Moldova IV

12 Iulie, 2010, luni dimineata, spre amiaz

Am dormit pana dimineața târziu dupa ce n-am adormit decat dupa miezul noptii. Lenid s-a intors de la sora lui ca să stea cu mine in camera. Este bine sa fim iar impreuna.

Am ramas in pat mult dupa ce m-am trezit. Incerc parca sa digerez ce s-a intamplat ieri. Au fost prea multe si parca prea mult pentru mintea, inima si sufletul meu.

Dimineata, in sala de mese de jos ne-a asteptat un mic dejun copios. Dupa „traditia mea“ de duminica dimineata l-am sarit si am plecat cu Victor la biserica Isus Salvatorul. Mi-am reamintit si am reintrat in rutina specifica serviciilor de aici. Toti lucratorii se aduna in biroul bisericii, se face repartizarea slujirilor si apoi toti ingenuncheaza la rugaciune. La 9:30 intram in sala de adunare, Serviciul dureaza pana la ora 11.

Ne-am intalnit cu Nelu Brisc si cu corul barbatesc Lauda Mielului.  Fratele Iosif Serac era dus sa predice la alte doua biserici baptiste din localitate. Corul a fost pus sa cante in prima parte ca sa poata apoi pleca repede spre sudul republicii, unde aveau program si dimineata si dupa amiaza. Dumnezeu a hatarat insa altfel. Un furtunel de la motorul autocarului s-a spart si au trebuit sa stea cu noi mai mult decat si-au planuit. Au cantat foarte frumos, mai mult decat isi propusesera, iar cei din sala au multumit lui Dumnezeu pentru ca s-a spart furtunul.

Programul a fost foarte bogat. Fratele Ion Miron, episcopul bisericilor baptiste din Moldova si-a adus la binecuvantare gemenele de curand nascute. Valeri Ghiletzchi a oficiat binecuvantarea si l-a chemat si pe Victor Popovici ca sa se roage impreuna pentru copii si familie. Glumet, fratele Valeriu a spus adunarii raspunsul fratelui Miron la intrebarea: „Ce mai faceti?“

„Eu ce pot, copiii ce vor, soția ce trebuie“.

Se pare că familia Miron avea deja trei copii, doi băieți și o fată, numai că văzându-si sora singurica, unul din baieti s-a rugat Domnului cam asa: „Doamne, te rog sa-i dai si sorei noastre o surioara, sa aiba cu cine sa se joace. Ce iti pare rău?“

Valeriu a spus ca Dumnezeu nu s-a suparat si i-a aratat ca stie sa daruiasca, cu indoita masura.

Cand s-au nascut gemenele, acelasi baiat poznas a strigat: „Ura! Am intrecut familia X (nu-mi amintesc acum numele)!“ Ei aveau numai patru copii …

Moldovenii de aici fac tot felul de intreceri … neobisnuite in America.

Programul de lauda si inchinare a continuat cu grupul venit impreuna cu Victor Popovici din Renton, Wa. Canta foarte frumos si i-am invitat sa ne viziteze la Bethel, in California.

Bineinteles ca au fost predicatori si predici, ascultatori atenti si rugaciuni infocate de multumire.

Dupa serviciul de la biserica ne-am dus impreuna la o masa asezata in sediul Uniunii, unde partasia si glumele au continuat.

Eu am ales sa nu merg la odihna de dupa masa si am plecat impreuna cu Victor si cu Leonid spre malul Prutului, sa ne intalnim „la fața locului“ cu resposabilul local al comunitatii baptiste de acolo. L-am gasit intr-o casa frumoasa aflata langa cladirea foarte mare a bisericii din loc. Victor a vrut sa stie daca se poate tine evanghelizare in conditia in care oamenii erau preocupati de apele inundatiilor si daca pot da un ajutor material celor aflati in criza. I-am privit cu drag pe amandoi vazand ce bine se inteleg si ce competent vorbesc despre lucrarea de acolo.

Am plecat apoi cu masina spre satele de pe malul Prutului si am vazut prapadenia facuta de ape. Se rupsese un dig si Prutul curgea acum prin curtile si casele oamenilor. Militari si tineri cladeau la repezeala diguri mici din saci cu nisip. Camioane militare ii ajutau pe sinistrati sa-si scoata bruma de agoniseala pe care o mai putea salva inainte ca acele case facute majoritatea din pamant sa se faca iar una cu pamantul. Zidurile parca se topeau si acoperisurile erau deja aplecate pana la oglinda de apa. Tresarirea noastra de la inceput s-a transformat apoi in tristete cand am patruns dimensiunile tragediei umane la care asistam.

Nu era pentru prima data cand se produceau pe aici inundatii si alunecari de teren. Victor mi-a aratat o costisa cu urmele unor case inghitite de pamant anii trecuti din cauza unor alunecari de teren. Vatra satului fusese mutata intre timp pe dealul din cealalta parte a șoselei.

La primaria din Obileni era forfota mare. Venise si televiziunea. Ne-au spus ca fusese si domnul Filat, conducatorul Moldovei si mai multe oficialitati care au plans alaturi de oameni si le-au promis ca vor face tot ce este posibil. M-am bucirat sa aud asta si am simtit ca oamenii aveau incredere in vorbele auzite.

Cat am stat acolo au venit si doua masini de la o biserica baptista din apropiere. Adusesera o mutime de alimente cumparate pentru sinistrati si militari.  Am carat si eu cu bucurie pungile si sacii in magazia improvizata in primarie. Totul se facea cu semnare de acte si cu evidente pentru ca nimeni sa nu fie banuit ca fura. Se va spune si se va scrie in presa despre ceea ce au facut baptistii. Victor imi spune ca fapta baptistilor din apropiere este cu atât mai mult de apreciat cu cat sunt in plina constructie cu casa lor de rugaciune si nu le mai ajung banii.

Moldovenii mi-au spus ca pe malul romanesc e si mai mult prapad. Sper sa am ocazia, dupa ziua de joi, sa vad ce si cum este cu proprii mei ochi.

Plecam apoi spre jumatatea drumului dintre Prut si Chisinau, la Calarasi, unde Casa de Cultura era inchiriata pentru evanghelizare.  Pe drum ne-am oprit la o pepenarie unde niste frati de-ai nostri ne-a servit cu harbuji … proaspeți și buni. Nu știam că a venit deja vremea pepenilor.

Sala casei de Cultura s-a umplut cu aproximativ 800 de persoane, nesperat de mulți chiar și pentru cei ce organizaseră. A fost har. Au cântat soliști locali și grupul de la Redmond. A vorbit Simi Bilți, venit pentru al patrulea an consecutiv împreună cu moldovenii din Redmond. Am vorbit și eu, iar după noi a fost un apel și rugăciuni pentru cei care și-au predat viața Domnului (cam 18 persoane).

Spre Chișinău ne-am oprit la o altă tabără creștină pentru copii, unde am luat masa. Am ajuns la dormitoarele Uniunii în Chișinău noaptea târziu, conduși de soferul nostru de excepție, un colonel de poliție creștin despre care s-ar cuveni să vă scriu altădată mai pe îndelete.



Categories: Amintiri

3 replies

  1. Probabil ca rugaciunile voastre netin puternici. Doar ele ne ascut vederea spre lucrurile cu adevarat importante.

  2. Frate Daniel,
    M-am bucurat de toate episoadele citite, parca ma simt si eu acolo. Calatoriile misionare longi sau scurte inca mai sint folosite din plin de Dumnezeu ptr a incuraja biserica. Domnul sa va de-a har in lucrarea de evanghelizare, slujire si incurajare a fratilor din Moldova. Vom continua sa ne rugam ptr dumneavoastra. Fiti binecuvintat!

  3. Slava Domnului pentru toate ce ne-ati spus si ne rugam pentru voi fratilor.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: