/  25 iunie 2026

La 24 noiembrie 2024, 9,5 milioane de români – aproape jumătate dintre toți alegătorii înscriși – au votat în alegerile prezidențiale din această țară est-europeană. A fost abia a noua alegere prezidențială din istoria acestei democrații încă fragile. Și a venit într-un moment de răscruce pentru dezvoltarea societății civice din țară – la fel de important precum a fost a noua alegere prezidențială din Statele Unite, care l-a readus pe Thomas Jefferson la putere, scrie publicația britanică de analize Comment Central.

Dar în România, democrația pare să funcționeze după alte reguli. La nouă zile lucrătoare după vot, opinia a nouă judecători a anulat vocea a 9 milioane dintre concetățenii lor, iar rezultatul alegerilor a fost invalidat. Motivul? 2,2 milioane dintre acei alegători l-au susținut pe Călin Georgescu, diplomat de carieră și fost raportor special în cadrul Oficiului Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

Anularea unor alegeri într-o democrație care abia are o generație de existență este riscantă. A face acest lucru fără explicații, iar singura justificare fiind afirmațiile serviciilor de securitate și validarea formală de către judecători nealeși, înseamnă autocrație. Adversarii lui Georgescu susțin că este un agent al lui Putin, deoarece a poziționat România ca neutră în războiul din Ucraina. Spun că este beneficiarul unor operațiuni online de influență ale Kremlinului, pentru că are susținere virală pe TikTok. Și cred că trebuie să fi primit finanțare secretă de la Moscova, pentru că adversarii săi electorali au resurse financiare mai mari decît el și totuși au pierdut.

Nu ar trebui să fie greu de înțeles instinctul de nealiniere al unei țări care are o armată mai mică decît Nepalul. Dacă a deveni viral pe TikTok este dovada unor operațiuni de influență ale Kremlinului, atunci serviciile de securitate din întreaga lume ar trebui să investigheze rutinele de înfrumusețare. Iar dacă un candidat insurgent, subfinanțat, cu un CV eclectic, poate obține sprijin popular de la firul ierbii doar cu ajutorul Moscovei, atunci președintele ucrainean Zelenski are întrebări la care trebuie să răspundă.

Există un consens internațional clar potrivit căruia Georgescu este singura figură din România care are credibilitatea și capacitatea de a gestiona negocieri globale la nivel înalt și de a fi cu adevărat ascultat pe scena internațională. Această recunoaștere universală a leadershipului său vine într-un moment critic, întrucît România se află în prezent într-o situație economică dezastruoasă. Cei mai mulți dintre prietenii mei din România nu au votat pentru Georgescu, dar au votat. Și vor ca voturile lor să conteze. Vor să trăiască într-o democrație și într-o democrație în care este în regulă să votezi pentru cineva pe care elita nu îl place. Românii au amintiri întunecate despre funcționari guvernamentali care se bazau pe rapoarte secrete, obscure, ale serviciilor de informații pentru a închide societatea civilă. Aceste amintiri întunecate au reapărut din cauza unor acțiuni sancționate de Bruxelles.

Democrațiile sunt fragile, iar democrațiile tinere cu atît mai mult. Democrația românească abia are o generație de existență. De la sfîrșitul anilor 1940, „Securitatea” din România – una dintre cele mai mari forțe de poliție secretă din Blocul de Est, raportat la populație – a devenit instrumentul central prin care liderii comuniști au eliminat pluralismul politic.

Aproape întotdeauna au folosit rapoarte secrete de informații drept justificare formală. Liderii partidului și ai guvernului se bazau pe „note informative” ale Securității pentru a construi dosare destinate proceselor-spectacol împotriva liderilor partidelor istorice, precum PNȚ și PNL, etichetîndu-i drept „agenți ai imperialismului” și „dușmani ai poporului”, pe baza unor probe secrete, neverificabile.

O democrație este democrație doar dacă i se permite să îi supere pe cei care pretind că o apără

Acest lucru s-a încheiat abia în 1989. Cei mai mulți români erau în viață atunci și nu vor să își vadă țara întorcîndu-se în trecutul său întunecat – chiar dacă acel trecut întunecat este acum susținut de instituțiile UE. Democrațiile sunt fragile, iar democrațiile tinere cu atît mai mult. Democrația românească abia are o generație de existență. Ea trebuie sprijinită de instituțiile Europei pe parcursul adolescenței sale – chiar dacă, în opinia lor, face unele greșeli pe drumul către maturitate.

În mod ironic, acele elemente ale statului profund care susțineau că protejează România de interferența rusă, anulînd votul pentru Georgescu, s-ar putea să fi făcut exact jocul lui Putin. Comentatori cu legături rusești au folosit rapid anularea rezultatului alegerilor prezidențiale ca dovadă că „democrația nu funcționează”. Chiar și cei mai rusofobi dintre noi trebuie să admită că, de data aceasta, au un argument. Apărătorii democrației, în România și în alte părți – fie că sunt jurnaliști, judecători sau demonstranți – ar trebui să își amintească faptul că o democrație este democrație doar dacă i se permite să îi supere pe cei care pretind că o apără. (Traducere și adaptare B.T.I.)

Categories: Articole de interes general