(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

Am scos acest „comentariu pe care l-am facut pe blogul prietenului meu, Petre Lascău (aici) pentru a-i da mai multă vizibilitate. Am mai abordat acest subiect (aici) pentru a răspunde fratelui Iosif Țon și învățăturii despre deosebirile aparente care ar exista între Domnul Isus și Pavel.

Dragă Peter
Iată și înțelepciunea mea de doi bani.
Trebuie să punem această discuție în contextul evenimentelor biblice. Succesiunea lor arată cam așa:

1. Isus a adus evreilor, în învățătura și în persoana Sa, Împaratia pe care ei au refuzat-o. „,Eu nu sînt trimes decît la oile pierdute ale casei lui Israel“ (Mat. 15:24). Din cauză refuzului lor, ea se amana pana la „asezarea din nou a tuturor lucrurilor“:

„Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.  Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.  Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină dela Domnul vremile de înviorare, şi să trimeată pe Cel ce a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos,  pe care cerul trebuie să -L primească, pînă la vremile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremi a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.“ – Fapte 3:18-21

2. Dupa Rusalii, convertitii se impart repede in evrei si Neamuri. Încep conflictele doctrinare dintre aceste două grupări (Fapte 10 – 11).

3. Pavel intră în conflict cu Petru, Ioan și Iacov, se duce până la urmă la Ierusalim pentru „certificate“ (Gal. 2:2 este plin de o ironie mușcătoare).

„După patrusprezece ani, m’am suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba; şi am luat cu mine şi pe Tit.  M’am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia, pe care o propovăduiesc eu între Neamuri, în deosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zădar“ … „Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era Grec, n’a fost silit să se taie împrejur,  din pricina fraţilor mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi, ca să pîndească slobozenia, pe care o avem în Hristos Isus, cu gînd să ne aducă la robie;  noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentruca adevărul Evangheliei să rămînă cu voi.  Cei ce sînt socotiţi ca fiind ceva-orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor-aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adaus nimic – Gal. 2:1-6

4. Se clarifică: Pavel va aplica Evanghelia Domnului Isus cum aprimit-o El direct de la Domnul (fără tăiere împrejur, fără aderare la Lege, cu justificare prin credință, etc.), iar ceilalți o vor aplica în continuare cum au auzit-o prin viu grai în contextul lor iudaic.

„⁷Ba dimpotrivă, cînd au văzut că mie îmi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur, –  ⁸căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor-  ⁹şi cînd au cunoscut harul, care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, cari sînt priviţi ca stîlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba, mîna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. – Gal. 2:7-9

În scrierile sale, Petru își identifică foarte clar destinatarii scrisorilor lui: „ … către aleşii cari trăiesc ca străini, împrăştiaţi (diaspora) prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia,  ²după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu Tatăl“ (1 Petru 1:1-2).  Ioan semnalează și el foarte clar că scrie pentru contextul evreiesc: „Vei face bine să îngrijeşti de călătoria lor, într’un chip vrednic de Dumnezeu; căci au plecat pentru dragostea Numelui Lui, fără să primească ceva dela Neamuri“ (3 Ioan 6-7).

5. Asta nu va pune capat conflictelor. Vezi „lantul fațărniciei“ in care l-a prins Pavel pe Petru (Gal. 2:11-21). Vezi mai ales epistola lui Iacov, (grupată împreună u cele ale lui Ioan și Petru după Evrei, adică așezate în secțiunea „evreiască“ a NT.), considerată de Luther „de paie“ și doar cu greu acceptată lângă restul NT.

6. În timp, ramura evreiască a Bisericii dispare (confirmând amânarea Împărâției, și suspendarea Israelului din prerogativele de vestitor al ei), rămânând Biserica dintre Neamuri.

„Fiindcă ei au plecat acasă în neînţelegere unii cu alţii, Pavel n’a adăugat decît aceste vorbe: ,,Bine a spus Duhul Sfînt prin proorocul Isaia către părinţii voştri,  cînd a zis: ,Du-te la poporul acesta, şi zi -i: ,,Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.  Căci inima acestui norod s’a împietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să -i vindec.“  ²⁸Să ştiţi dar că mîntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimeasă Neamurilor, şi o vor asculta.“ – Fapte 28:25-28

7. Cei care aparțin astăzi la mișcarea „Valul al treilea“, (printre ei și „Străjerii“) propun acceptarea veștii că evreii se întorc la Mesia, cortul lui David este ridicat din prăbușirea lui (Fapte 15:16-17) „pentru ca rămășița de oameni (evrei) să caute pe Domnul, ca și toate Neamurile (Bisericile existente în istorie) peste care este chemat Numele Meu“.

8. Se răspândește astfel iluzia că asistăm la debutul „Zilei Domnului“, o epoca mesianică a marilor treziri mondiale, cu semne și minuni, semne în cosmos, etc. Pavel îi certa pe cei din Tesalonic pentru această nădejde înșelătoare:

„Să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de o epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării …“ – 2 Tesal. 2:1-4

Astăzi anticipăm încă apariția Anticristului și dispariția credinței adevărate.

9. Istoria se va desfășura după scenariul profetic dat în Romani (Rom. 11:25-31) de Pavel,adică se va împlini mai întâi numărul deplin al Neamurilor, iar apoi Israelul se va întoarce la Domnul și va fi mântuit în întregime („tot Israelul“ – ca națiune).

„⁵Fraţilor, pentruca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într’o împietrire, care va ţinea pînă va intra numărul deplin al Neamurilor.  ²⁶Şi atunci tot Israelul va fi mîntuit, dupăcum este scris: ,,Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiurile dela Iacov.  ²⁷Acesta va fi legămîntul, pe care -l voi face cu ei, cînd le voi şterge păcatele.“  ²⁸În ce priveşte Evanghelia, ei sînt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sînt iubiţi, din pricina părinţilor lor.  ²⁹Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.  ³⁰Dupăcum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,  ³¹tot aşa, ei acum n’au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare“ – Rom. 11:25-31

Concluzie: Pentru o revenire a noastră la învățătura pură și completă a Domnului Isus ar trebui să avem în NT numai Evangheliile, epistola către Evrei și epistolele ramurii iudaice a bisericii, Ioan, Petru, Iacov, plus Apocalipsa. (Faptele Apostolilor este scrisă de Luca, printre altele, și pentru a explica tranziția de la Petru la Pavel).

De ce l-am scoate însă pe Pavel din NT? Cine l-a pus acolo? Apostolul Pavel este marea „inovație a lui Christos“ pentru păstorirea Bisericii din vremea Neamurilor (aceasta a fost „isprăvnicia lui – Efes. 3:1-13). Dacă n-ar fi existat această „taină“ a apostoliei lui Pavel poate că astăzi am fi fost așa cum ar vrea unii, neînțelept, să ne facă.

Asta nu înseamnă că Pavel a fost un fel de „plan B“ al lui Isus Christos. Dumnezeu țl pusese deoparte dinaintea neșterii, întreaga lui viață și activitate fuseseră rânduite înainte de începerea veșniciei (ciudată și șcioapă exprimare). Trebuia ca și evreii și Neamurile să fie încjiși în neascultare, ca să se bucure deopotrivă de har:

„Căci lui Dumnezeu nu -I pare rău de darurile şi de chemarea făcută. Dupăcum voi odinioară n’aţi ascultat de Dumnezeu, şi dupăcum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,  ³¹tot aşa, ei acum n’au ascultat, pentruca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.  ³²Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.  ³³O, adîncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cît de nepătrunse sînt judecăţile Lui, şi cît de neînţelese sînt căile Lui!  ³⁴Şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gîndul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?  ³⁵Cine I -a dat ceva întîi, ca să aibă de primit înapoi?“  ³⁶Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.“ – Rom. 11:29-36

Repet, iată înțelepciunea mea de doi bani, într-un context în care alții sunt milionari cu diplome scumpe.

Categories: Teologice