De-a lungul istoriei lor, evreii au trebuit adesea să îndure disprețul și disprețul dușmanilor lor. Lumea nu iubește poporul lui Dumnezeu. În timp ce ne croim drumul pe calea îngustă care duce la Sion, ne lovim de mulțimea care merge în cealaltă direcție.

Priviți spre cerul lui Dumnezeu (1). Dacă vă uitați la dușman, veți fi descurajați, așa că priviți cu credință la Dumnezeul universului, care domnește în ceruri. Psalmul 121 vă arată cum.

Priviți la mâna lui Dumnezeu (2). El este Stăpânul, noi suntem slujitorii, iar El are grijă cu blândețe de ai Săi. Asigurați-vă doar că urechile voastre sunt deschise la orice ordine pe care Stăpânul vostru vrea să vi le dea.

Căutați ajutorul Lui (3–4). Când inima vă este plină de durere, aveți la dispoziție suficientă milă. Lăsați ca vorbele de putere ale lui Dumnezeu să acopere vorbele de dispreț ale vrăjmașului.

+++

Drumul spiritual al pelerinului

1. Psalmul 120 – Necazul„Strig către Domnul în strâmtorarea mea.”Omul descoperă ostilitatea lumii.
2. Psalmul 121 – Încrederea„Îmi ridic ochii spre munți.”Omul descoperă ocrotirea lui Dumnezeu.
3. Psalmul 122 – Bucuria „Mă bucur când mi se zice…”Omul descoperă binecuvântarea părtășiei.
4. Psalmul 123 – Așteptarea „La Tine îmi ridic ochii.”Omul învață dependența și răbdarea.
5. Psalmul 124 – Izbăvirea „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră…”Comunitatea recunoaște intervenția salvatoare a lui Dumnezeu.

+++

O predică din Psalmul 123 ar putea purta titlul:

„Când nu mai putem privi la oameni, să privim spre Dumnezeu!”

1. Ridică-ți ochii deasupra împrejurărilor! (v. 1) – Dumnezeu este mai mare decât problemele tale.
2. Privește spre mâna Domnului! (v. 2a) – Învață să depinzi de El și să-I asculți voia.
3. Nu înceta să aștepți! (v. 2b) – Întârzierea răspunsului nu înseamnă neapărat absența lui Dumnezeu.
4. Cere îndurare, nu răzbunare! (v. 3) – Lasă-ți durerea înaintea Domnului.
5. Nu îngădui disprețului oamenilor să-ți definească identitatea! (v. 4) – Valoarea ta nu este stabilită de cei care te umilesc.

+++

Privirea care nu renunță

Psalmul 123 nu ne spune când a intervenit Dumnezeu. Nu ne descrie nici schimbarea împrejurărilor, nici pedepsirea celor mândri.

Psalmul se încheie cu suferința încă prezentă. Și totuși, el nu este un psalm al disperării. De ce?

Pentru că omul care se roagă a descoperit spre Cine trebuie să privească.

Aici se află una dintre cele mai profunde lecții ale credinței: uneori Dumnezeu nu schimbă imediat situația în care ne aflăm, dar ne învață să rămânem cu ochii îndreptați spre El.

Aș încheia cu această idee pastorală:

„Oamenii ne pot privi de sus, dar noi nu trebuie să-i privim de jos. Avem privilegiul să privim mai sus decât ei, spre Dumnezeul care locuiește în ceruri. Când suntem sătui de disprețul oamenilor, nu trebuie să ne săturăm niciodată de așteptarea îndurării lui Dumnezeu.”

Categories: Articole de interes general