Barbatul in planul divin (VII)

6. ZAKEN (bărbatul împlinit)

Nu există nicăieri în lume oameni mai primitori ca cei din Orientul Mijlociu! Ospitalitatea lor are rădăcini în tradiția multiseculară a beduinilor, când caravanele se opreau să-și ridice corturile în deșert, puneau mieii la frugare, scoteau humusul (un felde fasole bătută) și frângeau pâinea împreună ore în sir, depănându-și amintirile. Lumea ocicidentală modernă nu are nimic asemănător. Cei care călătoresc prin pareta aceea de lume mai pot gusta câte ceva din farmecul acelor obiceiuri milenare. Cortul este locul unde se adună bătrânii tribului așezați pe perne moi să scape de arșița amiezii, să bea ceai și să facă „majlis“, administrația locală. Tolăniți pe o parte sau stând jos, oamenii aceștia vorbesc domol și nu se grăbesc nicăieri. Ei par că pierd vremea degeaba, dar ceea ce fac ei este foare important, o îmbinare străbună de dicuții, târguiri comercialem sfătuire eprsonală și aplicare a justiției. De la depărtare, tot ceea ce se vede sunt robele albe lungi, bărbile albe, tâmplele argintii. Așezați în cercuri, bătrânii aceștia fac ceea ce au făcut dintotdeuna bătrânii acestor meleaguri.
Zaken2

Conceptul acesta lipsește cu desăvârșire din bisericile noastre. Dacă la noi s-ar aduna împreună cei mai în vârstă, umea i-ar privi, nu cu admirație, ci cu compătimire.

Chiar și în ceea ce noi umim, comitete, consilii sau borduri de conducere, în afară de tradiționala cafea, n-am avea ce face prea mult împreună. Mereu cu ochii la ceas, constrânși de ordinea de zi și de regulile procedurale, noi ne lipsim cu bună știință de preamultă intimitate. De fapt, cei mai mulți din membrii acestor foruri de conducere nici n-au ajuns încă la bătrânețe. Majoritatea sunt încă adulți tineri, zakari și ghibori, iar atmosfera nu este cu nimic deosebită de alte adunări de producție de la, să zocem, General Motors, numai că noi începem și terminăm cu rugăciune.

Când compar aceste două imagini, mă simt mult mai atras de tiparul oriental. Dacă aș putea alege aș alege oricând pernele moi, humusul, ceaiul, cafeaua și tolănitul. Acolo veneau tinerii care doreau să învețe de la bătrâni cu să facă afaceri, cum să-și trăiască viața de familie și cum să facă politică. Cei bătrâni erau mentorii celor mai tineri. Oamenii cu părul alb erau cinstiți de toți, ascultați de toți și considerați stâlpii pe care stă întregul eșafodaj social.
Cea mai mare dorință a celor tineri era să ajungă și ei ziua în care vor face parte din acest grup de elită. Bătrânii nu erau pensionari, ci participau plenar la conducere, la călăuzire și la modelarea celor mai tineri.
Astăzi, în loc să se mai adune în corturi, cei vârstnici sunt depozitați în centre de pensionari, unde joacă cărți, se holbează la filme vechi și așteaptă să mai primească un scurt telefon de la copiii lor.
Zaken3

„Bătrânii“ pe care-i găsim în paginile Bibliei au mult mai mute în comun cu bătrânii din Orient decât cu bătrânii din societatea occidentală. Dați-mi voie să vq arăt ce seînțelege ăn Scriptură prin „Ƶaken“.
Definiție: După cum ați intyit din descrierea făcută bătrânilor beduini, zaken înseamnă „bărbos“, cu semnificația de a îmbătrâni, de a deveni om cu barba lungă. În limba arabă, Zahen se traduce prin „cămilă cu buza de jos atârnând în afară“. Definiția socială este „totalitatea bărbaților cu barbă bătrână, competenți din punct de vedere legal, accepați să conducă comunitatea“. Prin contrast, în cltura noastră, cei în vârstă sunt socotiți lipsiți de orice formă de apreciere. La un an după ce s-a penionat din postul de director general, tatăl meu s-a mutat într-un alt oraș și l-a întrebat pe păstorul bisericii de acolo dacă are envoie de serviciile lui. După o săptămână, l-au întrebat la telefon dacaă ar putea parca mașinile celor care vin cu copiii la biserică. A fost ultima convorbire cu cei de la biserica aceea.

Termenul „zaken“ este în contrast cu termenul „na-ar“, om necopt, tânăr. De exemplu, Dumezeu le spune celor din Israel că dacă nu-L vor asculta va aduce peste ei stăpânirea unui popor crud care nu va avea milă „nici de cel bătrân, nici de cel tânăr“. Zaken apare alături de sinonimul lui „seb“, care înseamnă „a încărunți“. Astfel, samuel este „bătrân, a albit“ (1Samuel 12:2), ca și Avraam ·Geneza 15:15). În Vechiul Testament, bătrânii erau liderii reprezentanți ai unor cetăți (Deuteronom 19:12), ai unor ținuturi (Judecători 11:5-11), seminții (1 Samuel 30:26) sau națiuni (Numeri 11). Rolul jucat de astfel de oameni este cu torul diferit de rolul pe care-l rezervăm bătrânilor din zilele noastre. În Scriptură, bătrânii erau direct implicați în viața comunității, călăuzind-o ca lideri sau ca sfetnici.
Îmi dau seama că nu ne putem întoarce în timp la rânduielile de acum câteva mii de ani, dar nu strică să le amintim ca să mai echilibrăm ceva din pornirea aceasta necugetată după „cultul tinereții fără bătrânețe“ care a ajuns să ne obsedeze.

Uz: Zaken – punctul culminant al masculinității

Bătrânețea este ținta noastră finală. Aceasta este ordinea firească așezată de Dumez. Experiența acumulată de-a lungul celorlalte etape trebie prețuită ți valorificată la maxim. La sfârțitul vieții lui Moise, acest adevăr a fost pus într-o cântare:

„Adu-ţi aminte de zilele din vechime, Socoteşte anii, vîrstă de oameni după vîrstă de oameni, Întreabă pe tatăl tău, şi te va învăţa, Pe bătrînii tăi, şi îţi vor spune.“ (Deuteronom 32:7).

Experiența umblării cu Dumezeu trebuie transmisă din generație în generație. Psalmistul spune și el același lucru:

„Am fost tînăr, şi am îmbătrînit, dar n’am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pînea“ (Psalmul 37:25).

Zaken reprezintă punctul culminant al masculinității. Fiecare dintre noi trebuie să urmârim să ajungem puncte de reper și de autoritate prin acumularea de înțelepciune în umblarea noastră cu Domnul. Bineîțeles că barba lungă și încărunțirea nu sunt nepărat sinonime cu înțelepciunea. ȘI Elihu, în catea Iov și psalmistul ne spun că se cere mult mai mult decât o viață lungă pentru a dobândi înțelepciune:

„Şi Elihu, fiul lui Baracheel din Buz, a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Eu sînt tînăr, şi voi sînteţi bătrîni: de aceea m’am temut, şi m’am ferit să vă arăt gîndul meu. Eu îmi ziceam: ,Să vorbească bătrîneţa, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea.` Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Nu vîrsta aduce înţelepciunea, nu bătrîneţa te face în stare să judeci“ (Iov 32:6-9)

Înțelepciunea vine printr-o umblare în ascultare de planurile și poruncile lui Dumezeu:

„Poruncile Tale mă fac mai înţelept decît vrăjmaşii mei, căci totdeauna le am cu mine. Sînt mai învăţat decît toţi învăţătorii mei, căci mă gîndesc la învăţăturile Tale. Am mai multă pricepere decît bătrînii, căci păzesc poruncile Tale. Îmi ţin piciorul departe de orice drum rău, ca să păzesc Cuvîntul Tău. Nu mă depărtez de legile Tale, căci Tu mă înveţi“ (Pslamul 100:98-102).

Fără o astfel de viață, bătrânețea s-ar putea să fie doar o veghe peste ruinele tinereții. Cum se face că nu toți cei ajunți la bătrânețe nu ajung la podoaba lui Zaken? Există trei situații clasice: unii au fost „podoabe“ la tinerețe și nu mai au autoritatea morală, alții sunt oameni singurateci, individualiști incapabili să se apropie de sufletul altora, iar alții nu ajung pur și simplu la această vărstă pentru că s-au băgat singuri în mormânt.

Zaken este vremea împlinrii depline

Sunt din ce în ce mai sigur că am juns să căutăm împlinirea în lucruri nepotrivite ți înainte de vreme. Dacă prin ea înțelegem să ajungem milionari înainte de treizeci de ani, cu casă la mare și cabană la munte, cu diplomă de doctorat și cu birou de director, proprietar de firmă sau mai știu eu ce, vom ajunge plini de noi înșine, dar nu de înțelepciune.
În conferințele mele, obișniesc să-i întreb pe cei prezenți câți oameni mulțumiți cunosc. Majoritatea n-au întâlnit niciunul. Puținii care pot răspunde afirmativ pomenesc de un bunic sau o bunică înțeleaptă. Goana noastră după lucrurile din viața aceasta ne-a obosit mai mult decât să ne satisfacă.

„Ferice de cei flămînzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi!“ spune Domnul Isus în predica de pe munte.
Cum se face că Zaken a ajuns la vârsta împlinirii? Bătrânețea este piscul de pe care se poate privi înapoi peste toată panorama vieții. Mai mult, de pe acest pisc se vede cel mai bine și înainte, spre viața viitoare. Majoritatea oamenilor au ajuns să se ascundă de realitatea morții. Ea rămâne însă cel mai bun punct de vedere asupra vieții.

Zaken este vârsta contribuțiilor semnificative

Dacă cultura noastra ne-a păcălit să credem că viața este mai importantă la douzeci, treizeci sau patruzeci de ani, decât la bătrânețe este cazul să ne întoarcem la logica Creatorului. Unele din cele mai importante realizări intelectuale și artistice au fost înfăptuite de oameni trecuți de cincizeci, șaizeci sau chiar de șaptezeci de ani. Iată numai câteva exempleȘ Picasso, Verdi, Sigismund Freud, Carl Young, Sofocles, Michelangelo, Tolstoi. De fapt, mai tot ceea ce se poate numi stabilitate și maturitate a stat întotdeauna pe umerii oamenilor cu părul cărunt. Uitați-vă la majoritatea președinților, pedagogilor și părinților de azi.

Așa a fost întotdeauna. Scriptura ne spune că David a știut să se sfatuiască cu bătrânii lui Iuda (1 Samuel 10:1-5). Acești zaken au fost puți pe același nivel de activitate cu profeții și preoții (Iov 12:20; Ieremia 18:18; Ezechiel 7:26). În rânduielile stabilite de Dumez în careta Deuteronom, bătrânilor le reveneau responsabilități majore în rezolvarea problemelor care implicau pedeapsa cu moatea (21:1-9), căsătoria (25:5-10), și certurile din familie (Ezra 10:8,14). Pe scurt, Biblia ni-I prezintă pe cei zaken implicat în toate aspectele vieții sociale. Ei simbolizează unitatea și solifaritatea națiunii ca popor al lui Dumez (Judecători 11). Pe ei îi găsim așezați la poarta cetății pentru discutarea și rezolvarea problemelor politice, sociale, familiale, religioase și economice (Deuteronom 19:12; 21:2; Rut 4:2,4,9,11 și Proverbe 31:23).

În preajma lor se învârteau băieții și bărbații tineri, privind la ei cu aceeași dorință visătoare pe care o au tinerii de azi care privesc înspre biroul impunător al directorului d efirmă, zicându-și: „Acolo am să ajung și eu într-o zi“.
Ce bine ar fi dacă fiecare tânăr predicator s-ar forma la umbra mentoratului unui păstor mai bătrân și ce multe crize ar fi ocolite dacă pensionarii trași prea repede „pe tușă“ sau „pe linie moartă“ sau trimiși „la garaj“ ar fi întrebați asupra problemelor cu care se confruntă cei mai tineri!

Ei tineri au nevoie de trei lucruri ca să facă mari ispravi: un ideal (vis, scop, ambiție, vizune, plan, dorință), cineva care să creadă în ei și care să-I ajute să-și transforme idealurile în realitate și perseverență. Un mentor pune la dispoziția unui ucenic trei lucruri: experiență din care să învețe, un umăr pe care să plângă și, din când în când, un ghiont în coaste (an ocasional kick in the pants). Fără un mentor calificat, un tănăr păstor o ia „de unul singur“ sau se lasă ajutat de persoane care nici nu știu despre ce este vorba.

Exemple: Ilie ca Zaken

Ilie a avut o etapă de „Iș“ în viața lui, dar la sfârșitul ei a ajuns împlinirea lui Zaken!

După ce a trecut prin experiența deznădejdii din peștera de la Sinai, Dumezeu i-a dat instrucțiuni precise pentru etapa următoare a vieții lui:

„Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău. …Ilie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arînd. Înaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s’a apropiat de el, şi şi -a aruncat mantaua pe el. lisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: ,,Lasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.“ Ilie i -a răspuns: ,,Du-te, şi apoi întoarce-te: dar gîndeşte-te la ce ţi-am făcut.“ După ce s’a depărtat de Ilie, s’a întors şi a luat o păreche de boi pe cari i -a adus jertfă; cu uneltele boilor le -a fiert carnea, şi a dat -o oamenilor s’o mănînce. Apoi s’a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost în slujba lui“ (1 regi 19:19-21).

Întâlnirea cu Dumezeu reînoiește în Ilie entuziasmul pentru lucrare. El se duce să-l mustre pe Ahab și după el, pe Ioram, dar majoritatea timpului i-l acordă lui Elisei și pregătirii lui pentru slujire.

Tăria acestei relații de mentorat-ucenicie se vede din faptul că Elisei nu vrea să se mai despartă de Ilie (2 Regi 2:2,4,6). Aceasta este una din observațiile mele asupra tuturor relațiilor de felul acesta. Succesul lor depinde mai mult de atitudinea ucenicului decât de cea a mentorului său. Dacă el nu-și dă seama de importanța unei astfel de relații, nu o prețuiește și nu vrea să profite la maximum de ea, ne vom osteni degeaba, iar rezultatele vor fi mediocre. Elisei este agresiv și insistent. El stăruiește să stea lângă Ilie ca să fie părtaș la tot ceea ce va experimenta acesta.

Ilie ajunge la punctul în care-și dă seama că Elisei urmărește ceva deosebit și-i spune:

„Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit dela tine.“

În stilul lui îndrăzneț, Elisei a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!“ (2 Regi 2:10).

Reacția lui Ilie este cumpătată, dar și încurajatoare:

Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea cînd voi fi răpit dela tine, aşa ţi se va întîmpla; dacă nu, nu ţi se va întîmpla aşa.“

Cu alte cuvinte, dacă stăruiești să stai lângă mine, s-ar putea să reușești.

„Pe cînd mergeau ei vorbind, iată că un car de foc şi nişte cai de foc i-au despărţit pe unul de altul, şi Ilie s’a înălţat la cer într’un vîrtej de vînt. Elisei se uita şi striga: „Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!“ Şi nu l -a mai văzut. Apucîndu-şi hainele, le -a sfîşiat în două bucăţi, şi a ridicat mantaua, căreia îi dăduse drumul Ilie. Apoi s’a întors, şi s’a oprit pe malul Iordanului; a luat mantaua, căreia îi dăduse Ilie drumul, şi a lovit apele cu ea, şi a zis: ,,Unde este acum Domnul, Dumnezeul lui Ilie?“ Şi a lovit apele, cari s’au despărţit într’o parte şi în alta, şi Elisei a trecut“ (2 Regi 2:11-14).

Elisei a preluat mantaua lui Ilei și și-a început slujirea supranaturală. Metafora aceasta a rămas pecetea oricărui proces de mentorare-ucenicie. Și tu poți fi ustfel de Zeken care să predea ștafeta de la o generație la alta, chiar dacă n-o vei face într-un mod la fel de spectaculos.

Ca profesor la Dallas Seminary, Dr. Howard Hendricks obișnuia să înmâneze fiecărui studenrt al său o foaie de hârtie pe care era scris următorul mesaj:

„Mort la 20 de ani; îngropat la 60. Tristul epitaf al preamultor americani. Procesul de îmbălsămare începe la mulți tineri la vârsta la care ei ar trebui să cucerească lumea. De exemplu, unii dintre cei ce citiți aceste rânduri o faceți prin ochelari bifocali de vedere. Cine i-a inventat? Beniamin Franklin, la vârsta de … 70 de ani. Mașinăriile folosite pentru tipărirea acestei pagini au fost puse în mișcare de electricitate. Unul dintre cei care au înhâmat-o la îndeletniciri practice a fost același Franklin, la vârsta de 40 de ani. Unii citiți această fițuică pe unul din campusurile universităților din Ivy Ligue. Beniamin Franklin le-a fondat, la vărsta de 46 de ani. Alții le citiți într-o bibliotecă a universității. Știți cine a pus bazele primei biblioteci din America? Beniamin Franklin, la 25 de ani. Unii ați primit-o prin poștă. Cine a pus în mișcare sistemul poștal? Beniamin Franklin, la 31 de ani. Nu vă aprindeți! Dacă vă jucați cu focul vor trebui să cheme pompierii! Cine a pus bazele activității lor? Beniamin Franklin, la 31 de ani. Cine a inventat paratrăznetul? Cine a inventat un cuptor de încălzit care se mai folosește și azi? Beniamin Franklin, la 43, respectiv 36 de ani. Înțelept, conversaționalist, economist, filosof, diplomat, favoritul capitalelor europene, jurnalist, tipograf, pubicist, lingvist (scria și citea în cinci limbi), advocat al folosirii baloanelor în transporturile militare cu un secol înainte de inventarea avionului, Franklin le-a realizat pe toate acestea înainte de a împlini vârsta de 84 de ani. N-a avut decât doi ani de școală. Foarte probabil, tu ai mai multe cunoștințe decât a putut să-și imagineze Franklin la vârsta ta. Poate că ești convins că astăzi nu mai are rost să încerci ceva pentru că tot ceea ce se putea inventa s-a inventat deja. N-ai dreptate! America agricolă din vremea lui Franklin n-avea nici o problemă, dacă o compari cu problemele complexe existente în societatea contemporană. Treci la treabă! Păstrează bucata asta de hârtie și recitește-o când vei împlini 84 de ani. Întreabă-te atunci ce a caracterizat viața ta: indolența sau ingeniozitatea?“

Cine este un zaken continuă să fie la curent cu ce se întâmplă, păstrează legătura cu ceilalți, perseverează în slujire, caută să fie o punte între generații.

(Pentru restul studiului mergi aici)



Categories: Articole de interes general, Studiu biblic

2 replies

  1. Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!

  2. Acum , dupa 50 de ani de minciuna si zazanie indusa de comunism , poporul roman este defect.Dar cred ca in ardeal ospitalitatea nu s-a stricat ,inca, si poate concura cu cea din orientul mijlociu si nu numai…
    Traim vremuri ciudate in viteza mare si supertehnologizate de aceea cred ca doar atunci cand noi insine ne apropiem de serenitate …o apreciem……..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: