Pomul ca omul …

(Rodica Botan, Merced, Ca)

Am un pom in gradina care ma face de rusine. L-am privit asta primavara cind a inflorit, si era asa de plin de flori ca parca ninsese pe el. Mi-a incintat inima. Are numai doi ani…”e mititel saracu…si cum se straduieste”… mi-am zis. A trecut un pic si au cazut florile si s-a umplut de rod. Mi-am zis din nou…”face pe viteazul…o sa-i treaca vitejia cind o sa-i cada fructele”. Dar nu i-au cazut…si crengutele lui tinere au inceput sa se lase in jos de greutatea fructelor…si s-au tot dus in jos in fiecare zi. M-am gindit sa nu-i mai dau apa sa nu aiba atita seva…ca o sa-si rupa crengile. Si l-am lasat fara apa o vreme.Vezi de nu…Nu cred ca mi-a dat prea mare atentie.  M-am mai gindit sa-i rup din fructe cum am auzit ca trebuie sa faci sa fie fructele mari…si asa sa-l mai usurez…dar n-am avut timp de el…pina intr-o zi cind l-am vazut indoit de tot cu crengile pina in pamint.
Mama mea vine mereu si ii ia din fructe…nu-s chiar coapte de tot dar sint gustoase…si ne-am gindit sa-l mai eliberam de povara. Uitati-va si voi la el…ca mie mi-e rusine de cite ori il vad.
Va imaginati la ce ma gindesc…ma uit la crengile mele…pline de frunze…unele vestejite…altele cu omizi…Parca…parca vad ceva pe-o creanga in virf…si trag nadejde sa nu cada. De-ar mai creste putin…
Va trimit o poza cu pomisorul meu. Poate va inspira si pe voi.

Ok…pomul asta inca imi da lectii. E mic dar…cu un potential urias. Uitati-va inca odata la el. Vedeti ca in partea stinca este o falca mare de ciment. Ala este my drive way. Si azi dimineata din nebagare de seama cind am dat cu masina in spate…ce credeti ca am facut? Yeah…bineinteles…m-am suit cu rotile pe crengile lui.

In drum spre lucru, m-am tot gindit la pom…Cu citiva ani in urma am mai plantat un pom linga gard. Jumatate din coroana lui trece gardul in strada. Americanii pun pomi de frumusete. Eu am pus un cais. M-a inspirat un cintec auzit la radio…ceva cu “Omul bun… si pomul de linga drum”…Vecina mea se lamenta intr-o zi…” toata lumea se leaga de pomul asta. Vezi ca-ti fura fructele”…I-am replicat…”Good”…ca doar de aia l-am pus acolo, lady!!!. N-a inteles prea mare lucru. Cred ca si daca ii explicam mai mult tot acolo eram cu ea…cam tot atita intelegea. M-am lasat pagubasa.

Oricum azi dimineata am avut la ce ma gindii pina la lucru. Pomii cu roada sint tinta multor acte de vandalism…neglijente…cum a fost a mea…sau rautati…cind cei care ii fura fructele ii si rup crengile…nu conteaza cum dar sa ajunga la fructe chiar daca lasa pomul intr-o stare jalnica.

Oare nu tot asa se intimpla cu oamenii buni din viata noastra citeodata? Pentruca sint buni si rabdatori si gata sa dea o mina de ajutor sau sa jertfeasca …ne suim cu rotile din spate…din nebagare de seama pe ei? Sint absolut sigura ca daca ne cercetam memoria…vom gasii situatii…

Lectia mea de azi? Atentie la condus…dar si mai mult…atentie la trait…



Categories: Maxime si cugetari

2 replies

  1. Frumos!….
    Ma gandeam la solutii ,in timp ce citeam ..
    Pomul bun si omul bun au nevoie de protectie .
    Cum?
    Crengile pline de roada se pot sprijini —
    -la fel si oamenii buni ;
    ,,facand opinie in jur”–luand atitudine cand sunt ponegriti pe nedrept[cine-si mai asuma riscul–in special la romani]
    Soarta lor este asemanatoare –sunt tinta trecatorilor.
    [exista si o poiezie; ,,Sunt mar de langa drum si fara gard
    la mine-n ramuri ,poame rosii ard”
    poate continua cineva …

  2. Imi place titlul
    rb.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: