Boala are menirea…

1. Să ne facă să gândim, să ne amintească faptul că avem un suflet, precum și un trup – un suflet nemuritor, un suflet care va trăi pentru totdeauna în fericire sau în suferință – și că, dacă acest suflet nu este mântuit, mai bine ar fi fost să nu ne fi născut niciodată.

2. Să ne învețe că există o lume dincolo de mormânt, și că lumea în care trăim acum este doar un loc de pregătire pentru o altă locuință, unde nu va exista putrezire, nici întristare, nici lacrimi, nici suferință și nici păcat.

3. Să ne facă să privim cu sinceritate, dreptate și conștiinciozitate la viața noastră trecută. Sunt pregătit pentru marea mea schimbare, dacă nu mă voi însănătoși? Mă pocăiesc cu adevărat de păcatele mele? Sunt păcatele mele iertate și spălate în sângele lui Hristos? Sunt pregătit să-L întâlnesc pe Dumnezeu?

4. Să ne facă să vedem goliciunea lumii și deplina ei incapacitate de a satisface cele mai înalte și mai profunde nevoi ale sufletului.

5. Să ne trimită la Biblie. Această Carte binecuvântată este, în zilele de sănătate, prea adesea lăsată pe raft, ajunge să fie un loc sigur în care să pui o bancnotă și nu este deschisă din ianuarie până în decembrie. Dar boala o coboară adesea de pe raft și aruncă o lumină nouă asupra paginilor ei.

6. Să ne facă să ne rugăm. Mă tem că prea mulți oameni nu se roagă deloc sau doar rostesc în grabă câteva cuvinte dimineața și seara, fără să se gândească la ceea ce fac. Dar rugăciunea devine adesea o realitate atunci când valea umbrei morții se apropie.

7. Să ne facă să ne pocăim și să ne lăsăm de păcatele noastre. Dacă nu vom asculta glasul îndurărilor, Dumnezeu ne face uneori să „auzim nuiaua”.

8. Să ne apropie de Hristos. Prin firea noastră, nu vedem adevărata valoare a acestui Mântuitor binecuvântat. În ascuns, ne închipuim că rugăciunile noastre, faptele bune și participarea la sacramente ne vor mântui sufletele. Dar când trupul începe să slăbească, nevoia absolută de un Răscumpărător, de un Mijlocitor și de un Apărător înaintea Tatălui se ridică înaintea ochilor oamenilor asemenea unui foc și îi face să înțeleagă acele cuvinte: „Mă alipesc numai de crucea Ta”, așa cum nu le-au înțeles niciodată înainte. Boala a făcut acest lucru pentru mulți – L-au găsit pe Hristos în camera de suferință.

9. Să ne facă să simțim și să fim plini de compasiune față de alții. Prin firea noastră, suntem cu toții mult sub exemplul binecuvântatului nostru Învățător, care nu avea doar o mână gata să-i ajute pe toți, ci și o inimă care simțea pentru toți. Nimeni, cred, nu este atât de incapabil să compătimească precum cel care nu a trecut niciodată prin necazuri – și nimeni nu este atât de capabil să simtă durerea altuia precum cel care a băut cel mai adânc din paharul durerii și al întristării.

În încheiere

Ferește-te de neliniște, de cârtire, de plângeri și de cedarea în fața unui duh nerăbdător. Privește boala ta ca pe o binecuvântare ascunsă – ceva bun, nu rău; un prieten, nu un dușman.

Fără îndoială, am prefera cu toții să învățăm lecțiile spirituale în școala liniștii și a bunăstării, nu sub nuia. Dar fii sigur că Dumnezeu știe mai bine decât noi cum să ne învețe.

Lumina zilei de pe urmă îți va arăta că a existat un scop și un „trebuie” în toate suferințele și bolile trupului tău. Lecțiile pe care le învățăm pe patul de boală, atunci când suntem închiși față de lumea din jur, sunt adesea lecții pe care nu le-am fi învățat niciodată în altă parte.

— J. C. Ryle

Categories: Articole de interes general