunt romani. In prezent, biserica din Krems este un fel de catalist pentru schimbarea intre austrieci. Pe Cornel Prejban, hotarat si avantata cum este, l-as numi un “mic Luther al romanilor din Krems”. Miercuri urmau sa plece in Serbia sa repare acoperisurile la cateva case. Lucrarea era un efort de evanghelizare prin fapte.

Sambata, mi-a fost mult mai usor sa predic, pentru ca-i cunosteam pe ascultatori din seara precedenta. Mi-am deschis inima inaintea lor si le-am vorbit despre diaspora si despre teologia exilului (predata de Dumnezeu evreilor din Babilon prin Ieremia). Am impartasit cu ei experienta celor 29 de ani petrecuti in exilul american. Cred ca am vorbit in sera aceea in aceeasi limba, si nu ma refer la limba romana ….

Programul nostru de sambata a fost modificat putin pentru ca sa putem ajunge toti la timp acasa ca sa vedem finala la fotbal dintre Barcelona si Mancester United (3-1 pentru spanioli). Am constatat ca mai nimeni nu tinea cu englezii. Ce trebuie sa fii simtit romanii din Barcelona!

A trebuit sa plec din Krems chiar atunci cand incepusem sa ma imprietenesc cu ei. Dimineata, fratele Cornel mi-a dat adresa de la una din bisericile baptista romane din Viena. (Exista trei: una la care era un program prestabilit si nu aveau nevoie de mine, alta de tineri dupa modelul Metanoia lansat in Romania de Cristian Barbosu si una adunata in jurul unui pastor priceput si serios, cu care ne-am simpatizat de la prima vedere.) Am ajuns cu o jumatate de ora mai devreme de inceperea serviciului, suficient ca sa dam o raita prinmprejur si sa fotografiem preturile incredibil de mari la articole de stricta necesitate. Am sa atasez acasa cateva poze pentru voi.

Romanii baptisti din Viena stau cu chirie. Sala nu este mare. Cam tot asa ca numarul lor. Am ascultat un program de rugaciune foarte bine facut, unul de inchinare cu chitare si tombe, cu cantari foarte bine alese si interpretate. Am intalnit un pastor care este o adevarata binecuvantare. El m-a preuentat celor din adunare si m-a rugat, intr-o ironie compliment, sa nu uit sa transmit salutarile lor fratelui Barzilai en Dan, pe care-l cunosc de pe Internet. (Multi din cei pe care i-am vizitat n-au stiut ca eu sunt, in acest mandat, presedintele RBa. Aceasta “ignoranta” mi-a prins foarte bine si m-a facut sa ma simt mult mai “in largul meu”.)

Mi-am intarit convingerea ca romanii crestini neoprotestanti pot fi o binecuvantare pentru europeni. Ca si in actul polenizarii savarsita de albine, ei nu viziteaza florile decat pentru ca se gandesc sa ia ceva in folosul lor personal, dar, providential, pot poleniza din tara in tara (din floare in floare).

La plecare, le-am lasat un pachet cu copii ale volumului patru din “Amintirile cu sfinti”. M-am bucurat sa aflu ca le stiau pe celelalte. A fi trebuit sa mergem impreuna la o masa de pranz, dar timpul ne gonea din urma . Am demarat si am zburat pana la Linz pe un autoband excelent. Am ajuns intr-o ora si jumatate si m-am suit direct la amvon, impreuna cu un frate din comitet si cu noul pastor al bisericii, venit dinspre Baia Mare, un pm foarte placut si potrivit pentru aceasta adunare. Vine deocamdata din doua in doua saptamani. Acum pregatise si Cina, asa ca rolul meu a fost sa nu-l incurc prea mult, ceea ce m-am apucat imediat sa si fac. Ei se aduna intr-o cladire a bisericii austriece, cladita de americani, in vremea elanului lor misionar de prin 1980.

Cu acest servici de seara s-a  incheiat si seria de slujiri la biserici romane pe ca mi le propusesem la plecarea din Los Angeles. Italia, ca si Spania lui Pavel, a ramas inca o data “un vis prea indepartat”. Urma sa petrecem o zi sau doua in Salzburg, unde Daniela dorea de mult sa vada locurile unde s-a turnat filmul “Sunetul muzicii”.
Nu cunosteam pe nimeni acolo. Incepea o etapa mai turistica a calatoriei noastre. Dumnezeu o pregatise insa si pe aceasta. Auzindu-ne vorbind la masa de planurile cu Salzburgul, un frate ne-a propus sa ne ia peste noapte la el. Locuia doar la cativa zeci de kilometriii de Salzburg. Am petrecut un timp minunat, nu numai pe drum, ci si in casa lor, unde am facut cunostinta cu trei flacai, unul mai destoinic ca altul.

Am uitat sa va spun ca Austria este o tara teribil de frumoasa si primavara mustea de viata nu numai in iarba verde si in imbracamintea proaspata a padurii. Pe drum am vazut campul plin de vanat. Un fazan frumos colorat ne-a trecut prin fata masinii, iar printre sirurile de porumb mic am vazut saltand ditamai sosoiul, un iepure parca mai mare decat o vulpe. Fratele Gabi ne-a spus cu regret ca, de cateva ori, caprioarele ii indoisera partea din fata a masinii. Tot el mi-a spus ca existau neoprotestanti romani chiar si in Salzburg, unul din locurile de trecere a celor care circula dinspre Romania in mai toate directiile Europei. Aveam sa-l cunoastem pe unul din ei, dar … asta mai tarziu si numai dupa o dimineata in care nimic nu ne-a mers bine.



Categories: Uncategorized

1 reply

  1. De-acord cu observatia ca noi beneficiem de biserici evanghelice puternice pe cind cei din Europa trebuie ei sa intareasca pe evanghelicii europeni (poate mai putin penti-).
    -Eu as fi tinut cu Manchester United, iar rezultatul a fost 3-2. E interesant ca pe vremea mea patima fotbalului era pacat. Nici nu te boteza, pe-alocuri. Azi nu mai e. In AMerica, pastori crestini valororsi se lauda care mai de care ca-s fani la nu-s ce echipa. Cu siguranta ca ei glumesc. Dar asa cum imbuibarea nu mai e pacat in America, nici interesul exagerat pt sport nu e. Ar merita reconsiderat; e ingrijorator si e un lucru tare neserios… Am fost la o evanghelizare; n-am inteles nimic. Jumatate din predica era despre fotbal, iar eu nu ma pricep. Predica nu era pt mine, dar nici nu s-a pocait nimeni. Or fi fost amatori de baseball nepocaitii… Cred ca ar trebui sa devenim seriosi: patima asta dupa sport e deplasata. Sa joci, da, e sanatos. In rest, timp, bani -nepermis de multi bani- pierduti pe sportul de performanta, altfel nesanatos si pt cine-l practica si pt cine moare dupa el.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: