Encore une fois

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

Am mai spus-o și o repet într-o altă formă aici: Există foarte multe asemănări între pentecostali și baptiști. Deosebirile sunt minore. Ele marchează mai mult diferența dintre teologia lui „ce am vrea să se/nu se întâmple“ și „teologia lui ceea ce se întâmplă de fapt“.

De exemplu: în adunările baptiste sunt oameni care au avut/au experiențe deosebite cu Duhul Sfânt. Trebuie neapărat să-i numim „pentecostali ascunși“? Nu. N-are rost. Dumnezeu nu lucrează cu doi oameni la fel.

În adunările pentecostale sunt oameni care n-au avut experiențe cu daruri miraculoase.  („Oare toţi sînt apostoli? Toţi sînt prooroci? Toţi sînt învăţători? Toţi sînt făcători de minuni?  Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?“ – 1 Cor. 12:29-30). Trebuie neapărat să-i numim: „baptiști ascunși“. Nu. N-are rost. Dumnezeu lucrează diferit cu fiecare în parte.

La Calvary Chapel, Chuck Smith a interzis profeția și vorbirea în limbi în serviciile publice ale bisericii. Chiar și pe cei ce ridicau mâinile la cântări i-a oprit ca să nu deranjeze închinarea celor din jur, atrăgând atenția asupra lor. Îl face asta pe Chuck Smith mai „baptist“ decât restul pentecostalilor. Nicidecum! „Încredințarea pe care ai primit-o păstreaz-o pentru tine“ și nu căuta să normezi obligațiile celorlalți. Ne putem ucide unii pe alții cu „cuvintele încrucișate“ pornite dintr-un antonim al iubirii.

Nici un creștin confesional n-are probleme să aplice „metafora mădularelor“ despre care vorbește Pavel în 1 Corinteni 12 și Romani 12 la biserica lui LOCALĂ. Un prieten m-a întrebat însă acum câțiva ani dacă m-am gândit vreodată să o aplic, așa ca Pavel, la TOATĂ Biserica lui Hristos (din toate confesiunile, din toate timpurile și din toate locurile).

Întrebarea lui m-a bulversat, propulsându-mă la un nivel al părtășiei frățești pe care nu mi-l închipuiam posibil. WOW!  S-ar putea oare ca anumite caracteristici să fie rânduite de Marele Zidar doar în anumite grupuri de frați sau adunări din cauza unor identități și funcții specifice?!  S-ar putea ca anumite denominații sau confesiuni să prezinte simptomele deosebirilor doar pentru că unele sunt predominant „picior“ și altele „mână“, „ureche“ sau „ochi“ ?! S-ar putea ca „anumite“ forme de creștinism să fie mai adecvate pentru mântuirea poparelor cu un anumit specific (psihic, cultural) ?  S-ar putea ca și în aceasta să se manifeste „înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu“?! (Efeseni 3:10).

Mai ales cei care credem că apostolii au fost o categorie legată de biserica primară, ar trebui să ne gândim foarte serios la o asemenea posibilitate. Mădularele de care se vorbește în acest pasaj NU sunt prezente în fiecare biserică LOCALĂ de azi. Nu cunosc niciuna în care să mai existe apostoli.  (7Voi sînteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.  28Şi Dumnezeu a rînduit în Biserică, întîi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe ceice au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cîrmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi. – din 1 Cor. 12).

Asta nu înseamnă bineînțeles că există o „biserică a apostolilor“, una „a proorocilor“, alta a „învățătorilor“, etc. Alternativa posibilă ar fi că Dumnezeu își manifestă darurile în mod suveran, când într-un loc, când în altul, mai mult sau mai puțin, dând o anumită identitate fiecărui credincios, fiecărei biserici locale și/sau fiecărui grup de biserici locale.

Astfel, El poate ridica „învățători“ pe care să-i ascultăm/citim cu plăcere și cu folos, chiar dacă nu sunt din biserica noastră locală (Watcman Nee, Stanley Jones, C.S. Lewis, Richard Wurmbrand).

Astfel, El poate ridica pe alocuri „cârmuitori“ care să schimbe direcția creștinismului într-o generație, mult dincolo de granițele unei anumite confesiuni (Augustin, Luther, Calvin)

Dacă privim ca „acceptabile“ astfel de apariții și influențe, de ce n-am accepta existența unor deosebiri care ne identifica drept mădulare cu funcții diferite în istoria și peisajul pestriț al TUTUROR bisericilor creștine?

Oare pentru că eu nu sunt ca tine nu sunt din Trup? Oare pentru că tu nu ești ca mine nu ești din Trup? Oare pentru că noi nu suntem ca voi nu suntem din Trup? Oare pentru că voi nu sunteți ca noi nu sunteți din Trup? Oare pentru că noi/sau voi nu mai suntem azi cum am fost atunci (orice grup evoluează, se maturizează, decade, adoarme, se trezește, se limpezește, etc.) nu mai suntem din Trup? Oare avem și frați catolici, și frați ortodocși, și frați reformați, și frați presbiterieni, și frați nazarineni, și frați greco-catolici, și frați ostași, și frați ortodocși și frați copți mai mult sau mai puțin „copți“?

Oh! Iată un subiect de meditație …

P.S. – Respect dreptul celor care, cu spirit de observație și pătrundere duhovnicească ajuns la alte concluzii posibile. Acestea sunt doar gândurile cu care mă frământ (și mă delectez) eu.



Categories: Teologice

22 replies

  1. Frumos si mai ales Adevarat.
    Ce bine ca mai alearga cineva dupa pace si dupa Adevar in Dragoste.
    Fiti binecuvantat de Domnul.

  2. ” Respect dreptul celor care,cu spirit de observatie si patrundere duhovniceasca au
    ajuns la alte concluzii posibile”…………intradevar o atitudine de apreciat,din partea celor
    care sant “mai marii nostrii”. frumos….fr.Daniel si fr.Petrica L.

  3. Ecumenismul este incercarea omeneasca de a duce organizatoric împreună bisericile confesionale. Unitatea creștină este realitatea părtăției dintre toți cei care sunt credincioși adevărați ai Domnului. Una este greșită pentru că încearcă să unească gunoaiele la un loc, pleava alături de grâu. Cealaltă este o manifestare naturală a Vieții spirituale.

  4. Desi sant nascut in familie de credinciosi penticostali,prefer mai degraba sa ma recomand copil al Domnului.
    Din momentul in care Dumnezeu m-a cercetat personal la varsta de 20 de ani ,am inteles ca El ma cheama sa traiesc pentru El.Atunci a avut loc nasterea mea din nou si-L slavesc pe Domnul .Lucrul acesta a insemnat pentru mine enorm de mult :din acel moment am constatat o prezenta noua in viata mea,am simtit ca Cineva a venit langa mine si in mine ca sa ma mangaie cand eram incercat,sa ma ajute cand eram ispitit,sa ma calauzeasca cand eram dezorientat.
    Insa am avut si o dilema pe care as avrea s-o impartasesc cu d-voastra(desi nu face obiectul acestui articol).Conform invataturii primite in biserica mama si in familie,dupa botezul in apa trebuia sa staruiesc pentru primirea Duhului Sfant sau ,ma rog,botezul cu Duhul Sfant.Dilema era cu atat mai profunda si datorita faptului ca ma aflam atunci in strainatate si nu ma puteam sfatui cu nimeni in aceasta privinta.Totusi am inteles ca de fapt asa a vrut Dumnezeu sa fie,pentru ca eu sa ma sfatuiesc cu El in primul rand si sa caut in Scriptura raspunsul problemei mele.Aveam atunci o foame de a citi Biblia cum n-am avut niciodata.Simteam ca mananc si nu ma mai saturez.Concluzia la care eu personal am ajuns in urma studierii Scripturii a fost identica cu cea a lui Pavel din Rom.8:16,:insusi Duhul adevereste impreuna cu duhul nostru ca santem copii ai lui Dumnezeu”.Eram deplin incredintat atat pe baza acestui verset cat si pe experienta personala, ca Tatal si Fiul au venit sa locuiasca impreuna cu mine prin Duhul Sfant.(Ioan 14:23).O voce interioara ma asigura cu blandete ca Duhul Sfant este cu mine.
    Lucrul acesta m-a ajutat atunci dar si acum (in Romania)sa inteleg ca experienta personala pusa in lumina Scripturii este factorul decisiv pentru dobandirea unei vieti roditoare si binecuvantate.
    Indemn pe orice crestin (indiferent de confesiune)sa fie sincer cu el insusi,sa se intrebe cu deplina responsabilitate daca a avut intr-adevar nasterea din nou,daca botezul in apa a fost raspunsul lui constient in urma impacarii cu Dumnezeu si daca invatatura insusita despre sfintire si slujire isi are, mai intai de orice, temelia in Scriptura.
    Fiti binecuvantati!

  5. Cred ca aceasta tulburare va aduce ceva bun atat in randul baptistilor cat si in randul penticostalilor,ca doar suntem frati in Domnul.
    Iar din aceasta furtuna trebuie ca cel ce pierde sa fie doar Vrajmasul nostru comun.
    Marit sa fie Domnul! ch

  6. Eu sunt crestin ortodox, nu-s ecumenist, DAR, ce-i drept, in Biblia mea scrie: ” Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.” ( Galateni 3: 26). Amin!

  7. …am uitat sa va multumesc!

  8. am crezut intotdeauna ca Dumnezeu nu a dus si nu va duce lipsa de oameni care sa-I duca Evanghelia mai departe.A avut intotdeauna o …ramasita de soi!Laud pe Domnul pentru oameni ca D.B.!

Trackbacks

  1. Lungul drum al nopţii către zi « Vindecătoru
  2. Să mai încercăm odată : Viata Noua

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: