Fratele Iosif încearcă să se explice

(contextul dialogului se găsește la pagina doctrinară)

A aparut primul eseu in care fratele Iosif Țon caută să-si justifice deruta teologica in care se afla.
Este suficient sa va spun ca Scot McKnight este unul din promotorii miscarii aiurite „emergent Church“, care sustine ca Biblia este o istorie despre adevar, dar nu Adevarul …  pe acesta trebuind să-L căutăm și să-L găsim fiecare dintre noi în parte, prin specificul experienței noastre personale. Deși spune că nu împărtășește învățătura acestui McKnight, dânsul pleacă de la o premiză care-l caracterizează pe acest om și care caracterizează mișcarea emergentă, premiză neîmpărtășită de crezurile evanghelice de până acum.
Așa cum v-am spus deja, o controversă cu fratele Iosif Țon este o ocazie de a învăța lucruri noi, chiar dacă nu suntem de aceeași părere. Profităm de ocazie pentru a învăța câte ceva și despre această înșelare modernă (sau post-modernă).

Vezi și un înspăimantator interviu aici:
Iată acum eseul fratelui Iosif Țon:

Evanghelia Domnului Isus

Iubiți frați și prieteni,În ultimele două luni s-a pornit o furtună neașteptat de puternică în jurul teologiei mele. Constat cu durere că pentru mulți această furtună este devastatoare. Unii mă consideră și mă prezintă ca pe un căzut de la credință. Alții mă declară eretic. Mulți dintre cei care s-au hrănit ani de zile cu predicile, cu cursurile și cu cărțile mele nu mai știu ce să creadă: Să le arunce la coș? Și ce să facă cu atâtea învățături prin care și-au format credința și gândirea? Unii chiar și-au exprimat teama că vor cădea de la credință. 

Sunt obligat față de toți cei ce mă iubesc, sau nu mă iubesc dar sunt interesați de ce se întâmplă cu gândirea mea, să dau socoteală de ce cred și de ce gândesc și, deasemenea, să le spun la toți ce planuri am de viitor în urma atâtor acțiuni care s-au făcut împotriva mea.

Furtuna a început când am declarat că eu cred că toate darurule Duhului Sfânt sunt active și astăzi și că Duhul Sfânt mi- dat și mie câteva dintre darurile acestea; deasemenea că eu cred că prin păcat credinciosul ajunge din nou sub stăpânirea duhurilor rele, de care are nevoie de eliberare. Asocierea mea cu mișcarea de trezire spirituală a ”Străjerilor”, care practică mărturisirea păcatelor pentru eliberarea de duhurile rele și pentru re-umpleraea cu Duhul Sfânt, acțiuni care duc și la vindecare fizică de o sumedenie de boli, a fost  vina capitală pentru care am fost împroșcat cu toate noroaiele, exclus și ostracizat din multe cercuri și organizații baptiste.

Eu nu voi începe însă prin acestea, deoarece ele sunt subiecte lăturalnce. La baza tuturor stă trecerea mea de la o teologie bazată pe Pavel la o teologie bazată pe învățătura Domnului Isus. Veți vedea cum toate celelalte se explică din rădăcina aceasta

Încep, deci, o serie de mici articole, ca să se poată citi ușor, în care îmi voi expune sistematic tot crezul meu așa cum este el astăzi. Planific, cu ajutorul Domnului, să public câte un articol la două zile.

Așadar, schimbarea fundamentală care s-a produs în teologia mea se datorează schimbării punctului de plecare. De la Martin Luther (1483-1546) încoace, teologia protestantă se clădește pornind de la apostolul Pavel. Eu am ajuns să văd că trebuie să-mi construiesc teologia pornind de la învățătura Domnului Isus. Este șocant să vezi câte lucruri se schimbă când schimbi acest punct de plecare.

Este interesant să știți că în ultimii treizeci de ani mulți teologi și scriitori au început să-și îndrepte atenția spre învățătura Domnului Isus și să-și formeze gândirea pe baza a ce ne învață El. Dar ce s-a întâmplat înainte? Trebuie să știți că încă din secolul al doilea după Domnul Isus a început să aibă loc o marginalizare a învățăturii Lui. Vom studia și fenomenul acesta.

Pentru a vă introduce pe toți în situația teologică de astăzi, voi începe prin a reproduce mai jos un articol care tocmai a apărut acum o lună de zile (Decembrie 2010) în revista Christianity Today, întitulat Jesus vs Paul (Isus contra Pavel), semnat de un cunoscut profesor de teologie  Scot McKnight.

Pe coperta revistei, Scot McKnight rezumă totul în aceste cuvinte:

”Isus a predicat aproape exclusiv despre împărăția cerurilor. Pavel a scos în evidență îndreptățirea prin credință. Unii spun că ei au predicat evanghelii diferite. Alții spun că atât Isus cât și Pavel au predicat îndreptățirea. Alții pretind că amândoi s-au focalizat pe împărăție. Cine are dreptate?”

Iată ce scrie Scot Mcknight în prima parte a acestui articol:

”Eu am crescut cu și prin apostolul Pavel. Epistolele lui erau inima Bibliei. De la data la care am început să fiu atent la predicile pastorului nostru, eu  îmi aduc aminte numai de predici din 1 Corinteni – întreaga epistolă, verset cu verset, săptămână după săptămână – și Efeseni. Nu-mi amintesc nici o serie despre vreuna dintre Evanghelii sau despre Isus. Erau doar două excepții la concentrarea noastră pe Pavel. La Crăciun ascultam o predică despre una dintre istoriile legate de nașterea lui Isus, iar în Săptămâna Mare auzeam ceva despre moartea și învierea lui Isus. Noi eram creștini pavelieni și nu ne deranja lucrul acesta cu nimic. Eu am învățat să gândesc și să cred și să trăiesc în manieră paulină. Totul era filtrat prin teologia lui Pavel. Îndreptățirea era lentila Evangheliei și ”viața în Duh” era lentila trăirii creștine.

Apoi am mers la colegiul biblic (Cornerstone University în Grand Rapids, Michigan) și am studiat istoria, dar am luat multe cursuri despre Biblie. Și aici, Pavel era centrul atenției. În ultimul an de colegiu am citit primul volum din seria New Testament Foundations de Ralph Martin și am fost cucerit de prospețimea Evangheliilor. Dar nimic nu m-a copleșit atât de mult ca prima mea experiență în Seminar.  Audiind cursul lui Walter Liefeld despre Evangheliile sinoptice la Trinity Evangelical Divinity  School, am fost absolut fermecat de Isus, de viziunea Lui despre Împărăție și de Evanghelii. Am decis acolo și atunci că țelul vieții mele va fi Isus și Evangheliile.

Ceva se întâmpla cu mine. Mai înainte îl iubeam pe Pavel și gândeam cu Pavel, Apoi, când L-am întâlnit pe Isus, ca și când ar fi fost pentru prima dată, și am început să învăț să gândesc cu Isus. Unul dintre colegii mei mă avertiza din când în când că devin prea centrat în Isus și că îl ignor pe Pavel. Nu sunt chiar sigur că îl ignoram pe Pavel. La urma urmei, predam și câteva cursuri despre epistolele lui. Dar m-am dezvățat să gândesc în termeni paulieni și gândeam numai în termenii lui Isus. Totul a devenit pentru mine centrat în Împărăție.

Și, ca să spun adevărul,  am fost așa de captivat de viziunea lui Isus despre Împărăție încât citindu-l pe Pavel mi se crea o dilemă oridecâteori deschideam epistolele lui.

Experiența mea nu este unică. Mulți dintre noi am făcut o trecere de la Pavel la Isus și o tensiune crescândă rămâne între evanghelici cu privire la această întrebare: Cine stabilește termenii – Isus sau Pavel? Cu alte cuvinte,  ne vom focaliza învățătura și trăirea noastră evanghelică pe ”Împărăție”, sau pe ”îndreptățirea prin credință?”

Alegerea contează. Se poate spune fără exagerare că mișcarea evanghelică își  datorează puterea ei fundamentală Reformei și Marii treziri a lui Jonathan Edwards și trezirilor din secolele 18 și 19, cu alte cuvinte este o mișcare formată totalmente de Pavel. Sosirea evangheliei sociale (”social gospel”) la începutul secolului al 20-lea, care părea că leagă ”Împărăția” cu mișcarea liberală și cu dreptatea socială, a făcut ca accentul pe apostolul Pavel în mișcarea evanghelică să fie și mai tare. Mai mult, când câțiva evanghelici au redescoperit recent viziunea lui Isus despre Împărăție, au fost  frecvent avertizați că sunt pe marginea prăpastiei căderii în evanghelia socială.

Dar ceva s-a întâmplat în ultimele două decenii: o trecere subtilă dar clară la mulți evanghelici de la o teologie centrată în Pavel la o viziune a Împărăției definită de Isus. Izvoarele acestei  treceri includ cu siguranță pe George Eldon Ladd, cu cartea lui ”Prezența viitorului”, apoi vocea aspră și neobosită pentru justiție a lui Jim Wallis, probabil mai ales în cartea lui ”Call to Conversion” și o crescândă conștiință socială între evanghelici. Ne putem certa pe tema factorilor, dar ceea ce contează este că trecerea a avut loc…

Nu este o exagerare să spunem că mișcarea evanghelică se confruntă cu o criză despre relația dintre Isus și Pavel și că mulți aleg ori o parte ori cealaltă. Întâlnesc mulți evanghelici care gândesc, a căror limbaj primar este Isus și Împărăția. Totuși în ciuda trendului, probabil ca reacție împotriva lui, mulți iau pe Pavel și îndreptățirea prin credință drept limbajul lor primar. Cei ce au adicție la limbajul Împărăției  se luptă să-l facă pe Pavel să se potrivească în schema lor, în timp ce cei care au adicție la termenii teologici ai lui Pavel se luptă să-L facă pe Isus să se potrivească în schema lor.  Cunosc experiența aceasta, deoarece și eu m-am luptat să fac ca mesajul lui Pavel să se potrivească în viziunea Împărăției și aceasta după ce m-am luptat să-L fac pe Isus să se potrivească cu mesajul lui Pavel.”

Până aici am redat din textul articolului lui Scot McKnight.

În continuare, autorul arată cum au încercat alții să împace pe Pavel cu Isus și apoi oferă propria lui soluție. Eu nu sunt de acord nici cu modul în care încearcă unii și alții să împace pe Pavel cu Isus și nici nu sunt de acord cu soluția oferită de Scot McKnight, deoarece eu nu cred că există vreo contradicție între Pavel și învățătura Domnmului Isus. La timpul său, voi arăta cât de bine se armonizează Pavel cu învățătura Domnului său Isus, dacă pornim de unde trebuie.

Acum însă, pun o altă întrebare. Cum se face că de la Reformă până astăzi teologii au construit totul pe epistolele lui Pavel și numai în ultimii 20 de ani, după cum spune Scot McKnight,  evanghelicii au ”descoperit” învățătura Domnului Isus?  Cum se explică eclipsa învățăturii Domnului Isus timp de atâtea secole?

Răspunsul îl vom da în episodul viitor.

 




Categories: Teologice

11 replies

  1. pai nu vad ce ii gresit in ce zice fratele Ton
    adica iSUS a venit, au rezultat 4 evanghelii deci aleas inceputul si corecte,si apoi urmeaza celelalte pauline si acelela corecte si tot insuflate de Dumnezeu.Nu vad nici o contradictie

  2. Am avantajul ca l-am ascultat de doua ori pe fratele Iosif „gura catre gura“. Evaluările dumneavoastră vor fi indreptatite numai dupa ce dansul își va exprima si in scris noua pozitie teologică. Sa asteptam deci … Pana atunci, dansul a speriat si scandalizat lumea evanghelica cu anunțarea unui „alt fel de creștinism“, decât acela moștenit de la înaintașii noștri. Asta a determinat delimitarea Uniunii Baptiste de la București, a postului de Radio Vocea Evangheliei și a Societății Misionare Române de învățătura predicată acum de fratele Iosif Țon. Surpriza cea mai mare o vor avea însă frații pentecostali, care se bucură deocamdată de schimbările din teologia fratelui Iosif Țon.
    .
    Săracii, ei nu știu ce-i așteaptă! Teologia „de după Crucea justificatoare“ va fi o pilulă foarte amară … Dar, era să mă ia gura pe dinainte. Îi las fratelui Iosif plăcerea destăinuirii ei.

  3. Permiteti va rog sa redau un fragment din al 3-lea articol al fr. Iosif Ton (cel prezent fiind doar primul) cu scopul de a elimina orice intelegere gresita pe aceasta tema: “Când spun aceasta, nu vreau să spun că apostolul Pavel a fost greșit în ce a scris în epistola către Romani. Nu ceea ce a scris ele este greșit, ci greșit este sistemul teologic construit de oameni pe ceea ce a scris el. Va trebui deci să începem cu învățătura Domnului Isus și să vedem cum a predicat El Evanghelia și apoi vom reveni la apostolul Pavel și vom vedea că el n-a predicat o altă Evanghelie. Apostolul Pavel a fost pasionat pentru Evanghelia pe care i-a dat-o Domnul Isus Însuși prin revelație (Galateni 1:11-12). Vom fi surprinși să vedem cât de bine și de exact a captat el învățăturile Domnului Isus și cât de fidel le-a expus el în epistolele sale.”
    Iata link-ul de unde a fost luat. http://iosif-ton-mesaje.eu/start/index.php?option=com_content&task=view&id=67&Itemid=1

  4. Dragă Razvan,
    Impărtășesc cu tine tristețea … M-aș bucura și eu dacă fratele Iosif ar scrie într-un singur document noile lui convingeri. Față de tine, am avantajul că am fost invitat la dânsul acasă si l-am ascultat cu atenție până a spus tot. L-am ascultat încă odata când ne-a vizitat la L.A. și ne-am adunat cei patru păstori din zonă. Sunt convins că vom avea unele lucruri de învățat și acum de la fratele Iosif. Poate că și dânsul va avea ocazia să se limpezească printr-un dialog sincer.
    .
    Revelațiile acestea „cu țârâita“, dau apă la moară celor care cred ca fratele Iosif dorește doar să se păstreze în atenția tuturor, sub lumina unor reflectoare pe care tot dânsul le manuiesșe, cu foarte mare dibăcie.
    Așa cum am mai spus-o pe blogul lui Marius Cruceru, eu nu pot renunța ușor la prieteni.
    Cineva m-a întrebat cum de pot fi prieten până și cu doi oameni care se dușmănesc unul pe altul. I-am răspuns cătoc mai ei au cel mai mult nevoie de prietenia mea.
    .
    M-am învățat să nu ma încred orbește în prietenii mei, pentru că își au slăbiciunile și metehnele lor (ca și mine de altfel), dar mă încred absolut în Dumnezeul prietenilor mei. Aceasta este speranța mea de „mai bine“. Nu vreau să-L dezămagesc nici de data aceasta …
    .
    Nu de mult, unul din predicatorii care au trecut de la noi făcea un paralelism neașteptat între textul care vorbește despre dimensiunile dragostei divine – „pentruca, avînd rădăcina şi temelia pusă în dragoste,  18să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, adîncimea şi înălţimea“ (Efes. 3:16-18), cu patru dintre manifestările dragostei „acopere totul, crede totul, nodăjduiește totul, sufere totul“ (1 Cor. 13:7). El obținea astfel.
    .
    Lațimea dragostei = acopere totul
    Lungimea dragostei = crede totul
    Adâncimea dragostei = sufere totul
    Înălțimea dragostei = nădăjduiește totul
    .
    Dacă ar iubi numai pe cei care sunt întotdeauna corecți și de acord cu El, pe cine ar putea iubi Dumnezeu?

  5. Frate Daniel, vă mărturisesc că eu nu mai pot citi ce scrie Iosif Ţon de o bucată de vreme încoace că mă stric de cap :).
    Eu ştiam că toate cuvintele Sfintei Scripturi sunt insuflate de Duhul Sfînt şi toate vorbesc despre El, despre Cristos.
    Că nu există contradicţii între cele scrise şi dacă ni se pare că ar fi aşa, asta e din vina noastră, nu a lui Dumnezeu.
    Iosif Ţon recomanda pe vremuri să ne ferim de anumite cărţi şi dădea exemplu scriitorii liberali, din cauza căror căzuse domnia sa de la credinţă timp de 10 ani.
    Amintea şi despre curentul german de la sfîrşitul sec. XIX, care analizau pe Isus din punct de vedere istoric.
    Parcă îl aud pe Iosif Ţon şi timbrul vocii sale (cursurile le comandasem pe CD originale, nu erau piratate :)), care devenea cînd grav, cînd profund, pătrunzător.
    Acum simt că tocmai el, prin ceea ce a început să scrie- Doamne, ce ameninţare! tot la două zile-, în această (Pseudo)Evanghelie a lui Isus, va reuşi să producă un mare rău celor indecişi, celor slabi, oilor şi aşa cotonogite ale începutului de mileniu.
    Pavel, apostolul rob al lui Isus, pus în antiteză cu Domnul său este o erezie fără margini…
    Nu mă pricep la teologie, de-abia am învăţat să-L iubesc pe El, dar simt, instinctiv, cum vine acest om care a fost mare în turma Sa si-i îndeasă pe cap, mai adînc, cununa de spini, prefăcîndu-se că-L înalţă pe Cel Înălţat.
    Oare cîte drumuri ale Damascului mai sunt deschise pentru Iosif Ţon?

  6. De-i buna Ruta
    Sau de-i Rea
    Vedeti Deruta-n
    Vestea Rea ?…

    Ea degradeaza
    In secret
    Si defaimeaza-n
    Internet

    Cand Te-ologeste
    Relaxat
    Si prinde peste
    Pe uscat ?…

    Doar Adevarul
    Rastignit
    Patrunde Marul
    Inghitit

  7. Fratele Ton are dreptate cand spune, ca de la Luther si pana astazi, teologii si-au construit te(ologia) pe invatatura paulina, dar de 2000 de ani si pana astazi, credinciosii Domnului, si-au fundamentat crezul pe invatatura Domnului Isus si pe intreaga Scriptura. Nu stiu de ce traiesc cu impresia ca am luat-o razna de tot si ca strecuram tantarul si inghitim camila.Cum poate cineva gandi o asemenea aberatie. Am impresia ca acesti te(ologi) acum L-au descoperit pe Domnul Isus si vor sa afle cine este.
    Domnul Isus spune: “Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti …Scripturile…”Mc.12:24. Cum este posibil sa ajungi la o asemenea aberatie, cand ap. Pavel scrie; “Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu…” Acelasi Duh Sfant, care ne aduce aminte de tot ce ne-a spus Domnul Isus, l-a inspirat si pe Pavel cand a scris epistolele. Traim vremurile din urma, cand oameni isi vor da invataturi dupa placerea lor( gandirea lor) Sa fim seriosi si sa traim frumos.

  8. Dumnezeu este acelas ieri, azi si in veci !
    Urez pt. 2011 tuturor credinciosilor rascumparati prin jertfa si invierea Domnului Isus, daca Domnul ne mai da inca un an de indurare si har, sa fie biruitori cu Domnul in toate cele 365 de zile ale anului 2011 !

  9. E culmea cum noi oamenii stim sa complicam asa lucrurile.

Trackbacks

  1. Iosif Țon dă socoteală despre ceea ce crede și gândește (31 dec. 2010) « Istorie Evanghelica
  2. Declarații si reacții în mediul evanghelic față de cazul Iosif Țon – Străjerii (XII) « Istorie Evanghelica

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: