Lepădarea de credință (apostazia) este renunțarea deliberată și conștientă la credința în Dumnezeu sau în Hristos, după ce o persoană a cunoscut adevărul Evangheliei. Cuvântul grecesc folosit în Noul Testament este apostasia, care înseamnă „îndepărtare”, „răzvrătire” sau „abandon”.

Ce spune Biblia?

1. Apostazia este o îndepărtare de credință

First Epistle to Timothy 4:1 spune:

„Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, dând ascultare duhurilor înșelătoare și învățăturilor demonilor.”

Aceasta descrie persoane care părăsesc adevărul și urmează învățături false.

2. Apostazia este o răzvrătire împotriva lui Dumnezeu

Second Epistle to the Thessalonians 2:3 vorbește despre o mare „lepădare de credință” care va avea loc înainte de întoarcerea lui Hristos.

3. Nu este același lucru cu îndoiala sau căderea într-un păcat

Biblia face diferență între:

• un credincios care se luptă cu îndoieli;
• un credincios care cade într-un păcat, dar se pocăiește;
• o persoană care Îl respinge în mod hotărât pe Hristos și renunță la credință.

De exemplu, Peter s-a lepădat de Isus de trei ori, dar s-a pocăit și a fost restaurat. El nu este un exemplu de apostazie finală.

În schimb, Judas Iscariot este adesea văzut ca un exemplu al cuiva care L-a respins pe Hristos în mod definitiv.

Cum privesc diferite tradiții creștine apostazia?

Există două perspective principale:

• Unii creștini cred că un credincios autentic poate apostazia și își poate pierde mântuirea dacă Îl respinge definitiv pe Hristos.
• Alții cred că un credincios autentic va persevera până la sfârșit și că apostazia dovedește că persoana nu a avut niciodată o credință mântuitoare autentică (vezi First Epistle of John 2:19).

Ambele perspective sunt susținute de pasaje biblice diferite și au fost dezbătute de-a lungul istoriei Bisericii.

Cum putem evita lepădarea de credință?

Biblia îi îndeamnă pe credincioși să:

• rămână statornici în Cuvântul lui Dumnezeu;
• persevereze în rugăciune;
• trăiască în părtășie cu alți credincioși;
• fie atenți la învățăturile false;
• își pună încrederea în harul lui Dumnezeu și să persevereze în credință.

Pe scurt

Lepădarea de credință nu înseamnă să ai întrebări, să treci printr-o perioadă de slăbiciune sau să cazi într-un păcat. În sensul biblic, ea este respingerea conștientă și persistentă a lui Hristos și a adevărului Evangheliei, după ce persoana a ajuns să cunoască acest adevăr. În același timp, Scriptura îi încurajează pe credincioși că Dumnezeu este credincios să-i păstreze și îi cheamă să persevereze în credință până la sfârșit.

+++

Ce înseamnă lepădarea de credință în perspectiva profetică din 2 Tesaloniceni 2:3

În 2 Tesaloniceni 2:3, apostolul Paul the Apostle scrie:

„Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință și să se descopere omul fărădelegii, fiul pierzării.”

Acest verset face parte din învățătura lui Pavel despre evenimentele care vor preceda revenirea lui Hristos.

Ce înseamnă „lepădarea de credință”?

Cuvântul grecesc este apostasia, care înseamnă:

• răzvrătire,
• abandon,
• revoltă,
• îndepărtare.

În contextul lui 2 Tesaloniceni 2, majoritatea interpreților înțeleg că este vorba despre o răzvrătire religioasă și spirituală de proporții, nu doar despre faptul că unii oameni își pierd credința individual.

Contextul profetic

Pavel spune că înainte de Ziua Domnului vor avea loc cel puțin două evenimente importante:

1. Lepădarea de credință (apostasia).
2. Descoperirea omului fărădelegii (numit și Anticrist în multe interpretări creștine).

Aceste două evenimente sunt legate între ele.

Cum este înțeleasă apostazia?

Există trei interpretări principale.

1. O apostazie mondială (cea mai răspândită)

Mulți comentatori cred că Pavel vorbește despre o îndepărtare masivă de Dumnezeu și de adevărul Evangheliei.

Aceasta poate include:

• respingerea Scripturii;
• abandonarea credinței creștine;
• acceptarea învățăturilor false;
• închinarea acordată omului fărădelegii.

Acest lucru se armonizează cu avertismentele lui Isus din Gospel of Matthew 24 despre înșelare și răcirea dragostei multora.

2. O răzvrătire religioasă în cadrul creștinismului

Unii văd apostazia ca fiind o corupere a credinței chiar în interiorul celor care mărturisesc că sunt creștini.

Caracteristicile ar include:

• păstrarea unei forme exterioare de religie;
• negarea adevărurilor fundamentale;
• compromisul moral;
• acceptarea liderului fărădelegii.

Această interpretare este susținută și de avertismente precum cele din First Epistle to Timothy 4:1.

3. „Apostasia” ca plecare fizică

O interpretare minoritară susține că termenul înseamnă „plecare” și îl aplică la răpirea Bisericii.

Totuși, majoritatea specialiștilor în limba greacă consideră că, în acest context, apostasia înseamnă o răzvrătire sau o abandonare a credinței, nu o plecare fizică.

Legătura cu omul fărădelegii

Pavel pare să spună că apostazia pregătește terenul pentru acceptarea omului fărădelegii.

Succesiunea din text este:

1. Oamenii se îndepărtează de adevăr.
2. Omul fărădelegii este descoperit.
3. El se înalță deasupra oricărui obiect al închinării și pretinde onoare divină.
4. Mulți îl urmează, fiind înșelați.

În versetele următoare (2 Tesaloniceni 2:9–12), Pavel explică faptul că cei care „n-au primit dragostea adevărului” ajung să creadă minciuna. Acest lucru arată că apostazia este legată nu doar de schimbarea unor convingeri, ci de respingerea voită a adevărului.

Aplicație pentru credincioși

Pavel nu scrie aceste lucruri pentru a stârni teamă, ci pentru a-i îndemna pe credincioși să rămână statornici. Mai târziu, el spune:

„Așadar, fraților, rămâneți tari și țineți învățăturile…” (2 Tesaloniceni 2:15)

Mesajul este că, în fața înșelării și a presiunii, credincioșii sunt chemați să persevereze în adevărul primit.

Concluzie

În perspectiva profetică din 2 Tesaloniceni 2:3, lepădarea de credință este cel mai probabil o răzvrătire spirituală amplă împotriva lui Dumnezeu și a adevărului Evangheliei, care va preceda manifestarea omului fărădelegii. Deși există interpretări diferite privind detaliile, consensul larg este că Pavel descrie o abandonare colectivă și deliberată a adevărului, nu doar căderi individuale în credință sau păcat.

Categories: Articole de interes general