Vasul de lut

Aseara, 25 Iunie 2007, pe cand conduceam cu masina de la Atlanta la Los Angeles, in apropierea Dallasului am primit telefonic vestea de care ma temeam. Tatal meu, Vasile Brinzei, are intr-adevar cancer metastazic. Pentru o vreme, in masina noastra s-a facut o liniste care incepea sa semene cu mormantul. Daniela, sotia mea, nu stia ce sa-mi spuna, cum sa-mi spuna. Eu nu stiam ce sa spun, cum sa vorbesc in prezenta parintilor sotiei mele, care si ei, se aflau in toamna tarzie a varstei de dupa optzeci de ani. Cuvintele sunt ca niste vase. Unii, buni bucatari, le poarta imbelsugat si pline de continut. Altii, goi in ei insisi, le duc doar de colo colo. Lumea observa si le numeste “cuvinte goale”.

Doamne, fereste-ma sa fiu doar un timbal zanganitor si o alama sunatoare. Umple-ma cu comoara prezentei tale, aseaza continutul tau in vasul vietii mele. Chiar daca nu este dintr-un material ales, ci doar de … lut. Caci asa ai vrut Tu, Doamne, dintru inceput. Sa-ti proslavesti Numele printr-un Adam “de lut”. Am nevoie de cuvinte care sa miroasa a … inviere.

vas de lut

P.S. – Intamplator?
Am primit vestea pe celular, cand mai aveam doar cinci minute pana la motel. Dana a oprit telefonul, a inchis ochii si a tacut. N-a vrut sa-mi spuna nimic in timp ce mai eram inca la volan. Eu insa intelesesem … Cand am ajuns la “receptie”, pe tejghea se afla un vraf cu exemplare gratuite din numarul de luni al ziarului “USA Today”. Sub titlu, articolul principal de pe prima pagina incepea cu cuvintele: “Vine ziua cand primesti un telefon care-ti spune ca nu este bine cu parintii …” N-am putut citi mai departe. Mi s-au aburit ochii. Dintre toate ziarele nationale si locale, pe tejghea era oferit tocmai ziarul acesta. Dintre toate editorialele posibile, luni a fost publicat acesta. Coincidenta? Nu. Providenta? Cu siguranta!

Seara aceea, m-am “magnetizat” cu cateva pastile care sa ma exileze pana dimineata in lumea viselor. Maia veam doua zile si 1800 de mile de condus. Pe la doua insa, m-a trezit ca din morti un telefon de acasa. M-am dat jos din pat cu gura plina de jumatate din continutul stomacului. Vomitasem prin somn. Era Cristina, fata mea mai mare.  “Tata, iarta-ma ca te deranjez, dar trebuie sa stam putin de vorba. De aseara, de cand am fost la bunicu nu mai am liniste. Nu pot sa dorm. Am vomitat deja de doua ori.”

Toata viata ei, Cristina mi-a intuit prima trairile sufletesti , experimentandu-le “in oglinda” (cum spun patinatorii). Telepatie? Probabil ca nu. Doar un fel de duioasa “tele-simpatie”.



Categories: Amintiri, Uncategorized

5 replies

  1. Frate Daniel Branzei,
    tatal dumneavoastra, fr Vasile Branzei, este un om mare. SI Pavel stia clipa plecarii acasa. Oamenii mari ai lui Dumnezeu stiu cand trebuie sa plece acasa. Dar acolo ii asteapta cei care au plecat inainte. Pe tatal d-voastra il asteapta sora Carolina, familia Wurmbrand, fr Alexa, fr Cure si altii…oameni dedicati cu o marturie extraordinara. Fr Vasile este un om sfant!

  2. Draga Eduard:

    Sper ca nu gresesc, ci esti fiul inginerului Petrica Teodorescu. M-au bucucrat cuvintele frumoase pe care le-ai scris ca incurajare pt Daniel Branzei. Ele au valoare pt ca vin din experienta ta. Nu l-am cunoscut pe fratele Vasile Branzei. Am citit doar cuvinte frumose despre dansul (oare ce se va spune dupa trecerea mea?). L-am cunoscut insa pe tatal tau si mama ta. Si ei au fost oameni extraordinari. Nu vreau sa diminuez din valoarea fratelui Branzei. Nici n-as putea. Stim insa mai multe lucruri despre pastori decit despre laici. Era mai greu in comunism sa fii in postura tatalui tau, singurul director pocait dintr-un orasel mic (Pascani) unde mama drirja corul (prin oras cu ocazia inmormitarilor) decit sa fii pastor in acelasi oras. Si daca n-ar fi vrut, fratele Petrica, era cantr-o vitrina. Si a trait o viata de crestin ce nu si-a putut permite sa greseasca (tot ce facea era vizibil). Sigur ca pastorii au o responsabilitate mai mare, au de facut fata atacurilor Celui Rau mai mult deci noi (in cazul fr. V. Branzei si atacurilor Securitatii) dar cind esti cel mai vizibil credincios din oras….. Citind despre marturia fr. Branzei si cunoscind marturia tatalui tau nu pot decit sa ma rog ca sa se spuna aceleasi lucruri si despre noi la trecerea noastra. Comment-ul tau m-a intarit si-ti multumesc pt el.

    Doru Radu, Detroit

  3. Cand a primit pentru prima data vestea ca tata are cancer la plamani, mama ne-a transmis-o fiecaruia telefonic pe un ton sec, apasat, intr-o zi de noiembrie. Ne-a spus tuturor ceea ce i-a soptit doctorul la ureche, numai lui nu…Tata a dedus singur si a realizat abia dupa vreo luna ce se intampla de fapt, si ca el are cancer la plamani cu adevarat. Analizele medicale, dar probabil si feţele noastre ravasite, l-au ajutat sa inteleaga incet incet ca ceea ce parea a fi un zvon, era o realitate… Se tratase ani de zile constiincios, grijuliu, impotriva unui eventual cancer la prostata. Dar de fapt el a primit un cancer la plamani ceva mai tarziu, cand nici nu se astepta, cancer care a evoluat brusc si extrem de rapid. Nici nu stii ce sa faci in aceasta situatie. Am simtit ca o parte din mine pleaca cu el dincolo, ca sunt un copac care isi pierde radacina. Este o experienta unica care dezvaluie intr-un mod inexplicabil legaturile adanci dintre noi si cei care ne-au dat nastere pe asta lume. Ma bucur ca fr Vasile Branzei are aceasta tarie sa mearga paralel. Optimismul si bucuria de a fi cu Domnul oriunde, fie pe pamant, fie in cer, este cel mai bun medicament. Vasul in care salasluieste sufletul si duhul nostru este de lut intr-adevar si de aceea este asa de firav. Dar daca el este un vas de cinste, atunci are o valoare deosebita si chiar de s-ar sparge, Marele Olar il va repara imediat cu girja si il va pune la loc de onoare in vitrina Lui unde va fi expus pentru totdeauna cu multa admiratie. Este minunat pentru ca pur si simplu vasul fr. Vasile Branzei, un vas de aur pretios, nu mai poate sfarsi niciodata in cioburi uitate prin pamant, de unde a provenit initial. Vasul lui, ca si ale noastre – ale tuturor celor mantuiti, sunt destinate gloriei si pretuirii vesnice in Casa Marelui Imparat!

    Eduard Teodorescu

  4. Acum tac pentru fratele Vssile, frate DAniel!
    Tac cu drag, tac cu iubire, tac cu dor!
    Imbrasisati-l cu drag si fara cuvinte pe fratele Vasile din partea mea, scump om, drag frate, iubit pastor şi bun sfatuitor!
    Noi am trecut vara trecuta prin această experienta cu Maria, fosta OIogeanu, fratele Vasile o stia! Mama sotiei mele!
    Pentru că am trecut pe aici, acum nu voi tacea si voi spune doar atit: “Si prin Valea Umbrei mortii este frumos pentru iubitii Lui.” Toiagul si nuiaua sa ma imping numai ca sa ies mai repede dintre peretii abrubti ai strimtorii, ca sa ies la apa si odihna, la pasune si viata.
    Asta este numai toiagul incirligat al Pastorului care ne impinge sa iesim din umbra si sa intram in lumina, si daca ne lipim de perete, atunci incovoierea cirjei lui, ne trage sa iesim afara.
    Atit va doresc, impingerea Lui sa fie cu blindete…
    Daniel: Multumesc, Marius.

  5. Resimtim experienta dureroaså a familiei Daniel Branzei la aflarea stirii ca iubitul nostru frate Vasile Branzei se confruntå cu suferintå în trup atåt de severå. Comparatia cu “vasul de lut” este bine venitå, pentru cå Vasile Branzei nu este doar un vas de lut, ci este un vas de lut care poartå în el o comoarå. Si nu orice fel de comoarå, ci cea mai nobilå comoarå care poate exista pe påmânt si sus în ceruri. Despre aceastå comoarå, Dumitru Cornilescu scria:
    Pe påmânt si sus în ceruri
    Nu e nume mai frumos,
    Si care mai mult så-mi placå
    Decåt Numele Cristos,
    Va veni timpul, pentru fiecare la vremea lui, ca vasul de lut så se spargå, dar va råmâne vesnic comoara, care este Invierea si viata. Dorim multe binecuvântëri fratelui Vasile, fratelui Daniel si familiei cu siguranta c6 nådejdile credinciosilor în Domnul Isus trec dincolo de mormânt si sunt vesnic. El vine iar.

    Serban Constanrinescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: