„Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă aduceți trupurile ca o jertfă vie.”

Romani 12:1 (NIV)

Un tânăr englez dorea să devină marinar, asemenea tatălui său, dar Marina Regală Britanică nu l-a primit. A ajuns în Africa de Vest, lucrând pentru un negustor de sclavi. A devenit un om atât de nenorocit încât, după cum l-a descris un autor, cerșea mâncare ca să rămână în viață. După ce a reușit să scape din Africa, a fost aruncat peste bord în timpul unei furtuni și era cât pe ce să se înece. După ce a fost salvat, cuvintele din cartea lui Thomas à Kempis, Imitația lui Hristos, i-au venit în minte, iar el a strigat către Dumnezeu pentru mântuire. Ani mai târziu, John Newton a scris imnul în care laudă „harul minunat” (Amazing Grace), care a salvat un nenorocit ca el.

Nu toți am cunoscut adâncimile decăderii prin care a trecut John Newton înainte de a fi mântuit. Sau împăratul Nebucadnețar, de altfel. El și-a pierdut demnitatea și judecata — și, din fericire, mândria — înainte de a-și veni în fire (Daniel 4:33–37). Indiferent dacă provenim dintr-un trecut de răutate sau de împotrivire voită față de Dumnezeu, păcatul nostru primește același răspuns înaintea Lui: condamnarea. Numai îndurarea și harul minunat al lui Dumnezeu ne pot salva de noi înșine.

Cei care au primit harul lui Dumnezeu sunt ușor de recunoscut: au o expresie de recunoștință pe chip și cuvinte de mulțumire pe buze.

Categories: Articole de interes general