Părăsim acum Ioan 7 unde Isus Hristos se oferă ca viață eternă și trecem la Ioan 8 unde El se oferă ca Lumină a lumii.

Verset-cheie: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.” — Ioan 8:12

Text: Ioan 8:1–12
Ioan 1:4 În El era viaţa, și viaţa era lumina oamenilor.

Ioan 1:5 Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.

Ioan 1:6 A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.    

Ioan 1:7 El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.

Ioan 1:8 Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină.

Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om venind în lume.

Introducere

Ioan 8 începe în întuneric.

O femeie a fost prinsă în păcat. Conducătorii religioși o aduc în public înaintea lui Isus. Legea lui Moise este invocată. Conștiința ei nu are unde să se ascundă. Acuzatorii ei sunt gata să o condamne. Apoi vorbește Isus. Și, la scurt timp după aceea, El declară:

„Eu sunt Lumina lumii.”

În această scenă putem vedea trei feluri de lumină care lucrează.

1. Este lumina Legii, care descoperă păcatul.
2. Este lumina conștiinței, care aduce convingerea personală de vinovăție.
3. Și, mai presus de amândouă, este Lumina lui Hristos, care nu numai că ne descoperă întunericul, ci ne poate și elibera din el.
   
4. Legea spune: „Ești vinovat.”
5. Conștiința spune: „Eu sunt vinovat.”
6. Dar Isus spune: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Aceasta este diferența dintre a avea doar lumină asupra păcatului nostru și a primi Lumina care ne dă viață.

I. LUMINA LEGII

„Moise, în Lege, ne-a poruncit…” — Ioan 8:5

Cărturarii și fariseii aduc o femeie prinsă în adulter și o așază în mijloc. Ei spun:

„Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei. Tu dar ce zici?”

Oricare ar fi fost motivele lor — iar Ioan ne spune că Îl ispiteau pe Isus — ei fac apel la ceva real: Legea lui Dumnezeu. Legea aruncă lumină asupra păcatului.

Pavel spune:

„Prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.”
— Romani 3:20

Legea este asemenea unei lumini puternice aprinse într-o cameră întunecată. Cât timp camera este întunecată, totul poate părea curat. Dar când se aprinde lumina, deodată vedem praful.

Lumina nu a creat murdăria. Lumina doar a descoperit ceea ce era deja acolo.

Așa lucrează Legea lui Dumnezeu.

Ea spune:

„Să nu ucizi.”

„Să nu preacurvești.”

„Să nu furi.”

„Să nu mărturisești strâmb.”

„Să nu poftești.”

Iar atunci când standardul sfânt al lui Dumnezeu luminează asupra vieții omului, păcatul nostru devine vizibil.

Dar există o problemă.

Conducătorii religioși foloseau Legea ca pe o lanternă îndreptată spre altcineva.

Ei puteau vedea păcatul femeii. Puteau identifica greșeala ei. Puteau cita Scriptura cu privire la vinovăția ei. Dar Isus era pe punctul de a întoarce lumina spre ei.

Este ușor să folosim Biblia pentru a lumina păcatul altcuiva.

Este mult mai greu să stăm noi înșine sub lumina ei.

Înainte de a folosi Cuvântul lui Dumnezeu ca pe un reflector îndreptat spre altcineva, trebuie să-i permitem să devină un reflector care cercetează propriile noastre inimi.

Legea descoperă păcatul, dar Legea nu poate fi Mântuitorul nostru.

Ea ne poate arăta că suntem murdari.

Dar nu ne poate spăla.

Poate diagnostica boala.

Dar nu poate fi leacul.

Avem nevoie de o altă lumină.

II. LUMINA CONȘTIINȚEI

„Cine dintre voi este fără păcat…” — Ioan 8:7

Isus răspunde:

„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”

Apoi Se pleacă din nou. Și se întâmplă ceva remarcabil.

Nimeni nu aruncă nicio piatră. Unul câte unul, pleacă. Sala de judecată începe să se golească.

De ce?

Isus a mutat problema de la păcatul ei la inima lor.

Legea spunea:

„Păcatul este rău.”

Dar acum conștiința spune:

„Și eu sunt păcătos.”

Aceasta este lumina conștiinței.

Pavel vorbește despre cei care nu au Legea lui Moise, dar care arată că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, în timp ce conștiința lor mărturisește (Romani 2:14–15).

Dumnezeu a pus în om o conștientizare morală care îl acuză sau îl apără.

Conștiința șoptește:

„Tu știi.”

Poți ascunde de soțul sau soția ta.

Poți ascunde de părinții tăi.

Poți ascunde de copiii tăi.

Poți ascunde de păstor.

Poți ascunde de biserică.

Dar există momente când conștiința vorbește:

„Tu știi ce ai făcut.”

Acuzatorii au venit cu pietre în mâini.

Dar după ce a vorbit Isus, au descoperit că problema mai mare nu erau pietrele din mâinile lor.

Era păcatul din inimile lor.

Au venit să descopere păcatul unei femei. Isus i-a descoperit pe toți.

Au venit așteptând ca un singur păcătos să stea înaintea judecății. Isus le-a arătat că întreaga mulțime avea nevoie de îndurare.

Aici începe adevărata convingere de păcat.

Legea spune:

„Toți au păcătuit.”

Conștiința răspunde:

„Aceasta mă include și pe mine.”

Nu mai este doar:

„El este păcătos.”

„Ea este păcătoasă.”

„Ei sunt păcătoși.”

Ci devine:

„Eu sunt păcătos.”

Dar și conștiința are limitele ei.

Conștiința te poate acuza.

Conștiința te poate tulbura.

Conștiința te poate face să te rușinezi.

Conștiința te poate ține treaz noaptea.

Dar conștiința nu te poate mântui.

Dacă tot ce avem este Legea și conștiința, atunci știm ce am făcut și că suntem vinovați.

Dar avem nevoie de Cineva care să rezolve problema vinovăției noastre.

Și aceasta ne conduce la a treia și cea mai mare lumină.

III. LUMINA LUI HRISTOS

„Eu sunt Lumina lumii.” — Ioan 8:12

În cele din urmă, rămân doar Isus și femeia.

Isus o întreabă:

„Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”

Ea răspunde:

„Nimeni, Doamne.”

Isus îi spune:

„Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Apoi, în versetul 12, Isus face această declarație măreață:

„Eu sunt Lumina lumii.”

Observați diferența.

Legea este lumină pentru că descoperă standardul sfânt al lui Dumnezeu.

Conștiința este lumină în sensul că depune în interiorul nostru mărturie despre bine și rău.

Dar Isus nu doar poartă lumina.

Isus spune:

„EU SUNT LUMINA.”

El nu este doar încă un martor care descoperă întunericul. El este Lumina care dă viață.

Ioan L-a prezentat astfel:

„În El era viața, și viața era lumina oamenilor.”
— Ioan 1:4

Și:

„Lumina luminează în întuneric, și întunericul n-a biruit-o.”
— Ioan 1:5

Legea poate descoperi întunericul.

Conștiința ne poate face conștienți de întuneric.

Dar numai Hristos ne poate scoate din întuneric.

1. Legea spune: „Ai păcătuit”

Ea ne descoperă starea.

2. Conștiința spune: „Am păcătuit”

Ea face problema personală.

3. Hristos spune: „Urmează-Mă”

El ne oferă calea înainte.

Isus nu-i spune femeii:

„Adulterul tău nu contează.”

El nu numește întunericul lumină.

El nu redefinește păcatul.

El spune:

„Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Harul nu pretinde că întunericul este lumină.

Harul îl scoate pe păcătos din întuneric și îl aduce în Lumină.

„NICI EU NU TE OSÂNDESC”

Acesta este momentul Evangheliei în această întâmplare.

Cum poate spune Isus acest lucru?

Cum poate Cel Sfânt să stea înaintea unui păcătos vinovat și să rostească cuvinte de îndurare?

Pentru că Evanghelia după Ioan se îndreaptă spre cruce.

În cele din urmă, Isus Însuși va sta condamnat.

Cel nevinovat va fi tratat ca și cum ar fi vinovat.

Cel fără păcat va purta judecata păcătoșilor.

Femeia a stat vinovată înaintea lui Isus, dar a plecat fără condamnare.

La cruce, Isus va fi fără vină, dar Se va supune condamnării.

Aici vedem anticipată minunea Evangheliei:

Cel vinovat poate fi eliberat pentru că Cel Nevinovat ia locul păcătosului.

DE LA DESCOPERIRE LA TRANSFORMARE

Acum putem vedea progresia celor trei lumini.

Lumina Legii

Îmi descoperă păcatul. Ea spune: „Ai păcătuit.”

Lumina conștiinței

Îmi convinge inima de păcat. Ea spune: „Am păcătuit.”

Lumina lui Hristos

Mă cheamă la o viață nouă. El spune: „Urmează-Mă.”

Aici vedem diferența dintre creștinism și simpla moralitate.

Moralitatea îți poate spune:

„Fii mai bun.”

Religia îți poate spune:

„Străduiește-te mai mult.”

Conștiința îți poate spune:

„Ar trebui să-ți fie rușine.”

Legea îți poate spune:

„Ai încălcat porunca lui Dumnezeu.”

Dar Isus spune:

„Urmează-Mă.”

Pentru că mântuirea nu înseamnă doar să scapi de condamnare.

Înseamnă să primești lumina vieții.

ÎNTREBAREA ESTE: SUB CE LUMINĂ STAI?

Unii oameni trăiesc numai sub lumina Legii.

Cunosc poruncile.

Știu ce este bine.

Știu ce este rău.

Dar nu au venit niciodată la Hristos.

Alții trăiesc sub lumina conștiinței.

Poartă vinovăție.

Își amintesc eșecurile.

Retrăiesc trecutul.

Conștiința îi acuză neîncetat.

Dar Isus ne cheamă dincolo de amândouă.

Vino în lumina Mea.

Lumina lui Hristos nu descoperă doar ceea ce ai fost.

El descoperă ceea ce poți deveni prin El.

Legea descoperă.

Conștiința convinge.

Hristos mântuiește.

Legea descoperă pata.

Conștiința simte povara petei.

Hristos îl curăță pe păcătos.

Legea arată întunericul.

Conștiința recunoaște întunericul.

Hristos aduce lumina vieții.

Concluzie: Urmează Lumina

Isus a spus:

„Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Observați cuvântul:

„urmează.”

Isus nu a spus doar:

„Admiră Lumina.”

„Studiază Lumina.”

„Vorbește despre Lumină.”

„Cântă despre Lumină.”

El a spus:

„Urmează-Mă.”

Dovada că ne-am întâlnit cu Lumina este că nu mai dorim să continuăm să umblăm în întuneric.

De aceea, cele două afirmații ale lui Isus către femeie trebuie păstrate împreună:

„Nici Eu nu te osândesc.”

Acesta este harul.

„Du-te și să nu mai păcătuiești.”

Aceasta este transformarea.

Harul înlătură condamnarea.

Dar harul ne și cheamă afară din întuneric.

Așadar, astăzi, lasă Legea să lumineze.

Las-o să-ți descopere păcatul.

Lasă conștiința să vorbească.

Las-o să te conducă la convingerea de păcat.

Dar nu te opri acolo.

Vino la Hristos.

Pentru că Legea te poate demasca.

Conștiința te poate acuza.

Dar numai Isus te poate mântui.

Și Isus declară și astăzi:

„EU SUNT LUMINA LUMII.”

Legea spune: „Ești vinovat.”

Conștiința spune: „Eu sunt vinovat.”

Hristos spune: „Urmează-Mă.”

Iar cel care Îl urmează „nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Amin.

Categories: Articole de interes general