Jurnal de Misiune

Plec împreună cu Leonid Botnari spre Moldova pentru 11 zile. Avem de când să ne alăturăm corului bărbătesc „Laudă Mielului“, î ultima lor oprire din turneul european (Chișinău), apoi să participăm la o tabără de evanghelizare împreună cu Victor Popovici, episcopul moldovenilor baptiști din America, iar apoi să mergem la pregătirea celor care vor lucra cu „Countryside“, misiunea tinerilor români din America. Din când în când, de pe unde se va putea, vom afișa aici câte ceva din jurnalul nostru de călătorie.

08 Iulie, 2010, Los Angeles. O plecare „boierească“, la ora 1 p.m. N-a trebuit să ne sculăm înaintea zorilor. Asta însă după o noapte neobișnuită, cu coșmare care m-au învăluit în spaimele nopții. Daniela, soția mea, mă asigură că a fost totul doar o ultimă încercare a „vrăjmașului“ de a mă opri din drum. Alături de rugăciuni, sărutarea ei de „drum bun“ îmi face bine.

Los Angeles – Washington D.C. – Nu știu de ce, inițialele care prescurtează numele aeroportului din capitala Americii sunt IAD. Românul din mine are o tresărire neplăcută. Plecăm deci din L. A., „orașul îngerilor“, ca să ajungem în Moldova, cu o escală în … IAD. Bine că n-am stat mult … Am plecat în mai puțin de o oră.

În avion, am observat pe rândul de scaune dinaintea mea un tată cu patru fete, cea mai mică de vreo patru ani, iar cea mai mare nu cu mult peste 13 ani. Omul s-a straduit din răsputeri să le fie și tată și mamă, din când în când un giont, din când în când ceva de mâncare … În ochii celei mici se pare că a reușit: „Thank you, daddy. You are old, but cute“. (Mulțumesc, tăticule. Ești cam bătrân, dar simpatic“). Ca întotdeauna, cei mai mici sunt și cei mai sinceri. Uneori, chiar brutal de sinceri …

8 Iulie, 2010, ora 22:oo. Washington D.C. – Decolăm din IAD ca să trecem apa spre Europa. Zborul este internațional. Altă viață! Ni se dau pături, perne și de mâncare. În zborul intern, ne-am solidarizat în lipsuri. Zgârciții! Nu ne-au dat nici perne, nici pături, nici de mâncare.

Avionul este mut mai modern, cu monitoare individuale pe spătarul scaunului din față. Sper să dorm, ca acasă, în fața ecranului pornit. Noapte bună.



Categories: Amintiri

1 reply

  1. Ce fler eminescian aveţi la scris. Domnul să vă binecuvânteze cu mult har.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: