THINK-TANK AMERICAN: ”SIGURANȚA ROMÂNIEI DEPINDE DE SUA, NU DE UE. SĂ TRECEM LA AFACERI”

0 comentarii / 2507 vizualizări /  13 august 2026

”Pe măsură ce SUA se retrage din Europa, lasă țări NATO precum România, aflate la periferia estică a Alianței, vulnerabile în fața agresiunii ruse. Apelul la Bruxelles, din păcate, ar oferi României puțin ajutor: Europa este la un deceniu distanță de a fi capabilă să se ajute singură. România se află fără guvern de peste două luni, iar o dispută pe teme de politică externă amplifică diviziunea internă: ar trebui România să ridice mîinile și să abandoneze căutarea unor legături mai puternice cu Washingtonul, întorcîndu-se către propriul continent? Sau ar trebui să-și dubleze eforturile pentru a obține și păstra atenția americană, ajutîndu-se poate în acest sens de valul AI?”.

Întrebarea e pusă într-o analiză de către Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA și cercetător superior la Foundation for Defense of Democracies, un reputat think-tank american apropiat de republicani, specializat în conflicte militare, alianțe strategice și apărare convențională.

”Răspunsul este simplu. Pînă cînd – sau dacă – Europa va fi pregătită să se apere singură, menținerea angajamentului cu SUA rămîne cerința de securitate supremă a României. Iar cea mai sigură cale de a realiza acest lucru este angrenarea economică – legarea Washingtonului de București prin afaceri. Într-o lume tot mai tranzacțională, aceasta este singura cale de urmat și ar trebui să constituie strategia organizatoare a viitorului guvern. Și se construiește direct pe agenda președintelui Nicușor Dan.

Poziția lui Dan, percepută de unii drept o înclinare spre MAGA, este mai degrabă o viziune lucidă asupra locului și circumstanțelor țării sale. Trump, a subliniat el, a mutat lumea „de la un mod moral de a face lucrurile la unul foarte pragmatic și economic.”

În octombrie trecut, SUA și-a redus forțele rotaționale din România de la aproximativ 2.000 la 1.000 de militari. Retragerea americană din Europa nu s-a încheiat: iar aceasta nu privește doar soldații – Washingtonul a anunțat că nu va mai aduce în Germania, așa cum era planificat, o baterie de artilerie cu rază lungă. Ministrul de Externe Oana Țoiu i-a asigurat pe români că aliații vor umple golul, promițînd „o prezență NATO mai puternică” pînă la începutul acestui an. Nicio suplimentare de trupe ale alianței nu a sosit.

În audierea din fața Senatului american din luna martie, comandantul suprem al forțelor aliate NATO din Europa, generalul Alexus Grynkewich, a fost întrebat cît timp i-ar trebui Europei pentru a prelua conducerea apărării convenționale a continentului. Europa „nu va fi complet pregătită” pînă în 2030, a spus el, „dar cu siguranță va fi pînă în 2035” – însă numai dacă își continuă creșterea capacității de luptă și a bazei sale industrial-militare.

S-a deschis astfel o fereastră de vulnerabilitate de cîțiva ani, poate un deceniu, pentru țările aflate lîngă o Ucraină sfîșiată de război. Concluzia este incomodă, dar limpede: pentru următorul deceniu, Statele Unite rămîn aliatul indispensabil care poate ajuta România să descurajeze Rusia în Marea Neagră. Pîrghia pe care România o are asupra acestei Case Albe este interesul propriu, nu sentimentul. Bucureștiul ar trebui, prin urmare, să se lege de Washington prin contracte și lanțuri de aprovizionare – o relație mult mai greu de retras de către un președinte decît una măsurată în rotații de trupe.

Scepticii vor obiecta că acest lucru favorizează chiar dependența de care România ar trebui să se teamă. Dar există o diferență între cumpărarea unei bunăvoințe și construirea unui interes comun. Sub presiunea tarifelor, Japonia și Coreea de Sud s-au angajat să investească aproximativ [900 de miliarde de dolari în Statele Unite în proiecte pe care președintele le direcționează personal. Modelul Bucureștiului este invers: să atragă în România investiții pe care Statele Unite nu ar vrea niciodată să le abandoneze. România oferă o sursă disponibilă de energie – energia nucleară -, disponibilitatea de a construi centrele de date de care companiile americane de inteligență artificială au atîta nevoie, precum și o forță de muncă STEM numeroasă, la o fracțiune din costul din Europa de Vest. Prin această angrenare economică și energetică, România își obține atît de necesara plasă de siguranță în materie de securitate, în timp ce Statele Unite obțin o parte din ceea ce își doresc atît de mult: putere de calcul” conchide contraamiralul. (Traducere și adaptare B.T.I.)

Categories: Articole de interes general