O demistificare necesara

Exista minciuni cotidiene si erori comune pe care le repetam din rutina, fara sa le mai analizam valabilitatea. Una dintre ele este ideea ca nimeni n-are voie sa judece si sa condamne, nimeni n-are voie sa spuna adevarul incomod despre altcineva, pentru ca numai cine este fara pacat are dreptul sa ridice piatra si sa dea.

Expresia vine dintr-o intamplare din Evanghelie. Niste pacatosi perversi si vicleni au adus la Domnul Isus o femeie prinsa in preacurvie (cum de il scapasera oare pe barbatul cu care fusese surprinsa, ca doar nu preacurvise singura!) si L-au intrebat ce credea El ca trebuie facut in acest caz. Fara nici o indoiala, parasii femeii Il osandeau de fapt pe Isus, cautand sa-L puna in conflict deschis cu Legea lui Moise si ca sa-L poata osandi ca eretic. In text avem de a face cu trei grupe de vinovati: femeia, cei care au adus-o si … Isus, care era tinta finala a inscenarii.
Cu maiestria cunoscuta, dar si cu patrunderea taioasa a Celui care va judeca in finalul istoriei toata lumea, Domnul Isus le-a raspus: “”Cine dintre voi este fara pacat, sa arunce cel dintai cu piatra in ea” (Ioan 8:7).

De mii de ani, raspunsul acesta al Marelui Judecator a fost rastalmacit si folosit in mod speculativ ca sa interzica “disciplina” si “judecata” bisericeasca. NU ESTE CORECT.

Cine citeste cu atentie, vede ca Domnul Isus a vorbit impotriva LINSARII FIZICE, nu impotriva corectarii disciplinare. El a CONDAMNAT-O pe prima, dar a PRACTICAT-O pe cea de a doua: “Du-te si sa nu mai pacatuiesti”. Femeia era pacatoasa si Domnul Isus nu a ascuns lucrul acesta. Mai mult, El i-a atras atentia public asupra pericolului in care se afla. La fel facuse si in alte cazuri: “Du-te si sa nu mai pacatuiesti ca sa nu ti se intample ceva si mai rau”.

Incidentul de mai sus nu interzice in nici un fel spunerea adevarului depsre starea cuiva! Altfel n-am mai putea face nici Evanghelizarea pacatosilor aflati in drum spre iad si nici disciplinarea sfintitoare a credinciosilor aflati in Biserica in drum spre rai! Domnul Isus nu se poate contrazice pe Sine si cu siguranta ca nu o face in acest pasaj. Cred doar ca noi l-am rastalmacit cautand mereu o portita de scapare pentru a “trece sub tacere” mai departe greselile noastre si ale prietenilor nostri (simbolizati alegoric de barbatul “nearestat” din intamplarea cu femeia).

In ce priveste zbaterea din discutiile “deconspirarilor de pe bloguri” sunt doua posibilitati dintre care trebuie sa alegem fiecare: “Baiata laptelui da smantana”, in timp ce “scarpinatul in nas da sange”. Cred ca cine nu poate rosti adevarul in dragoste ar face mult mai bine sa nu vorbeasca.



Categories: Maxime si cugetari

1 reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: