Ce învățăm din experiența fraților din America?

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

În urma evenimentelor dela sfârșitul anului trecut, preocupările baptiștilor din Romania trebuie să acopere și studierea unor precedente din experiența fraților lor din alte țări. Iată o foarte interesantă relatare despre relațiile baptiștilor (din Southern Baptist Convention, cu care se aseamănă și asociază foarte mult baptiștii români) cu bisericile pentecostale și charismatice din USA. Citiți și foarte intersantele comentarii și mărturii personale dela sfârșitul articolului.

O părere … personală:
Anticipând ceea ce veți citi în articol, vă pot spune că realitatea binecuvântării și bucuriei este doar în diversitatea și în flexibilitatea care poate întinde părtășia măcar până puțin dincolo de limita identității ideologice. Puritatea doctrinară există doar în interiorul unui anumit grup, limitat și mărginit de interese și practici comune. În afara doctrinelor cardinale legate de mântuire, în creștinism nu a existat, nu există și nici nu poate exista puritate sau uniformitate doctrinară. N-am auzit încă nici un Institut Teologic în care să existe așa ceva!

Atâta timp cât baptiștii se delimitează în peste câteva zeci de astfel de grupuri, iar pentecostalii în peste 11.000 mii de astfel de grupuri (da, ați citit bine, nu este o greșeală de tipar – „In 1998, there were about 11,000 different Pentecostal or charismatic denominations worldwide“ – Wikipidia), acceptarea diversității și practicarea flexibilității sunt absolut necesare. Dacă nu toți baptiștii se înțeleg între ei și dacă nici toți pentecostalii nu se înțeleg între ei, cum am putea avea iluzia că toți baptiștii se vor înțelege deplin cu toți pentecostalii, în toate lucrurile și întotdeauna ?

Acceptarea diversității și practicarea flexibilității sunt singurele căi spre păstrarea părtășiei creștinilor evanghelici. Trebuie mereu să ieșim din egocentrismul nostru confesional spre principiul lui Pavel: „Gândul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari suntem desăvârşiţi; şi dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.  Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel“ – Filipeni 3:15-16).

Cât de mare trebuie să fi fost flexibilitatea, dragostea, răbdarea față de frați și încrederea lui Pavel în implicarea directă a lui Dumnezeu în lucrarea Bisericii !! El știa și era sigur pe ceea ce știa, dar avea o nemăsurată răbdare până când și ceilalți vor ajunge să cunoscă, luminați fiind nu de apăsarea lui, ci de lucrarea lui Dumnezeu (acel neobraznic, dar categoric „dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va – pe voi, nu pe mine – lumina şi în această privinţă“).

(“As I have said, countless sinners truly experience the saving grace of Jesus Christ and the transforming power of the Holy Spirit when their notions about both are erratic and largely incorrect. Yet anyone who deals with souls will be again and again be amazed at the generosity with which God blesses to needy ones what looks to us like a very tiny needle of truth hidden among whole haystacks of mental error.

“Where indeed, would any of us be if God’s blessing had been withheld until all of our notions were right? Every Christian without exception experiences far more in the way of mercy and help than the quality of his notions warrant.” — J.I. Packer

That is one amazing, mind expanding, and eye-opening series of excerpts. I think he is right. God is that merciful. And yet we attack other Christians without mercy or pity. We are so focused on doctrinal purity (ours, of course) which may well be incorrect….I resemble that…And it disturbs me.)

Și încă ceva, v-ați gândit cumva că reușita-nereușita doctrină a cesaționiștilor nu a fost o dorință de a impune o anumită doctrină împotriva evidențelor, ci tocmai o încercare de explicare a absenței manifestărilor anumitor daruri în creștinismul istoric pe care-l cunoșteau ei? Au TREBUIT să elaboreze o doctrină care să explice realitatea în care trăiau de câteva sute de ani!

Eu cred că împărțirea în „cesaționiști“ și „continuatori“ este ne-necesară și, mai ales, artificială! „Continuatorii“ nu pot identifica „persoane“ care au în mod absolut aceste daruri, iar „cesaționiștii“ cred și așteaptă, măcar în parte și cel puțin din timp în timp, astfel de manifestări în trăirea colectivă a trupului duhovnicesc al adunării.

La urma urmei, toți creștinii cred în supranatural și se bizuie pe prezența Duhului Sfânt în lucrarea lor (vezi vorbirea în limbi din „Jurnalul“ fericitului ortodox Steinhart, vedeniile și visele ostașului Dorz din „Hristos, mărturia mea“ și călăuzirea miraculoasă a lui Marcu Nichifor la baptiști). Diferențele sunt, în majoritatea cazurilor, de nuanță și de limbaj.

Pe de o parte, orice predicator baptist jinduiește să fie „inspirat“ când predică sau când face „counseling“ cu oamenii. Orice om chemat în adunare la o anumită lucrare, postește și se roagă ca s-o poată face „în puterea Duhului“, nu în firea lui pământească. Asta în orice biserică sau adunare baptistă, creștină după evanghelie, adventistă, etc.

Pe de altă parte, n-am vizitat încă nici o biserică pentecostală care să aibă, lângă biroul păstorului, un birou al „vindecătorului de serviciu“, cu program zilnic între orele 9-5 și nici unul pentru „profetul“ verificat și certificat 100%, cu care să te poți consulta ca și cu un „văzător“ chiar și pentru măgărițele pierdute, cum s-a întâmplat cu David și Samuel.

În treacăt, pot să vă spun că, în Los Angeles, am un frate prieten medic și lider la o adunare Creștin după Evanghelie. Numele dumnealui este Ioan Sima. Un om excepțional și un creștin de mare ținută. Pentru că este român, românii preferă să meargă să se consulte și să se trateze la el. Știu că este secret profesional, dar, credeți că dacă ați arunca o privire în arhivele dânsului fișele fraților baptiști se deosebesc sau sunt mai multe decît fișele fraților … pentecostali? Cunoașteți răspunsul și fără să vi-l spun eu …, iar scena cu baptiști și pentecostali stând în sala de așteptare a unui creștin după evanghelie este … (aici adăugați fiecare un adjectiv, după cum vă îndeamnă inima: hilară, revoltătoare, delicioasă, plină de umor involuntar, „frățească“, naturală, duioasă, iluminantă, grăitoare, pilduitoare, etc.)

Și tot în treacăt, azi (2 Ianurie 2011) ne-am rugat în biserică pentru câțiva bolnavi de care ne pasă în mod deosebit. Printre ei, fratele Beniamin Fărăgău, aflat între noi să predice, fratele Lazăr Gog, păstorul bisericii pentecostale din apropiere și soția fratelui Nelu Peia, cel implicat în lucrarea „Strajerilor“și a cărei fată este venită de curând din Romania la noi. Sora Peia are o problemă majoră la inimă, cu o valvă care trebuie neapărat reparată și asta urgent.

O explicație „doctrinară“ a situațiilor de mai sus ar fi ridicolă și … absolut lipsită de legătură cu realitatea.

Realitatea este că toți ne rugăm pentru mulți și suntem ascultați doar din când în când, după cum o hotărește providența divină (Eu m-am rugat de exemplu pentru multe cupluri infertile, dar în numai patru cazuri s-au născut copii. Prietenul meu pentecostal, Petrică Lascău, mărturisea și el că s-a rugat pentru mii de oameni, aflați în tot felul de probleme, dar cei ajutați au fost maxim de ordinul sutelor). În propovăduire, toți agonizăm după un mesaj proaspăt de la Dumnezeu, dar ca gospodarul despre care vorbea Domnul Isus de foarte multe ori „scoatem nu numai lucruri noi, ci și lucruri vechi din visteria inimii noastre“.

Cred că se exagerează foarte mult și într-o direcție și în alta, numai din ambiția orgolioasă de a fi sau „Ghiță contra“ sau „pe invers“, ca să mă deosebesc neapărat de tine (și să fiu obligatoriu „mai bun“).  Doamne, dă-ne mai multă dragoste, mai multă flexibilitate interioară și mai ales … mai multă răbdare apostolică. Altfel ne strângem de gât unii pe alții și vom ajunge să ne „afurisim“ reciproc în consiliile orgoliilor noastre confesionale.

Southern Baptists and Charismatics: What A Long, Strange Trip

Southern Baptists and Charismatics: What A Long, Strange Trip It’s Been

January 27, 2006 by iMonk

charissbc.jpgAre current fears of Pentecostal/charismatic Christianity among Southern Baptists reasonable or ridiculous?

I first bumped into the charismatic renewal movement in the early 1970′s. Episcopalian friends were going to a charismatic prayer meeting at a Catholic church. Curious, I began attending, observing, and eventually participating, right down to–briefly and insincerely–speaking in tongues.

Riding home after a meeting one evening, I told my friend that “charismatic Catholics are a lot like Baptists who just got excited during revival.” I was very serious. Big red Bibles. Shouting “Amen” and “Praise the Lord!” Animated testimonies of salvation, deliverance from sin and physical healing. A determination to “witness” about Jesus to other people. Confidence that God was at work, doing the same things he did in the book of Acts. Remove the tongues and the theology of the second baptism of the Holy Spirit and this exuberant, evangelical expression of faith felt almost just like what the revivalists and evangelists tried to stir up at our church twice a year.

That was before I’d ever heard of Pat Robertson, a Southern Baptist turned charismatic (click for the rest of the story)



Categories: Teologice

8 replies

  1. Multumesc fr. Daniel pentru aceste mesaje pline de intelepciune, Personal cred ca aceste tensiuni nu vor face altceva decat sa secularizeze si mai mult biserica, tot caut modele de “sfinti” (pentru mine si biserica) – cu, si dupa care sa mergem, si se pare ca in ultima vreme gasesc numai “Grei ” personalitati extrem de versate care iL umbresc pe Christos, dar mai putin in toate aceste dispute se da dovada de preocupare intensa dupa sfintenie. Doamne indurate de noi.

  2. Un articol care dovedeste intelepciune, bun simt si simt al umorului: calitati ale autorului apreciate dintotdeauna dar parca din nou foarte necesare acum.

  3. Si o dedicatie , D-voastra si tututuror forumistilor, in Noul-An: http://www.youtube.com/watch?v=PphsPJ3i31c

  4. Amen! Frumos, frate Daniel! Dumnezeu este intr-adevar Un TATA pentru toti. Glorie Lui! Sa fiti binecuvantat ! UN AN NOU IN LUMINA!

  5. Multumesc, Iulian

    „Unul dintre cele mai intelepte mesaje referitor la diferente. Felicitari! Cele anterioare sunt doar orgolii si doctrina, teorie fara viata.“ – Iulian Mihai

  6. Sunt în familia unui Tată care-și iubește toți copiii, parcă pe cei mai slabi sau bolnavi chiar mai mult.

  7. sunteti asemenea rabinului care incerca sa-i impace pe cei doi enoriasi…’si tu ai dreptate si tu ai…’
    Ma bucur sa va vad temperat si nu asa grabnic la anatemizat ca altii…

Trackbacks

  1. Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII) « Istorie Evanghelica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: