Timisoara transcedentala

Am scos un fragment din comentariile de la postul despre Festivalul de la Timisoara pentru ca este un subiect de sine statator, paralel cu subiectul de acolo. Vi-l supun atentiei:

MUNTEANU AUREL (05:46:57) : edit

DRAGII MEI FRATI IN CRISTOS CU PERMISIUNEA DV AM SA-MI SPUN SI EU PAREREA .ASA CUM SPUNEA UN FR MAI SUS SA NU AVEM UN LIMBAJ DE MAHALA PT ATAC LA PERSOANA ASI VREA SA ATING PROBLEMA TEOLOGICA APOI CEA ECUMENICA .In primul rand Franklin Graham este francmason si predica o evanghelie arminiana (catolica).Ea a fost adoptata si de baptisti cu decenii in urma si are o mare priza la masele usor de manipulat.Inaintasii nostrii baptisti si anabaptistii nu au predicat-o si din aceasta cauza au avut multe de suferit din cauza catolicilor si a celor lalti protestantii care i-au persecutat.A
ceia care adoptă umanismul în teologie sunt cunoscuţi sub numele de arminieni. Există diferite nuanţe ale concepţiei lor. Toţi, însă susţin în mod fundamental că destinul etern al individului este decis şi determinat de individ. Unii susţin că o anumită ceremonie religioasă sau un anumit ritual aduce cu sine regenerarea sau naşterea din nou. De cele mai multe ori acest ritual este botezul. Aceia care susţin acest punct de vedere al arminianismului sunt cunoscuţi ca adepţi ai doctrinei regenerării prin botez. Baptiştii arminieni moderni (împreună cu alte grupări „baptiste”) propovăduiesc fără nici o excepţie învăţătura conform căreia credinţa umană sau decizia liberului arbitru al unui individ este baza pe care el sau ea este regenerat. Acest punct de vedere se numeşte regenerare decizională, datorită faptului că pentru toţi aceia care susţin acest punct de vedere, o „decizie pentru Hristos” precede şi determină naşterea din nou.
De obicei aceşti baptişti arminieni (împreună cu simpatizanţii lor protestanţi) descriu actul pe care se bazează naşterea din nou în anumiţi termeni care sunt acceptaţi în rândurile lor. Ei insistă frecvent asupra „deciziei pentru Hristos.” Câteodată, ei vor vorbi despre „rugăciunea păcătosului” sau „a lua o decizie pentru Hristos.” Unii vorbesc despre „a deschide uşa inimii tale lui Isus,” în timp ce alţii îi învaţă pe cei nemântuiţi să „îl inivite pe Isus în inima lor.” Unii pot folosi cuvinte ca „a-L accepta pe Isus ca Mântuitorul tău,” în timp ce alţii insistă că omul pierdut trebuie „să Îl accepte pe Hristos atât ca Domn, cât şi Mântuitor.” Dar indiferent de cuvintele pe care le folosesc, conceptul de bază este că există ceva ce omul pierdut trebuie îndemnat să facă, pentru a determina naşterea din nou.
Eu nu găsesc nici o diferenţă esenţială între regenerarea prin botez (care impune botezul pentru a prilejui naşterea din nou) şi regenerarea prin decizie (care pretinde o decizie pentru a aduce cu sine naşterea din nou). Ambele puncte de vedere sunt în mod fundamental similare în aceea că ele pretind din partea unui păcătos care este un om mort spiritual o faptă, astfel încât Dumnezeu să-l învie spiritual pe acel păcătos.
Toţi aceia care adoptă poziţii asemănătoare celor baptise se proclamă creştini nou-testamentali iar bisericile lor sunt de tip nou-testamental. Fără nici o excepţie, ei afirmă că urmează învăţăturile explicite ale acelei părţi ale Bibliei cunoscute ca fiind Noul Testament. Mulţi păstori şi biserici arminiene proclamă zgomotos că ei sunt singurii care urmează modelul bisericii Noului Testament. Adeseori, aceia care sunt cei mai insistenţi în a se proclama ei înşişi baptişti nou-testamentali sau biserici nou-testamentale sunt şi cei mai insistenţi în a pretinde ca oamenii nemântuiţi tebuie „să facă ceva” ca să se nască din nou.
După ce am stabilit concepţiile fundamentale ale acestor arminieni, să ne îndreptăm atenţia în continuare spre zidul de care ei sunt forţaţi să dea cu capul, ca să spunem aşa. Zidul este acesta: orice pastor sau biserică, pentru ca afirmaţiile sale să fie justificate ca şi biserică nou-testamentală autentică, trebuie să se comporte în esenţă în acelaşi mod în care au funcţionat bisericile şi păstorii din timpul apostolilor. Alte amănunte neesenţiale, cum ar fi băncile, casele în care se întâlneau, paharele din plastic folosite la comuniune, amvoanele şi alte lucruri asemănătoare nu au nici o legătură cu natura fundamentală sau de bază fie a păstorului, a grupului, sau a tipului de mesaj biblic proclamat. Astfel de amănunte însă nu ne preocupă acum. Lucrurile esenţiale sunt însă o altă problemă. Şi în special o diferenţă extrem de importantă – o chestiune de bază, fundamentală, principală şi vitală – aceşti arminieni au comis greşeli faţă de practica bisericilor din timpul Noului Testament. La fel după cum un anumit tip de copac poate fi cunoscut după fructele pe care le produce, această îndepărtare esenţială de la practica Noului Testament izvorăşte din doctrina coruptă în care cred şi pe care o predică aceşti arminieni. Isus a spus: „Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33). Despre profeţii falşi, Isus a spus: „Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini? Tot aşa, orice pom bun face roade bune, dar pomul rău face roade rele” (Matei 7:16-18). Ceea ce eu doresc să subliniez este că în toate bisericile arminiene există o practică esenţială pe care toţi păstorii lor o urmează din rutină. Această practică fiind rezultatul unei erori doctrinare, este nebiblică şi se leagă fără nici o posibilitate de soluţionare de doctrina nescripturală pe care o susţin!
Zidul în care toţi arminienii pot doar să dea cu capul reprezintă adevărul despre „sistemul lor de a invita.” În mod universal, la sfârşitul slujbelor religioase, păstorii lor îi invită pe cei nemântuiţi „să vină în faţă şi să fie mântuiţi.” E posibil ca vocabularul pe care aceştia îl folosesc să fie mai sofisticat, iar gramatica mai academică, dar scopul lor este întotdeauna acelaşi! Iar faptul că de la ei te aştepţi la această practică este cunoscut de toţi cei care au luat parte la serviciile lor.
Nu e nimic rău în a-i îndemna, a-i ruga stăruitor, a-i invita şi a-i avertiza pe cei nemântuiţi că ei trebuie să vină la Isus pentru salvare, sau vor fi pierduţi pentru veşnicie. În felul acesta au procedat predicatorii din Noul Testament, nefăcând însă nimic în plus sau în minus. Nici un predicator din Noul Testament nu a impus vreodată o manifestare fizică la problema pur spirituală a naşterii din nou. Isus i-a spus lui Nicodim .”..Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7), dar nu mai există nici un alt loc în Biblie în care să-L găsim pe Isus spunându-i lui Nicodim că este ceva ce omul trebuie să facă pentru a fi regenerat sau pentru a se naşte din nou!
Invitaţia modernă care îi îndeamnă pe oamenii pierduţi „să vină în faţă” şi „să facă ceva” pentru a fi apţi sau pentru a cauza naşterea din nou este fără vreun precedent biblic! Nu există nici un pasaj în Biblie în care apostolii sau alţi predicatori din Noul Testament să fi făcut vreodată un astfel de lucru! Acest obstacol al faptei este acolo! Arminianul trebuie fie să recunoască faptul că el face ceva nescriptural, fie să încerce imposibilul în efortul de a distruge aceste fapte. Folosirea unor fraze cum ar fi „deschide-ţi uşa inimii şi lasă-L pe Isus să intre,” „invită-L pe Isus în inima ta,” „roagă-te rugăciunea păcătosului,” „ia o decizie pentru Hristos,” şi altele, sunt toate inovaţii şi invenţii ale omului. Ele nu pot fi găsite în Biblie nici sub formă de cuvinte, nici de concepte! Acei păstori şi acele biserici care insistă cu asemenea invitaţii, o fac pe riscul lor, deoarece prin aceste fapte ei se descalifică pe ei înşişi ca fiind urmaşi ai exemplului din Noul Testament!
Nu numai că în Noul Testament nu există nici un exemplu de angajare într-un asemenea sistem de invitaţii, dar nu există nici un pasaj biblic care să ne înveţe că ar trebui făcut un astfel de lucru! Baptiştii (şi alţii care afirmă că urmează Noul Testament) spun că „aşa vorbeşte Domnul” în tot ceea ce fac. Baptiştii nu botează copiii mici (printre alte motive) datorită faptului că (1) nu există un precedent biblic pentru a face un astfel de lucru şi (2) nu există nici o poruncă în Biblie, care să-l impună. Aceleaşi două motive pot fi invocate şi cu privire la aceste invitaţii care se fac oamenilor de a veni în faţă şi de „a fi salvaţi!” Nu există nimic în Biblie în favoarea acestei practici!
Pentru acei interesaţi de adevăr, poate că va fi util să arătăm faptul că acest sistem modern de invitaţii este cunoscut numai de aproximativ 170 de ani! Umanistul religios Charles Finney este creditat, şi pe bună dreptate, ca fiind cel care a dezvoltat invitaţia modernă. Iar el nu a fost nici măcar baptist! Totuşi, mii de aşa-zise biserici baptiste urmează servil până în zilele noastre filosofia sa arminiană, în ciuda faptului că nu există nici un exemplu biblic şi nici o învăţătură în acest sens!
A mântuit Dumnezeu oameni păcătoşi în vremea Noului Testament? Bineînţeles că da! A făcut El acest lucru fără ca vreun predicator să recurgă la asemenea invitaţii? În mod evident că da. Şi am putea adăuga faptul că Dumnezeu, dincolo de această născocire pur omenească, încă îi salvează pe păcătoşi – iar în unele cazuri, El este bucuros să-şi mântuie poporul în ciuda acestei practici nescripturale, ba chiar în prezenţa acesteia! (În nici un caz, faptul că Dumnezeu îi salvează pe unii în ciuda acestor invitaţii nescripturale, nu poate fi acceptat ca o scuză de a continua aceste practici!)
Să-l lăsăm pe arminian să adune câte argumente poate! Însă pentru el nu există scăpare! În faţa lui se ridică zidul, şi acesta este zidul Cuvântului lui Dumnezeu şi al faptelor din istoria Noului Testament! Nu există nici cea mai subtilă aluzie la faptul că vreun predicator din vremea apostolilor a invitat vreodată pe cel pierdut “să vină în faţă“ ca să fie mântuit! De asemenea, nu există nici o învăţătură din partea lui Dumnezeu ca să se înceapă o asemenea practică! Zidul există! Oamenii şi bisericile care pretind această inovaţie – această practică omenească- procedează astfel fără nici o bază scripturală! Să-i lăsăm să încerce marea cu degetul. Nu vor găsi niciodată vreo dovadă biblică pentru practica lor. Iar acest zid se extinde de-a lungul timpului şi de-a lungul întregii Revelaţii Divine, deoarece nu există nici o posibilitate de a trece peste el sau de a-l ocoli. Iar cei sinceri vor recunoaşte acest lucru!
Sistemul de invitaţii este fructul putred al unui sistem doctrinar corupt, care îl face pe om stăpânul propriului său destin. Sistemul arminianist, la orice nivel i se urmează exemplul, Îl privează pe Dumnezeu de măreaţa Sa suveranitate asupra sufletelor omeneşti. Dumnezeu a spus: „Iată că toate sufletele sunt ale Mele…” (Ezechiel 18:4), deci El are dreptul de a face cu creaturile Sale ceea ce doreşte! În anumite aspecte, unii arminieni înclină să folosească termenul suveranitate cu privire la Dumnezeu, dar ei limitează dreptul lui Dumnezeu de a-şi împărţi harul Său după cum doreşte. Ei vor recunoaşte că Dumnezeu este suveran în toate problemele cu excepţia salvării celui pierdut. Doctrina lor coruptă este aceasta: omul este stăpânul propriului său destin, Dumnezeu nu este în control. Omul îşi hotărăşte destinul său etern: la decizia păcătoşilor morţi spiritual, Dumnezeu poate doar să răspundă ca un servitor ascultător! În felul acesta, Dumnezeu este redus la statutul unui spectator neliniştit care îşi frânge mâinile şi care poate doar să reacţioneze la decizia liberului arbitru a păcătoşilor morţi spirituali şi să-i salveze după ce ei „au luat decizia pentru Hristos!”
Rădăcina acestei doctrinei corupte se poate observa când oamenii neagă faptul că omul este în întregime depravat şi deci cu totul neputincios să întreprindă ceva pentru starea lui spirituală. Biblia spune: „Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre,” iar apoi “măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi)” (Efeseni 2: 1, 5). Cuvântul grecesc nekros – tradus prin mort – înseamnă cadavru! În mod evident, Dumnezeu doreşte ca noi să înţelegem că pentru naşterea sa din nou, un om pierdut poate să facă tot atât de mult cât un cadavru, adică NIMIC! Arminianul spune că orice persoană pierdută poate veni la Dumnezeu DACĂ VA FACE acest lucru. Să lăsăm la o parte ceea ce spune umanistul arminian! Să vedem acum ce spune Biblia! Să citim ce spune Dumnezeu şi să credem! Cuvântul a putea înseamnă: „a avea abilitatea de a face ceva.” Arminianul spune „oamenii pot,” dar Dumnezeu spune: „Poate un Etiopian să-şi schimbe pielea, sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, cari sunteţi deprinşi să faceţi răul?” (Ieremia 13:23). Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimes; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi” (Ioan 6:44). Apoi Isus a spus din nou: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu” (Ioan 6:65). Să nu ne lăsăm înşelaţi de minciuna că „Dumnezeu îndreptăţeşte pe toţi oamenii” sau că „Dumnezeu îi atrage pe toţi aceia care aud Evanghelia,” pentru că în mod clar, nu poate fi vorba de aşa ceva. Aceia pe care îi îndreptăţeşte Dumnezeu sunt cei pe care Hristos îi va învia în ziua de apoi! Sistemul arminianist afirmă că toţi oamenii pot crede în Hristos printr-un act de voinţă pentru a fi salvaţi. Cu toate acestea, în Biblie citim că Isus a explicat nedcredinţa unora spunând: „Dar voi nu credeţi pentru că după cum v-am spus, nu sunteţi din oile mele” (Ioan 10:26). Să uităm ce spun arminienii. Isus a spus că oamenii nu cred pentru că ei nu fac parte din oile Lui! Presupun acum că unii arminieni vor încerca să dovedească faptul că există lucruri pe care o capră poate să le facă pentru a deveni o oaie!
Acest aspect eronat al doctrinei despre mântuire se poate se poate observa din nou când se insistă asupra faptului că Hristos a murit în mod egal pentru toţi oamenii. Isus a spus: „Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi” (Ioan 10:11). Arminianul, fără nici o bază scripturală care să-l susţină, insistă că Isus a murit pentru capre, la fel ca şi pentru oi! De fiecare dată când rostim, citim, sau medităm la numele Isus, s-ar cuveni să ne amintim motivul pentru care Fiul lui Dumnezeu a primit acest nume: .”..şi-i vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale” (Matei:1:21). Isus nu a salvat poporul Său pământesc, poporul evreu, de păcatele lui, ci El a salvat „poporul Lui” – pe aceia care I-au fost daţi Lui de către Tatăl! Isus s-a rugat Tatălui Său zicând: „După cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe cari I i-ai dat Tu” (Ioan 17:2). În aceeaşi rugăciune, în mod intenţionat Hristos a făcut să se înţeleagă clar că El nu se ruga pentru „lume,” (în viziunea arminianistă „lumea” înseamnă întrega omenire) deoarece El a spus: „Pentru ei Mă rog. Nu mă rog pentru lume, ci pentru acei pe cari Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi” iar apoi din nou: .”..ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume”(Ioan 17:9,14). Dumnezeu a dat lui Hristos câţiva oameni, şi pentru ei a murit El, ca să plătească pentru păcatele lor.
Un alt aspect al doctrinei arminianiste despre mântuire îl constituie ideea că „Dumnezeu îi iubeşte pe toţi.” Această idee potrivit căreia Dumnezeu îi iubeşte pe toţi în mod egal reprezintă baza poziţiei arminianiste, dar este în mod clar nescripturală, după cum o vor demonstra versetele următoare. Dacă Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, de ce El a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât,” (Maleahi 1:3, Romani 9:13). Cu siguranţă, aceste cuvinte au legătură cu descendenţii acestor doi oameni, dar ele au fost spuse în raport cu nişte persoane, şi aceasta înainte chiar ca ele să se fi născut! Unii vor spune că a urî înseamnă doar că Dumnezeu îl iubeşte pe unul mai puţin decât pe altul. Este foarte adevărat! Dumnezeu l-a iubit pe Esau atât de puţin faţă de cât l-a iubit pe Iacov, încât El l-a urât pe cel dintâi! Isus a mai spus: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui” (Ioan 14:21), ceea ce ne arată foarte clar că iubirea lui Dumnezeu şi iubirea lui Hristos se îndraptă spre anumiţi oameni, şi nu spre toată omenirea în general. Chiar şi în Vechiul Testament este limpede că Dumnezeu îi urăşte pe unii oameni (nu numai păcatele lor) pentru că El a spus: „Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:…martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârneşte certuri între fraţi” (Proverbe 6:16,19). Acestea sunt persoanele individuale pe care le urăşte Dumnezeu! În mod similar, psalmistul a scris despre Dumnezeu că: .”..Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea…DOMNUL urăşte pe oamenii cari varsă sânge şi înşală“ (Psalmul 5:5,6). În Proverbe 22:14 stă scris: „Gura curvelor este o groapă adâncă; PE CINE VREA SĂ-L PEDEPSEASCĂ DOMNUL, acela cade în ea.” În mod evident, Dumnezeu îi urăşte sau îi detestă pe anumiţi oameni! În Psalmul 10:3 citim „Căci cel rău se făleşte cu pofta lui, iar răpitorul batjocoreşte şi nesocoteşte pe Domnul” . Iar în Noul Testament găsim: „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte…” (Evrei 12:6), unde întregul argument este acesta: pe aceia pe care îi iubeşte, Dumnezeu îi pedepseşte. Pe alţii, El nu îi pedepseşte pentru că nu îi iubeşte, deoarece ei sunt bastarzi, şi nu fii adevăraţi. Ioan profeţeşte în legătură cu acei membrii ai bisericii mai mici din Filadelfia: „Iată că îţi dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, cari zic că sunt Iudei şi nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit” (Apocalipsa 3:9), evident în contrast cu aceia pe care Dumnezeu NU îi iubeşte, pentru că altfel, iubirea Lui pentru ei nu ar însemna nimic! Se citează adesea Ioan 3:16, dar toţi cei care cu adevărat studiază Cuvântul trebuie să recunoască faptul că termenul „lumea” este folosit de Ioan cu multe înţelesuri, dintre care însă nici unul nu cuprinde toţi oamenii care au trăit sau care vor trăi vreodată.
Există şi alte denaturări ale doctrinei, care şi ele fac parte din rădăcina fructului putred numit sistemul de invitaţii. Totuşi pentru orice cercetător sincer şi serios al Cuvântului lui Dumnezeu cele expuse trebuie să fie suficiente pentru a demonstra că „pomul rău face roade rele.” În acest caz, rodul său este sistemul de invitaţii care este total nescriptural. Pomul rău este umanismul care îmbrăcat în veşmânt religios nu este nimic mai mult sau mai puţin decât arminianism în diferitele sale nuanţe sau grade.
Şi astfel, cititorule arminian oricât ai fi de cuprins de această doctrină eronată, îţi spun că mergi înainte şi îţi loveşti capul de acest zid de netrecut. Zidul este una din faptele verificabile. Faptele sunt clare. Nu există nici o indicaţie şi nici un precedent biblic pentru acest sistem de invitaţii. În mod deliberat oamenii pierduţi sunt invitaţi în faţă pentru a fi salvaţi sau mântuiţi şi se procedează aşa deoarece aşa o cere teologia fără ca măcar un rând din Scriptură să susţină această practică. Aceste fapte ar trebui să fie suficiente pentru a determina orice creştin onest să reconsidere această teologie şi să abandoneze această practică nescripturală.
Referitor la latura ecumenica fratilor Franklin este mason el nu este ordinat de o biserica scripturala sa predice evanghelia harului el face parte dintr-o biserica cu o doctrina, practica si randuieli nescripturale.Inaintasii nostrii Van Onchen si ceilalti nu cred ca l-ar fi poftit cu ei in misiune si nici nu l-ar fi poftit la anvoanele lor sa predice erezii mai degraba l-ar fi pus la disciplina atat pe el cat si pe colaboratoriii lui si pe aceia care ii impartasau aceleasi idei catolice. Sper ca acest masaj al meu sa fie primit de un cuget treaz care inca mai mediteaza la mostenirea ce o vom lasa acelora care mai vin dupa noi in numar oricat de mare ii va mai chema ACELA CARE CHIAMA altfel sa nu uitam ca somnul ratiunii naste monstrii! VA SALUT CU HAR PACE SI MULTA INDURARE – MUNTEANU AUREL.

26 07 2008
barzilaiendan (19:09:24) : edit

Iubite frate Aurel

Cred ca sunt predestinat sa va iubesc!
Inteleg ca sunteti calvinist, nu arminian. Sper insa ca nu sunteti hipercalvinist.
Probabil ca discutia inceputa de dumneavoastra intrece scopul acestui blog, dar am sa incerc niste scurte remarci:

1. Din pacate, mason nu este aici incompatibil cu crestin (USA). can 1 din 4 pastori din Southern Baptist Convention sunt masoni. De ani de zile, un grup de delegati incearca sa puna in discutie o motiune prin care sa se voteze ca masoneria nu este compatibila cu crestinismul, dar n-au ajuns nici macar sa li se dea voie sa o discute. Aceiasi situatie, daca nu mai rea, exista si in Europa.

2. De cateva ori in Fapte, predica lui Pavel a dat rezultate imediate si sunt notati cei care au raspuns aformativ. Este evident ca s-a facut o distinctie clara, ca a trebuit dat un raspuns si ca Pavel a notat (sau Luca) pe cei ce s-au predat Domnului. Probabil ca asa s-a nascut sistemul de “follow up” prin care acesti oameni au fost revizitati si indrumati sa formeze o adunare crestina sanatoasa. Preocuprea pentru “numararea” convertitilor este evidenta in cateva locuri pe care le cunoasteti si dumneavoastra foarte bine. Faptul ca Duhul a lucrat si i-a adaugat pe convertiti la numarul celor ce crezusera nu i-a impiedicat pe “lucratori” sa-si faca partea lor omeneasca de “contabilizare”, incurajare si educare. Nimeni n-a fost lasat doar “in grija Domnului”

3. Exista pasaje clare care publica dragostea lui Dumnezeu pentru toti oamenii. El vrea ca nimeni sa nu piara, ci ca toti sa vina la pocainta”. Nu vreau sa va jignesc cu enumerarea celorlalte pasaje pe care le cunoasteti ca si “arminienii”.

4. Daca Biblia are pasaje “si asa si asa”, orcine prefera sa le ia numai pe unele predica o Evanghelie trunchiata.

5. Cum se impaca cele doua invataturi despre providenta lui Dumnezeu, una cu nominalizarea persoanelor mantuibile si alta doar cu normalizarea (in sensul de norma) metodei care face mantuirea posibila nu cred ca este treaba noastra sa spunem. Orice pasare zboara cu amandoua aripi, orice om are doua maini, doua picioare, doi ochi, de fiecare aparent opuse, dar complementare si necesare.

Daca prin”holograma” se intelege ridicare unui desen de doua dimensiuni (din plan) la trei dimensiuni (spatiu), am putea spune ca astfel de situatii “ininteligibile” pentru ratiunea noastra reprezinta veritabile “holograme biblice”. Eu le privesc drept dovezi ca Biblia vine la noi dintr-o realitate multidimensionala, iar aceste pasaje ii onfirma originea divina.

Acum catava vreme eram la masa dupa o nunta si cel asezat langa mine m-a intrebat abrupt: “Ce parare aveti despre predestinare”?

Cu sarmaua inca in furculita, l-am intrebat: “Chiar acum vrei sa discutam un subiect de anvergura asta?” El mi-a spus: “Oricand este vremea potrivita pentru un astfel de subiect”.

Dupa obiceiul meu. l-am intrebat: “Vrei varianta scurta sau lunga a raspunsului?”

Mi-a spus: “Oricare”.

“Ti-o dau pe cea scurta ca sa pot manca sarmaua asta … Sa presupunem ca mergi cu intrebarea asta la “autorul Bibliei”, la insusi Dumnezeu. El se va uita curios la tine si te va intreba: “Predestinare? “Pre-ce?” Inainte de ce? Eu traiesc intr-un continuu si complet prezent sau mai bine zis “in afara timpului”. Timpul este o dimensiune a existentei voastre, nu a  Mea. Cum as putea Eu sa-ti explic modul in care iau hotararile? Ce sanse ai tu sa intelegi? Eu cunosc sfarsitul unui lucru inainte de inceputul lui! Am ales lucrurile care nu sunt ca sa le fac de rusine pe cele ce sunt!”

Interloctorul meu a facut ochii mari, a exclamat: “Niciodata nu m-am gandit la problema aceasta din punctul lui Dumnezeu de vedere! Imi place explicatia … imi place foarte mult. Anumite pasaje din Biblie il ilustreaza deci mai degraba pe Dumnezeu, decat ratiunea si experienta noastra. Este normal sa nu le putem patrunde deplin. Cel putin deocamdata … Pofta buna!”

Frate Munteanu Aurel, ma simt onorat ca ati vizitat blogul meu si va asigur de pretuirea mea frateasca.

P.S. – Una din cele mai interesante convergente din Noul Testament mi se pare faptul ca Domnul Isus i-a ales numai pe cei 12, dar si-a tinut predica de pe munte in fata unei multimi foarte numeroase. Iarasi acel paradoxal “multi chemati, dar putin alesi” pe care nu-l poate explica nimeni …


Categories: Raspunsuri la intrebari

7 replies

  1. Draga frate Evedyahu am gasit din intamplare comentariul meu pe pagina fr Dan am crezut ca mi-a fost sters.Ma bucur ca putem schimba opinii in continuare.Dv. ati cerut sa atingem putin termenul lume din IOAN 3.16 cu permisiunea dv. asi lua in discutie doi termeni -toti si lume pt a avea o privire mai in ansamblu si o intelegere mai buna. Sper ca urmatorul articol al fratelui Hal Brunson sa va ajute :Doresc sa incep cu doua absurditati:

    1. Conform cu Marcu 1:5, Ioan Botezatorul a botezat fiecare persoana din tara Iudeii si din orasul Ierusalim pe durata lucrarii sale. Cei botezati i-ar include pe Pontius Pilat, Baraba si fiecare membru al Sanhedrinului.

    „Tot tinutul Iudeii si toti locuitorii Ierusalimului au inceput sa iasa la el; si, marturisindu-si pacatele, erau botezati de el in raul Iordan.” – Marcu 1:5

    2. Imediat inainte de nasterea lui Cristos, Cezar Augustus a emis un decret de taxare cu aplicatie mondiala, obligand la plata pe indienii americani, eschimosii arctici, mongolii asiatici si pigmeii africani!

    „In vremea aceea a iesit o porunca de la Cezar August sa se inscrie toata lumea.” – Luca 2:1

    Daca Biblia foloseste in mod consecvent termenii „toti” si „lume” intr-un sens general,1 interpretarile de mai sus a versetelor Marcu 1:5 si Luca 2:1 trebuie sa ramana valide. Dar daca aceste interpretari raman in picioare, Biblia cade si poate fi imediat discreditata si privita ca o carte a contradictiilor grosolane, fiindca Ioan Botezatorul, conform altor pasaje ale Bibliei, NU a botezat intreaga populatie a Iudeii si Ierusalimului; si nici indienii americani, eschimosii arctici, mongolii asiatici si pigmeii africani nu au fost vreodata supusi autoritatii romane, cu atat mai putin unui decret mondial de taxare.

    Atunci cum poate cineva explica aparentele contradictii din aceste pasaje cand sunt comparate cu alte texte biblice si cu faptele istorice cunoscute? Daca o intelegere gresita a termenilor „toti” si „lume” din aceste pasaje conduc spre extreme ridicole, nu putem oare concluziona ca pervertirea adevaratului inteles poate interveni in alte pasaje in care aceste cuvinte sunt folosite? Exista oare un raspuns satisfacator acestei dileme propuse? Exista oare reguli clare si stricte de urmat cand se interpreteaza acesti termeni din Biblie? Si, daca exista, care sunt acestea si cum se folosesc ele?

    Uzanta nou testamentala a cuvintelor „toti” si „lume”

    Concentrandu-ne asupra Noului Testament, invatam ca Duhul Sfant a angajat un spectru larg de termeni pe care traducatorii i-au redat prin „toti” si „lume”.

    Cinci cuvinte grecesti pentru „toti” in Noul Testament includ hapas (toti impreuna), holos (intregul), hosos (cat de mult, mare, mult, lung), pas (toti, oricare, fiecare) si pantos (in intregime). Termenii grecesti pentru „lume” includ aion (epoca, timp indefinit, dispensatie), ge (pamant), kosmos (ordine, aranjament, ornament, frumusete) si oikoumene (parte locuibila a pamantului, pamant).

    Acest labirint de terminologie este simplificat doar atunci cand se studiaza uzanta etimologica a acestor cuvinte in limba greaca. Atunci, gandind „greceste”, cineva se poate apropia de uzanta biblica a acestor termeni mentinandu-si interpretarea in cadrul limitelor corectitudinii, si, mai important, a scripturalitatii.

    Nu este scopul autorului acela de a incepe o investigatie etimologica extinsa a acestor termeni numerosi si variati; si nici nu are ca scop examinarea textelor nou testamentale in lumina dovezilor etimologice. Totusi, pentru cei care studiaza in aprofunzime, facem urmatoarele sugestii:

    1. Consultati lucrari de referinta de Kittel, Vincent, Robertson sau Wuest pentru tratari erudite si corecte ale acestor termeni. Studiul lui A.W. Pink asupra cuvantului kosmos in lucrarea sa Suveranitatea lui Dumnezeu va fi de mare ajutor.

    2. Comparati uzanta nou testamentala a acestor termeni in lumina utilizarii lor in Seputaginta.

    Dar daca scopul nostru nu este o investigatie etimologica, atunci care ar fi acesta? Este urmatorul: a formula o metoda simpla dar eficienta prin care studentul Bibliei poate interpreta usor si sigur termenii „toti” si „lume” intr-o maniera plina de reverenta fata de Cuvantul scris si edificatoare pentru respectivul student. Astfel, obiectivul nostru este acela de a expune reguli de interpretare folositoare atat eruditului, cat si novicelui, predicatorului si laicului, in vreme ce se intalnesc cu acesti termeni in Biblie.

    Reguli de interpretare

    Pentru a interpreta corect termenii „toti” si „lume” in Biblie, trebuie luate in considerare trei reguli de baza:

    1. Termenii trebuie interpretati intotdeauna contextual, adica in limitele contextului imediat.

    2. Termenii trebuie interpretati intotdeauna comparativ, adica in lumina altor versete si fapte istorice pertinente.

    3. Termenii trebuie interpretati intotdeauna conditional, adica, luand in considerare orice conditii expuse in Biblie, ce ar incadra termenii in anumite limite.

    Aplicarea regulilor

    Pentru a ne familiariza cu aceste reguli si cu implementarea lor, sa le aplicam la Marcu 1:5 si Luca 2:1.

    Intai, sa examinam aceste versete contextual. Contextele din Marcu capitolul unu si Luca capitolul 2 ingusteaza imediat spectrul termenilor „toti” si „lume”.

    In Marcu 1:5, frazele „in pustie”, „tara Iudeii” si „din Ierusalim” coloreaza pasajul intr-o puternica nuanta evreiasca. Fraza particularizeaza indubitabil poporul specific regiunii – iudeii. Accentuarea ar fi, in general, spre excluderea Neamurilor.

    Contextual, utilizarea frazei „toata lumea” in Luca capitolul doi ar include doar pe cei de sub stapanirea ordinii guvernamentale romane.

    Exista chiar o dovada mai puternica in favoarea limitarii spectrului cuvintelor „toti” si „lume” din aceste pasaje, din punct de vedere comparativ.

    Un studiu comprehensiv al tratarii complete a naturii si extinderii lucrarii lui Ioan Botezatorul in Marcu ar determina pe acei „toti” botezati de Ioan. Aceasta determinare este intarita de Evangheliile dupa Matei si Luca. Invatam din aceste trei surse comparate ca Ioan NU A botezat mai multe milioane de oameni in sase luni. De fapt, el a refuzat in mod absolut botezul celor care nu au adus „roade vrednice de pocainta” (Matei 3:8).

    O interpretare comparativa in Luca capitolul doi este imposibila din Scriptura, fiindca decretul de taxare mentionat acolo nu se mai gaseste nicaieri altundeva in Evanghelii. Totusi, istoria profana, cand este comparata cu naratiunea biblica, descopera doua lucruri: primul, Imperiul Roman nu a acoperit niciodata continentele Africa, America, Australia, nici polii Arctic si Antarctic; si al doilea, taxarea romana nu a depasit niciodata frontierele Imperiului Roman. Daca ar fi depasit, acolo nu ar fi existat nici autoritate militara, nici guvernamentala pentru a o aplica. In lumina acestor fapte, termenul „lume” din Luca 2:1 trebuie sa fie strict limitat la cei de sub autoritatea ordinii guvernamentale romane.

    Conditional, „toti” din Marcu 1:5 i-a inclus doar pe cei care intruneau conditiile anuntate formal de Ioan: explicit, pocainta si implicit, credinta in Mesia ce urma sa vina. Dincolo de aceste conditii a existat conditia dovezii externe a convertirii pe care Ioan a numit-o „roade vrednice de pocainta”. De aceea, „toti” trebuie limitat la toti cei care intruneau conditiile prescrise.

    Conditia pe care se baza taxarea in Luca 2:1 era aceea de a fi un supus Imperiului Roman. Din nou, perimetrul frazei „toata lumea” trebuie sa fie ingustat.

    Implicatii importante

    Daca termenii „toti” si „lume” trebuie interpretati contextual, comparativ si conditional, se aduc acum la suprafata cateva consideratii foarte importante. Este oare posibil ca cei care apeleaza la o interpretare universala a unor pasaje controversate din Noul Testament sa nu fie „sanatosi” in exegeza pe care o fac Scripturii? Oare a fost familiaritatea noastra cu utilizarea termenilor „toti” si „lume” baza interpretarii pasajelor nou testamentale in care acestia se gasesc, mai degraba decat limba greaca, mai iluminatoare?

    Luati in considerare urmatoarele:

    1. „Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3:16).

    Intrebare: Daca versetul de mai sus este universal in aplicatie, cum se pot reconcilia aceste versete din Biblie: „…pe Esau l-am urat” (Maleahi 1:3) si „Tu urasti pe toti lucratorii faradelegii” (Psalmul 5:5)?

    Intrebare: Si-a dat Dumnezeu Fiul pentru ca „nimeni” sa nu piara, sau ca „oricine crede sa nu piara”?

    2. „Si El este jerfa de ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi” (1 Ioan 2:2).

    Intrebare: Se refera fraza „intregii lumi” la includerea Neamurilor ca nationalitate asa cum indica Ioan 11:51-52?

    Intrebare: Daca Cristos Marele Preot a facut ispasire pe capacul ceresc al ispasirii pentru fiecare om, nu mijloceste El acum pentru toti oamenii, universal vorbind, pentru a fi mantuiti? Dar El spune: „Nu ma rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat din lume” (Ioan 17:9).

    3. „Dumnezeu … doreste ca nici unul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta” (2 Petru 3:9b).

    Intrebare: Nu are Dumnezeul cerurilor suficienta putere pentru a implini ceea ce voieste? Vezi Isaia 46:9-11.

    Intrebare: Trebuie ca termenii „voi”, „nici unul”, „toti” sa fie aplicati universal, sau trebuie sa fie aplicati celor carora Petru le scrie – „alesii … dupa stiinta mai dinainte a lui Dumnezeu Tatal…” (1 Petru 1:1, 2) si „catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra” (2 Petru 1:1).

    Concluzie

    Alte pasaje citate de universalisti ar putea fi citate si chestionate. O tratare completa a lor ar insemna o slujba monumentala. Dar volumul slujbei nu s-ar datora dificultatii explicarii pasajelor. Volumul s-ar datora cantitatii aproape inepuizabile de dovezi ce ar confirma utilizarea limitata a termenilor „toti” si „lume”.

    Exista tendinta permanenta a studentului trandav de a se odihni confortabil pe versetele care la suprafata par a fi simplistice in explicarea marilor doctrine, cum ar fi alegerea, rascumpararea si sanctificarea. Universalistii isi vor baza teologia pe o mana de pasaje pe care si le imagineaza ca avand un spectru universal. De exemplu, ei isi bazeaza doctrina ispasirii pe Ioan 3:16, mai degraba decat pe interpretarea contextuala, comparativa, sau conditionala a acelui verset. Nu acorda nici o autoritate tipurilor ispasitoare din Vechiul Testament care expun consecvent si conclusiv doctrina ispasirii particulare si limitate; si aceasta nu intr-o mana de versete, ci capitol dupa capitol si carte dupa carte! Oare balanta este echilibrata daca mai marele se interpreteaza in lumina celui mai mic, sau daca se interpreteaza mai putinul in lumina celui mult? Cu siguranta ca pasajele mai insemnate trebuie sa fie baza unei exegeze sanatoase.

    Rugaciunea autorului este ca prin acest tratat scurt si ineficient (cred ca trebuia scris “eficient” – Daniel Branzai), spiritul si mintea cititorului sa fie provocate sa se „avante in adanc” in cautarea acelor perle de mare pret ce sunt descoperite doar cu pretul unui mare sacrificiu de timp, consacrat unui studiu meticulos si rugaciunii arzatoare, eficace.

  2. Nu mai lamurit de loc. Mi-ar place sa spui cat mai multe pt ca sti subiectul. Te-am mai auzit vb despre subiectul asta in cateva predici cum ar fii castelul lebedelor. Un lucru evil este evil la toate nivelele, nu cred ca poti spune ca esti in imparatia intunericului, dar la un nivel mai jos asa ca esti ok,…helloooo… 🙂
    De ce exista frica sa vb despre masoni? chiar sunt periculosi si te lichideaza?

  3. Maasoneria este un subiect complex si complicat. De obicei, cine stie putine vorbeste mult, iar cine stie multe nu vorbeste.

    Din care categorie vreti sa fac eu parte?

    In masonerie exista multe loje si foarte multe grade si ordine.
    In “Blue Lodge”, gradinita lor, exista trei grade, al treilea fiind de “maestru” !
    Peste aceste grade exista altele, pana la 33!!! Oricine isi poate inchipui ca a “ajuns” maestru, cand nu este de fapt decat un “soldat de trupa” i aceasta formidabila armata.

    La orice nivel, implicatia si “iluminarea” este corespunzatoare. Poti foarte bine crestin la ordinele inferioare care se ocupa doar cu lucrari sociale si alte nimicuri.

    Ma opresc aici. Am multi prieteni care ar putea spune mult mai multe …

  4. Frate Daniel, mersi de interventie. Ai punctat f bine, dar explica te rog un lucru. Este masoneria antichrista sau nu? De ce atata contraversa pe tema asta? Cum poate fii un crestin si mason cand dupa cate se spune, cand cineva devine mason, el trece de la intuneric la lumina?! Se spune ca ar fii 2 categorii de masoni, Scotish si York, unul rau si unul bun. Este asa? Multumesc.

  5. In primul rind as avertiza oricare cititor sa faca o distinctie clara intre un mason asa zis crestin si un adevarat crestin.
    Masoneria accepta pe toti care vor sa intre in rindurile lor indiferent de provenienta religioasa, ptr ca vor deveni “frati in ceea ce-i uneste, si nu se vor uri datorita unor percepte religioase”, masoneria nefiind in esenta o religie, desi pare a avea o forma de organizare religioasa a intrunirilo0r lor ULTRA secrete, ea de fapt este un percept de conducere, o orchestrare de nivel mondial. De aceia toti care intra in rindurile lor au impresia ca sunt “partasi ai secretelor si deciziilor universale” uitind cu nerusinare ca Marele Mester cum il numesc ei pe Dumnezeu, nume pe care EL-Elion nu si-l auto atribuie, nu va orchestra altcumva destinul acestei planete decit asa cum deja este asezat pe paginile Sfintelor Scripturi.
    Luat din context si cumva adaptat celor ce am vrut a spune mai sus as cita un verset din 1Corinteni 4:6 “Deci, când aveþi neînþelegeri pentru lucrurile vieþii acesteia, voi puneþi judecãtori pe aceia pe care Biserica nu-i bagã în seamã? ”

    Legat de subiectul predestinarii va sugerez recitirea Romani 8:29-30
    ” Cãci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si Hotãrât mai dinainte sã fie asemenea chipului Fiului Sãu, pentru ca El sã fie cel întâi-nãscut dintre mai mulþi fraþi. Si pe aceia pe care i-a Hotãrât mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihãniþi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihãniþi, i-a si proslãvit. ”
    La o citire mai atenta observam ca Dumnezeu i-a cunoscut (dincolo de-a exista) i-a hotarit ptr Sine si pina aici am spune ca suntem Calvinisti pina in maduva oaselor, dar oare de ce mai adauga i-a chemat ? 2 Petru 3:9 “Domnul nu întîrzie în împlinirea fãgãduintei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungã rãbdare pentru voi, si doreste CA NICI UNUL sã nu piarã, ci toti sã vinã la pocãintã.” Toti? Da, ptr ca El este in toata esenta Sa dragoste, si te lasa sa decizi tu personal cui vrei sa-i slujesti
    1Regi 9:6-9 “Dar dacã vã ve-ti abate de la Mine, voi si fiii vostri, dacã nu veti pãzi poruncile Mele si legile Mele pe care vi le-am dat, si dacã vã veþi duce sã slujitti altor dumnezei si sã vã închinati înaintea lor, voi nimici pe Israel din þara pe care i-am dat-o, voi lepãda de la Mine casa pe care am sfintit-o Numelui Meu, si Israel va ajunge de râs si de pominã printre toate popoarele. Si oricît de înaltã este casa aceasta, oricine va trece pe lângã ea, va rãmâne încremenit si va fluiera. si va zice: „Pentru ce a fãcut Domnul asa tãrii acesteia si casei acesteia?” Si i se va rãspunde: „Pentru cã au pãrãsit pe Domnul, Dumnezeul lor, care a scos pe pãrintii lor din tþara Egiptului, pentru cã s-au alipit de alþi dumnezei, s-au închinat înaintea lor si le-au slujit; de aceea a fãcut Domnul sã vinã peste ei toate aceste rele.”
    Deci fratilor calvinisti mantuirea se poate pierde.
    Sa fiti iubiti de Domnul care a facut cerurile si pamintul

  6. Frate Daniel,

    Clasificarea “calvinist/arminian” ar putea fi o clasificare istoric – teologicå, dar sub aspect scriptural stim cå “Domnul cunoste pe cei ce sunt ai Lui, si cine rosteste Numele Domnului” este chemat :”sâ se depårteze de fårådelege”, Interpretând “episodul Timisoara” prin prisma clasific6rii istoric teologice, avem motive apriprice de dezacord. Când Mântuitorul a chemat la el pe ucenicii pe care i-a fåcut “pescari de oameni”, a devenit Ghidul lor, prgåtindu-i så fie fie pescari cu undita, fie pescari cu nåvodul. Pescarul trebuie så fie la dispozitia Celui ce l-a chemat. In lucrarea de mântuire, nu trebue så uitåm cå elemntul estential este Suveranitatea absolutå a lui Dumnezeu. In mântuire este vorba de suveranitatea absolutå în dragoste, Cel ce vesteste Evanghelia, ttebue så conteze pe aceastå suveranitate si s♪ foloseascå mijloacele pe care Domezeu li le-a pus la îndemånå, cu întelepciunea care vine de sus.
    Rugåm pe Domnul ca “såmânta bunå” de la Timisoara, så aducå rod, la timpul hotårît de Dumnezeul Suveran, prin Domnul Isus Cristos.

    Serban Constantinescu

  7. Consider f frumoasa prezentarea calvinista a fratelui Munteanu si replica fratelui Daniel. Totusi – cred ca fratele Munteanu prezinta o critica a unui arminianism care nu se aplica la majoritatea baptistilor (foarte multi baptisti in State sunt calvinisti – vezi in special Southern Baptist Seminary).

    Cateva observatii simple si scurte:

    Fratele Munteanu a spus:

    “Ei vor recunoaşte că Dumnezeu este suveran în toate problemele cu excepţia salvării celui pierdut. Doctrina lor coruptă este aceasta: omul este stăpânul propriului său destin, Dumnezeu nu este în control. Omul îşi hotărăşte destinul său etern: la decizia păcătoşilor morţi spiritual, Dumnezeu poate doar să răspundă ca un servitor ascultător! În felul acesta, Dumnezeu este redus la statutul unui spectator neliniştit care îşi frânge mâinile şi care poate doar să reacţioneze la decizia liberului arbitru a păcătoşilor morţi spirituali şi să-i salveze după ce ei „au luat decizia pentru Hristos!”

    Ma indoiesc ca Franklin si multi dintre baptisti cred asta. Ei sunt destul de constienti ca fara lucrarea Duhului Sfant la inima omului orice predica si chemare a lor va ramane fara roade. Totodata – ei sau rugat pt cei care vor veni la acest festival, ca Domnul sa le deschida inimile etc…

    Sunt de acord ca nu se gaseste in Biblie chemari de genul: “Hai in fata …etc.” Dar ma indoiesc ca ei cred ca omul e mantuit numai daca vine in fata si numai daca spune rugaciunea…aceste ‘chemari’ sunt niste incercari de a descoperi cine a crezut si a-i identifica pt a-i putea indruma mai departe (vezi explicatia fratelui Daniel mai sus).

    Cu privire la Ioan 3:16 – “lume nu se refera la toata lumea”…ar fi interesant sa dezvoltati putin aceasta explicatie f sumara. La ce se refera lumea acolo??

    Cred ca dezbaterea calvinism vs. arminianism e mai subtila si mai complexa (cum ne explica si fratele Daniel) decat pare si ambele tabere neglijeaza sau interpreteaza oarecum dubios pasajele care par ca le contrazice pozitia…?

    Blessings,
    Cristi (PS Nu sunt arminian :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: