… pentru brazda de sub plug.

O lămuririe necesară: Ca și în cazul altor “călători grăbiți”, (vezi serialul de carte “Grăbit prin …”) informațiile din acest jurnal sunt rezultatul sutelor de întrebari pe care le-am pus altora. Acolo unde a fost posibil și am ținut minte, m-am străduit să mentionez sursa. Sper că nu am fost dus în eroare pentru că oamenii cu care m-am întalnit au fot oameni serioși și sinceri).

Luni, 5 Ianuarie 2009

Dimineata am vizitat in Suceava scoala (aici) si biserica pentecostala “Filadelfia”, amandoua legate si de lucrarea a doi prieteni de-ai mei: Ionica Bădeliță si Nicu Cotleț. Fara sa stie de la inceput in ce se baga, cu planuri desenate adesea “dupa” realizarea cladirilor, ceea ce s-a facut dovedeste inca o data,daca mai era nevoie, ca Dumnezeu iubeste Suceava si iubeste Romania! Cum supravietuieste aceasta minune cu un buget care ar baga fiori in mai toti ceilalti directori de scoli din tara? Ca orice alta minune: printr-o … minune!

Mi s-a spus ca multe materiale si fonduri au venit din America si alte tari occidentale. Multimea de copii saraci adusi aici din cateva judete face imposibila “autofinantarea. Oricum, scoala este, de departe, cea mai recomandata de inspectoratul scolar si preferata de familiile celor din urbe. Lista de asteptare a doritorilor prevesteste niste extinderi viitoare.

Prioritar, scoala gazduieste la camin si instruieste copii proveniti din familii defavorizate. Totul este foarte curat, modern si extraordinar d efrumos administrat. Pana si peretii au in sala de mese si pe culoare un finisaj “venetian” scump si dificil de executat chiar si in America. Ionica imi spune ca l-a facut un localnic.

Am vazut sali de clasa cu mobilier din Olanda, laboratoare cu computere individuale si o bucatarie al carei renume este mai mare decat al multor restaurante din Suceava. V-as putea enumera si altele, dar unde sa ma opresc? Si cand te gandesti ca totul a inceput pe suprafata unei groape comunale de gunoi! Auzisem de aceasta realizare. In urma acestei vizite pot spune insa: “Nici pe jumatate nu mi s-a spus!” Se prelucreaza o generatie cu o mentalitate noua. Accentul este pus predominant pe caracter. Vazandu-le viata simpla si curata, transparenta credintei si nesofisticarea limbajului n-am putut decat sa zambesc contrastandu-le cu un comentariu aparut la unul din posturile de pe blogul meu si pe care-l citisem in noaptea trecută:

(Problema alienarii microcosmice e tocmai a acelor lumi paralele,care nu comunica niciodata INTRE ELE.
Cind cautarea universaliilor depaseste imanentul,perspectiva existentiala capata conotatii mistice,ezoterice.
Arta poate reda mai bine ca orice alta forma de alteritate,sinea si sinele fiintei.
Care cauta fiinta.
Si o gaseste.
Daca iei umanitatea din calea ta,descoperi Omul.
Omul cautindu-se incelalalt.
Si arta este o forma de cautare.
Si regasire.
Prin ochiul privitorului.
Care o recompune dupa propriile valente ezoterice.
Nu sint artist.
Lucrez insa cu cea mai nobila esenta:OMUL.
Sint taumaturg de trupuri si suflete alienate.
De aceea inteleg arta altfel.
Prin lacrimile care cad inauntru.
Si ard.
Lucrurile cele mai profunde nu apartin imanentului.
Ci transcendentului.
,,INIMA ARE RATIUNI PE CARE RATIUNEA NU LE CUNOASTE”.)

După amiază, Daniel Grigoriciuc, gazda mea de la postul de radio “Vocea Evangheliei (vezi aici), m-a dus acasa la el sa ma odihnesc putin inainte de programul de biserica. Un apartament cochet, cu o colivie de papagali si un surprinzator acvariu. Lucrurile ele mai de pret sunt insa sotia si cei trei copii dragalasi. Bravo lor!

Seara ne-am dus la biserica (Bethel). Profitand de saptamana nationala de rugaciune, liderul local invitase toate celelalte adunari crestine dupa evanghelie din zona. Au venit insa si baptistis si pentecostali, asa ca sala era ticsita. Am avut emotii mari. Ca un facut, schita de Power Point pe care doream sa o pun pe ecran cu ajutorul proiectorului local … disparuse de pe “stick”-ul meu de memorie. Am intrat in mare criza de timp si ma gandeam ca Domnul vrea sa improvizez altceva. Cand ne-am ridicat in picioare la ultima cantare comuna dinaintea plecarii spre amvon eram confuz si in panica. Am inchis ochii neputinciosi, sub presiunea intalnirii cu asa de multi oameni. Am mai apasat la intamplare pe o clapa a tastaturii. Cand i-am deschis iar, schita se “gasise” singura si-mi zambea de pe ecranul “laptop”-ului imprumutat. Inca o minune din lantul celor care m-au purtat pe brate in aceste zile epuizante.

Tatal meu, Vasile Branzai, la vremea lui si eu, la vremea mea, am fost puternic influentati in formarea escatologiei de activitatea si invatatura fratilor crstini dupa evanghelie. In plus, tragediile conflictului din Gaza si pesimismul unor prieteni care vedeau ca in societatea contemporana lumea merge dupa Satan, nu dupa Dumnezeu si au ajuns sa se intrebe: “Cine invinge astazi, diavolul sau Dumnezeu?” , m-au determinat sa facem impreuna un studiu despre asemanarile si deosebirile dintre lucrarea lui Dumnzeu cu Israelul (“imparatia”) si lucrarea lui Dumnezeu cu Bisrica alesilor dintre neamuri (“Mireasa”). Cele doua se suprapun in apoteotica sarbatoare descrisa in Apocalipsa 19:

“Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ,,Aliluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,
8 şi i s’a dat să se îmbrace cu in supţire, strălucitor, şi curat.“ -(Inul subţire sînt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
9 Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!“ Apoi mi-a zis: ,,Acestea sînt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!“

Pentru “imparatie”, Dumnezeu a avut nevoie de patru elemente componente: un popor, o Lege constitutionala, un teritoriu terestru (Canaanul) si … un Imparat. Evreii n-au avut rabdare sa astepte Imparatul pregatit de Dumnezeu si prevestit prin proorocul Moise si prin balaam, au cerut unul “cum au toate celelalte Neamuri si consecintele se cunosc. Dupa pedepsirea prin robia curatitoare a babilonului, semintia regala a lui Iuda s-a intors in vatra strabuna, ca si astazi, si-si asteapta, ca batranul Simeon, … Imparatul.. Pentru “nunta” Mielului din teritoriul Noului Testament, Dumnezeu nu are nevoie de nici unul din aceste patru elemenete, ci doar de o … Mireasa. Aceasta “ceata de alesi” vor fi facuti una cu Christos in vesnicia de dupa intrarea in odaia de nunta (“taina aceasta este mare, vorbesc despre Christos si despre Biserica – Efeseni 6). Pasajul din Apocalipsa se incheie cu declaratia solemna: Acestea sunt adevaratele cuvinte ale lui Dumnezeu (Apoc. 19:9).

Confuzia care persista in multe biserici si denominatii este sa creada ca Biserica ar fi un fel de nou Israel, care preia prerogativele imparatiei. Asata i-a facut pe romani ortodocsi sa-si propuna tara drept “gradina a Maicii Domnului”, loc unde a stat Iosif, maria si pruncul pin perioada nescrisa din copilaria si tineretea lui Isus” (cum am citit eu intr-o publicatie a lor de pe Net), pe rusii sa se propuna drept unic instrument pentru salvarea umanitatii prin pravoslavnicul crestinism rus (care face din Rusia, nu intamplator, o “a treia Roma”) pe Italieni sa reomande tuturor oamenilor de pe suprafata pamantului sa invete liturghiile in limba latina si pe americani sa se creada singura speranta pentru evanghelizarea lumii … Biserica ar trebui sa spuna raspicat ca NU exista si nici nu sunt destinate sa existe “natiuni crestine”, ca forme de exprimare a domniei lui Dumnezeu in veacul actual. O astfel de conceptie va ramane mereu o “fata morgana” sau, si mai rau, va degenera in coruperea puritatii si spiritualitatii Bisericii prin curvia concubinajului vestit in Apocalipsa 2:12- 3:5 si experimentat atat de tragic de bisericile “istorice” ale veacurilor trecute si prezente.

Adevarul ca Dumnezeu nu salveaza astazi lumea, ca entitate compusa din neamuri intregi (un aspect e Imparatie care declara biserica aceea respectiva “nationala” si neamul “crestin” in totalitatea lui), ci face doar “ucenici din toate neamurile”. Imparatia terestra, anuntata asa de clar si raspicat de ingerul bunavestirii in Luca 1:30-33 ramane inca o “neimplinire” pe vremea Bisericii, dar se va realiza negresit prin poporul Israel (“Nu te teme turma mica, pentru ca Tatal vostru va da cu placere Imparatia” – Luca 12:32).

“El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.“ – Luca 1

“Vremurile grele” prin care trece Biserica de azi, nu inseamna infrangerea Imparatiei si nu lL-au luat pe Dumnezeu prin surprindere:

“Dar cand va veni Fiul Omului, va gasi El credinta pe pamant?” “Din pricina inmultirii faradelegii, dragostea celor mai multi se va raci”, “vremurile din urma vor fi vremuri grele” , etc.

Imperativul absolut din 1 Corinteni 15:25 ramane o obligatie absoluta a viitorului: “Caci TREBUIE ca El sa imparateasca …”

Le-am multumit fratilor crestini dupa evanghelie pentru pastrara si raspandirea adevarului profetic si le-am marturisit ca tatal meu n-a fost prea popular printre ceilalti pastori baptisti din Romania (amilenisti in crez, nu premilenisti), macar ca acum aud ca unii si-au schimbat intre timp convingerile. Le-am spus ca si eu ii impartasesc in parte aceasta situatie printre pastorii baptisti romani din America (macar ca majoritatea baptistilor americani sunt “ăremilenisti”) si i-am indemnat sa continue sa raspandeasca lumina profetiilor si celorlalte biserici crestine surori din jur.

M-am straduit sa reasez increderea si optimismul in inimile zdruncinate de perspectiva acestui atat de amenintator veac “post-crestin”. Afirmatia confirm careia “secolul XXI va fi un secol religios sau nu va fi deloc” poate insemna si ca Dumnezeu poate suspenda oricand doreste istoria acestei lumii, mai ales cand ogorul acestei planete ar inceta sa mai rodeasca “copii pe care sa-i duca la slava”. Un secol “post-crestin” este un misnomer, o afirmatie la fel de lipita de adevar ca si expresia “o lume afara Dumnezeu” sau “o istorie fara conotatii religioase”.

Adevarul este ca Dumnezeu nu se grabeste si nici nu intarzie, asa cum ne-ar indemna pe noi panica s-o credem. Totul lucreaza “ca ceasul”, dupa vremuri si soroace” a caror cunoastere a pastrat-o Dumnezeu numai pentru Sine, dar despre existanta carora El nu ne-a lasat fara cunostinta.

Dupa studiu, am dat drumul la o sesiune de “intrebari si raspunsuri”. Ne-am despartit greu dupa cateva ore de partasie si interactiune spirituala. cei care ma cunosteau inca din vremea cand ii vizitam venind de la Pascani m-au asteptat special la final sa ma imbratiseze. Chipurie lor mi-au adus aminte ca scrisesem candva in alt jurnal un capitol al timpului petrecut acolo. Il intitulasem: “Vremuri grele, oameni buni”. Erau oamenii care mi-au facut suportabili cei mai dificili ani din viata mea (1978-1981). Am intalnit si tineri veniti in vacanta din Grecia, pe care-i cunoscusem în Atena. Le stătea mult mai bine acasă, chiar dacă între timp învățaseră limba greacă …

(Ma doare tare ochiul stâng (cel cu probleme mai vechi) și s-a înrosit de sânge. Sper să continui transcrierea acestor file de călătorie mâine dimineață. Acum, la Los Angeles, este ora 3 a.m. Ceasul meu biologic dereglat m-a făcut huhurez la miez de noapte). …

Advertisements


Categories: Amintiri

8 replies

  1. Hmmm,nu inteleg,draga Daniel,
    contrastul inntre viata simpla,
    limbajul nesofisticat
    al celor de la scoala aceea caritabila
    si comentariul unei opere de arta.
    Arta este,in sine,criptica,
    iar viata reala e,
    asa cum spui,
    simpla,concreta,la subiect si la obiect.
    Nu e interzis,draga Daniel,
    sa vorbim mai multe limbaje:
    comun,artistic,medical,teologic,
    jurnalistic,de specialitate.
    Chiar nu e interzis nici macar sa vorbim in limbi,
    pentru cei haruiti cu aceste daruri.
    Sau crezi cumva
    ca exista limbaje interzise
    in marea Lui gradina?
    Tocmai de aceea am specificat
    ca lucrurile cele mai profunde
    nu se spun cu cuvintele,
    ci cu inima.
    Cu inima aceea
    care simte cu cel trist
    si cu cel vesel.
    Apreciez deschiderea unora
    spre caritate,arta,teologie,samd.
    Totusi,exista limbaje diferite
    spre a descrie scoala
    unde te-ai impartasit cu fratii domniei tale
    si arta lui Maurits Cornelis Escher.
    A asocia un comentariu artistic
    unui reportaj
    despre lucrarea misionara,de caritate,etc.
    si a le dori compatibile,
    mi se pare o contradictie in termeni.
    Abia acum am dat peste postarea aceasta
    si am ramas,, masca”:
    chiar nici eu nu mai intelefg uneori
    ce am vrut sa spun.
    Si in asta consta frumusetea.
    Trecem prin diferite stari de spirit,
    comentam,apreciem sau afurisim,
    ca urmare a unei inspiratii de moment.
    Apoi ne miramm si noi de ce iese.
    Sau,asa…mai necriptic,
    moncher:,,unde dai
    si unde crapa”

  2. Draga Romica
    Ai dreptate. Asa este. Am corectat. Multumesc frumos. Pentru Sfantu Ilie trebuie sa mai vin odata.

  3. Frate Daniel era Betel biserica cde la care ati vb in acea luni seara ….biserica Sf Ilie e penticostala si e in cealalta parte a orasului. 🙂

  4. Ionut
    Dialogul nostru, dintre toate celelalte, sper sa continue si pe alte cai. Mai ales, asa cum spunea apostolul Ioan: gura catre gura.

  5. Adi
    Trebuia sa scriu ca admir foarte mult activitatea ta si metoda de lucru cu Eclesia. Ar avea multi de invatat cate ceva. N-am scris pentru ca vreau sa inteleg si eu mai bine. Poate ca va mai trebui sa vin inca o data …

  6. Multumim foarte mult ca ne-ati impartasit ceea ce a facut Domnul in aceasta calatorie misionara.
    Ma bucur ca am putut lucra impreuna, dar mai ales ca am putut invata asa de multe din experienta dvs. Dl sa va dea bucuria de a revedea cat mai curand aceste locuri…

  7. Imi pare rau ca nu v-am mai gasit la telefon inainte sa plecati de la Sami.
    Vreau sa va multumesc ca ati fost la noi la Piatra Neamt. Am petrecut un timp special impreuna cu dumneavoastra. Andreea a visat doua seri la rand ca inca mai erati la noi si ca era foarte frumos.
    De asemenea fratii si surorile au fost placut impresionati de cele doua seri care le-ati petrecut impreuna cu biserica noatra.
    Va multumim ca v-ati atasat asa de mult de noi. Va iubim si dorim sa va revedem cat de repede.

  8. Bine ai venit acasa Multuesc pentru povestirile frumoase pe care le-ai scris Cred ca ai facut bucurie pe unde ai fost locuri frumoase cu oameni cumsecade si eu sant bucovinean si spun la toti ca e frumos pe acolo Domnul sa te pazeasca de Gripa ca aici e cald

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: