Liviu Tiplea ne-a asezat pe toti pastorii veniti sa fie partasi la inmormanterea fratelui Liviu Olah pe prima banca a bisericii Betania. Acolo ne-am asezat, pe masura ce soseam, unul langa altul. Cand a venit Titi Cocian, unul dintre noi a spus, glumind: “Bine ai venit Titi. Intotdeauna este bine sa ai si un doctor langa tine.”

De langa mine, Pavel Nicolescu a spus ca pentru sine, dar suficient de tare ca sa fie auzit de toti: “Sa nu uitam insa ca singurul medicament suficient pentru toate problemele noastre este … Invierea!.”

Rostite in contextul situatiei in care ne aflam, vorbele acestea au fost ca un strafulgerare de lumina in intunerecul tristetii generale. De acest “cuvant” aveam nevoie toti. De acest cuvant avea nevoie sora Jeni si Diana, ramase fara sotul si tatal iubit. De acest cuvant aveam nevoie fiecare dintre cei imbolnaviti de suferintele acestei existente plecate iremediabil spre moarte.

Categories: Amintiri, Maxime si cugetari