Azi am fost la ocean si am fost eroul unei intamplari neasteptate.  Un pelican (cormoran?) s-a asezat pe balustrada falezei. Oamenii s-au imbulzit sa-l fotografieze, cand, vai, unua din doamnele de fata a observat ca laba dreapta era umflata din cauza ca se prinsese in latul unie foste undite pescaresti. Oh! a gemut glasul colectiv al multimii.

“Daca cineva ar avea destul “curaj” ar prinde pasarea si ar scapa-o de durere.

M-am simtit direct lovit in amorul propriu. Am lasat nepotelul in carut, m-am strecurat pe sub nivelul balustradei si “harsh” am inhatat pasarea de picioare. N-am fost prea priceput si m-am trezit batut cu aripile si cu ciocul lung peste fata si in cap. Am infascat-o cum am putut eu mai repede si am imobilizat-o. Am strigat pescarilor de aproape sa vina sa ma ajute. In cateva minute, piciorul umflat a fost eliberat din latul de plastic. Acul fostei undite se afla si el infipt intr-una din aripi. Dupa “operatie” , am crezut ca este cazul sa dau drumul pasarii si am asezat-o cu grija iar pe balustrada parapetului. Spre surprinderea generala, pasarea n-a zburat, ci si-a intins larg aripile in adierea brizei si a stat asa lasandu-se fotografiata pe indelete. Era ca si cum ar fi fost recunoscatoare pentru binela care i se facuse.

Categories: Personale