Am fost la un simpozion cultural și am rămas cu o concluzie:

Timp de mii de ani, oamenii au avut cultură, spus, în limba engleză ,,Culture“. Asta a însemnat că au încercat să găsească sensul vieții în universul în care au deschis ochii. Aprioric, oamenii au acceptat că universul este creația Altuia, a unui Demiurg, a unei personalități superioare pe care au respectat-o și au aprecoiat-o. Au avut ,,cult“-ul ei. Omenirea a așteptat ca oamenii să primească  de la proprietarul acestui univers ,,inspirație“ pentru a li se comunica legile și legitățile existenței. Asta au făcut profeții, preoții, filosofii, artiștii, matematicienii, etc.

În ultimele secole, omenirea l-a scos pe Demiurg din calcule și a pornit la interpretarea universului prin

rațiune. Ei l-au pus pe om în mijlocul universului, declarându-l ,,măsura tuturor lucrurilor“, homo universalis. Făcând asta, ei au refuzat ,,cult“-ul supranaturalului, au secularizat societatea. Cultura modernă este o cale de exprimare. nu mai este una de descoperire. Astăzi, omul își crează propriul univers printr-o proiecție exterioară a personalității lui. Bărbatul se poate crede femeie, femeia se poate crede bărbat, negrii se pot simți albi și albi se pot simți indieni sau asiatici.

În postmodernism, nu mau există un univers comun, ci fiecare își crează propriul univers, populat cu propriile noțiuni de adevăr, de dreptate, de etică, de frumos, de moral, de normal, șamd.

Păstrând simetria exprimării în limba engleză, în locul ,,cult“-ului a fost așezat omul (,,Man“). Ce s-a obținut? Judecați și voi singuri:

De la ,,Cult-ure“ s-a ajuns la ,,Man-ure“!
Nu mai avem ,,culture“, ci ,,manure“.

Dacă nu știți limba engleză, căutați repede un dicționar. Veți înțelege în sfârșit lumea occidentală în care trăim.

Categories: Teologice