de Daniel Azimioară

Video: O dimineață de iarnă în sudul Californiei (Partea a 4-a)

Peste stâncile din La Jolla, soarele dimineții de iarnă își revarsă lumina blândă. Dincolo de golf, alunecând pe suprafața neliniștită a apei, surferii urmăresc un limbaj vorbit doar de valuri și de vânt. În lumea lor proprie, ei urmăresc valurile înalte și echilibrul efemer, parcurgând drumuri invizibile peste ele.

De-a lungul țărmului, și focile sunt foarte ocupate. Adunate pe stânci încălzite de soare și pe terase nisipoase, lătrând, întinzându-se, rostogolindu-se în lumina dimineții, ele sunt cetățenii unui regat pe care numai ele îl pot cunoaște. Au întâlnirile lor, certurile lor, somnul lor și scufundările lor bruște în undele albastre, fără să le pese vreun pic de lumea surferilor din apropiere.

În fața mea, văd două lumi, a oamenilor și a focilor, în același ocean, fiecare dedicată aceleiași ape în mișcare. Dar câte lumi există pe care nici măcar nu le cunoaștem?

De ce lucrurile sunt așa cum sunt? Există o mână care modelează valurile sau o privire care numără fugitivele vieți ale tăcutelor furnici ce aleargă neâncetat printre boabele de nisip și pietricele, cărând fire lungi de paie, mult mai mari decât ele? Este toată această existență asemenea unei roți care se învârte fără țintă? Se mișcă totul fără direcție, ca și visele neliniștite și fără sens, și ca poveștile absurde ale unei lumi de haos?

La nivelul nostru limitat, suntem departe de a înțelege ceea ce ne înconjoară; nici măcar nu ne înțelegem pe noi înșine. Nici măcar în interiorul nostru nu știm cum funcționează totul. Suntem vii pentru că am primit viața. Gândurile noastre se îndreaptă pretutindeni, chiar dincolo de orizonturile noastre, tinzând către perfecțiune și veșnicie. De ce? Cu ce scop?

Da, există un scop suprem! Există un scop în bătăile inimilor noastre. Există o voință care animă totul. Miriadele de forme de design care funcționează cu atâta precizie în jurul nostru nu sunt un joc al întâmplării sau al șansei, sunt prea inteligente ca să nu aibă sens. Cine cunoaște răspunsul la toate întrebările? Cine este suveranul peste toate lucrurile? Cine stă pe vârful stâncii, deasupra tuturor? Cine stăpânește valurile pentru a le face să urmeze propria sa voință?

Dumnezeu este suveran și El lucrează totul pentru a-Și împlini planul Său. Chiar și ceea ce percepem ca fiind întâmplător este conceput pentru a-I împlini planul! Creația Sa nu este guvernată de întâmplare, ci de înțelepciunea și voința Sa perfectă. Ceea ce nouă ni se pare dezordine este, în mâinile Sale, parte dintr-un plan măreț și plin de sens. 

El are un plan perfect pentru viețile noastre și ni la revelat foarte clar. Romani 8:28-30 spune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, a celor ce sunt chemați după planul Său. Pe cei pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie Primul-născut între mulți frați; iar pe cei pe care i-a rânduit, i-a și chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și proslăvit.” Dumnezeu este Cel care împlinește în noi și prin noi tot ceea ce a stabilit în planul Său veșnic! Chiar și evenimentele care par întâmplătoare sau tragice sunt încorporate în planul suveran al lui Dumnezeu, spre binele tuturor celor care Îl iubim! Aleluia!

Este imposibil pentru o minte finită să înțeleagă pe deplin relația dintre suveranitatea lui Dumnezeu și responsabilitatea noastră. Numai Cel care este infinit în toate atributele Sale știe cu adevărat cum funcționează acestea împreună. În același timp, noi trebuie să ne încredem în El și să lăsăm în seama Lui cunoașterea Sa perfectă dinainte, alegerea și predestinarea, și foarte simplu, să fim ascultători de ceea ce ne spune El în Cuvântul Său scris.

El nu depinde de niciunul dintre noi. El își atinge întotdeauna ținta și folosește toate aspectele existenței noastre pentru a o atinge. El domnește absolut și nimeni și nimic nu-L poate opri. Totul este pentru slava Lui! Și, întrucât El este suveran, El are dreptul deplin la adorare universală. Amin. 

Dacă acest lucru vă interesează, puteți citi mai mult în cea de a 12-a predică a mea din seria „Atribute ale lui Dumnezeu”. Doresc să fiți binecuvântați. Amin.

Atribute ale lui Dumnezeu (Partea 12)

Suveranitate

În jurul nostru sunt oameni pe care îi prețuim cel mai mult și căutăm adesea să le obținem aprobarea. Deși putem beneficia foarte mult de înțelepciunea lor, nu ar trebui niciodată să punem înțelepciunea lor mai presus de cuvântul lui Dumnezeu! Dumnezeu și ceea ce spune El este ceea ce contează. Deuteronom 4:39 spune: „Să știi, dar, astăzi și să ții bine în inimă că Domnul este Dumnezeu în ceruri sus și pe pământ jos; nu este altul.” Asta a spus Dumnezeu! Și asta așa este! Trebuie să recunoaștem și să luăm în serios astăzi și în fiecare zi că „Domnul este Dumnezeu în ceruri sus și pe pământ de jos”. Asta înseamnă că El este Dumnezeu pretutindeni și că nu există un „loc” în întreaga creație în care El să nu fie Dumnezeu.

Dumnezeu nu are nici un rival legitim, nimeni nu este ca El și nimeni nu-I poate lua locul. „Nu este alt Dumnezeu“; Dumnezeu nu permite asta și nu va permite niciodată, indiferent de ce și-ar dori unii și indiferent de ce li se predică altora, precum mormonii! Psalmul 115:3 spune: „Dumnezeul nostru este în ceruri; El face tot ceea ce-I place.” Psalmul 135:6 spune: „Orice-I place Domnului, El face, în cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.” După ce a fost smerit de Dumnezeu, împăratul Nebucadnețar a declarat: „Toți locuitorii pământului sunt considerați ca nimic, și El face după voia Sa printre oștirile cerului și printre locuitorii pământului; și nimeni nu-I poate opri mâna sau să-I spună: «Ce ai făcut?»” (Daniel 4:35).

Dumnezeu este „un Dumnezeu mare și înfricoșător” (Deuteronom 7:21), iar unicitatea Sa strălucește în fiecare moment deasupra noastră și deasupra tuturor lucrurilor create. În Deuteronom 32:39, Dumnezeu Însuși spune: „Acum vedeți că Eu, Eu sunt El, și nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu ucid și Eu dau viață; Eu rănesc și Eu vindec; și nu este nimeni care să poată scăpa din mâna Mea.” Ce mărturie despre Sine este aceasta a lui Dumnezeu! Nu sună aceasta a suveranitate? Sigur că da! Faptul că Dumnezeu este suveran înseamnă că El are puterea, înțelepciunea și autoritatea deplină de a face orice dorește în creația Sa, după cum Îi place, exact așa cum tocmai am citit în Psalmul 135:6! El a creat lumea așa cum a ales-o El să fie, și asta este „după cum Îi place”. Totul este aranjat conform planului Său etern și este conceput pentru a realiza tot ceea ce Îi place. El este pe tronul universului și „lucrează toate lucrurile după sfatul voinței Sale” (Efeseni 1:11). Când spunem: „Dumnezeul nostru domnește!”, dacă o spunem cu adevărat, atestăm atributul Său divin de suveranitate asupra noastră și asupra creației. 

El este suveranul universului, suprem în putere, înțelepciune și autoritate, liber de orice control sau influență externă. Nu există nimic în exterior care să-L poată restricționa! El nu trebuie să ceară permisiunea nimănui: „Te rog, pot să fac asta pentru tine? Mulțumesc!” Drepturile Lui asupra tuturor lucrurilor pe care le-a creat sunt absolute! El stabilește toate regulile, El decide totul! El este dătătorul suprem, distribuitorul suprem și cel care administrează în mod suprem tot ceea ce face parte din creația Sa. Aceasta înseamnă că noi, împreună cu întreaga creație, suntem dependenți Lui și suntem cu toții responsabili în fața Lui! Aceasta este o realitate care ar trebui să o privim cu foarte mare seriozitate, astfel ca fiecare dintre noi să fim atenți la modul în care ne trăim viața. Cu toate acestea, indiferent de ceea ce facem în viața noastră și de modul în care ne trăim viața, El nu depinde de niciunul dintre noi. El își atinge întotdeauna scopul și folosește tot ce aparține existenței noastre pentru a-și atinge scopul. El domnește în mod absolut și nimic nu-L poate opri să-și atingă scopul. Totul este pentru slava Lui! Și, ca suveran universal, El are dreptul deplin la adorare universală. Amin.

Acum, cateva întrebări foarte importante: „Dacă Dumnezeu nu face tot ceea ce este imaginabil posibil și dacă El nu conduce direct toate evenimentele, înseamnă că El nu este cu adevărat suveran?” Absolut nu! „Poate Dumnezeu să facă vreodată ceva care este împotriva naturii Sale perfecte?” Absolut nu! „Poate Dumnezeu să facă vreodată ceva ce nu vrea să facă?” Absolut nu! Așadar, asta înseamnă că tot ceea ce a creat El a fost exact cum a vrut. Și, într-adevăr, totul a fost așa căci scopul creației Sale nu poate fi altul decât ca El să fie glorificat în ea! Romani 11:36 spune: „Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” “Dacă este așa, atunci cum se face că există păcatul, moartea și corupția?” „Cum se face că, căderea lui Satan, căderea lui Adam si-a Evei și căderea întregii omeniri ar putea aduce vreodată slavă lui Dumnezeu?” „Și de ce ar crea Dumnezeu ceva, în primul rând, dacă, din eternitate, El știa atât de bine imensitatea problemelor pe care o astfel de creație le-ar aduce, deoarece căderea în păcat era inevitabilă?” Ceea ce este absolut sigur este că scopul lui Dumnezeu a fost să creeze o lume în care slava Lui să se manifeste în toată plinătatea ei! Creația are rolul de a arăta slava lui Dumnezeu, iar o creație care a fost lăsată să cadă, o creație care a fost răscumpărată cu cel mai mare preț posibil de către Dumnezeu, care S-a sacrificat pentru ea, o creație care va fi restaurată și adusă la perfecțiune este cea mai înaltă manifestare a slavei Sale! Permițând alegerea păcatului în creația Sa, voința supremă a lui Dumnezeu a fost îndeplinită și, prin aceasta, slava Sa deplină va fi văzută în veșnicie!

Este foarte important să înțelegem că, permițând liberul arbitru și, odată cu acesta, alegerea păcatului în creația Sa, Dumnezeu nu este autorul păcatului și nici Cel care ispitește pe cineva să păcătuiască. Iacov 1:13 spune: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: «Sunt ispitit de Dumnezeu», căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni.” 

De asemenea, trebuie să înțelegem că răul nu este un lucru creat, nu este o ființă creată! „Oh, uite, îl văd pe domnul cel Rău acolo, sau o văd pe doamna cea Rea aici!” Da, o persoană poate fi atât de grav păcătoasă, încât o putem identifica după păcatul ei, dar păcatul nu este o ființă, deși poate caracteriza o ființă. Păcatul este o neîndeplinire a standardului pe care îl cere perfecțiunea lui Dumnezeu. Este o lipsă, este o deficiență. Și noi toți, ca ființe umane, „am păcătuit și suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu”, așa cum spune Romani 3:23. Orice păcat, indiferent cât de trivial ar părea în ochii noștri, este o neîndeplinire a perfecțiunii morale a lui Dumnezeu. Matei 5:48 spune că „Tatăl nostru ceresc este perfect”. 1 Ioan 1:5 spune că în Dumnezeu„nu este întuneric deloc”. Este imposibil ca El să păcătuiască! Dacă Dumnezeu ar păcătui, El ar înceta să mai fie Dumnezeu! Apocalipsa 4:8 spune: „Cele patru ființe vii, fiecare cu șase aripi, sunt pline de ochi în jur și în interior, și zi și noapte nu încetează să spună: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu cel Atotputernic, care era, care este și care vine!” Cel Preasfânt nu poate face nimic care să nu fie total sfânt! Deuteronom 32:4 spune: „El este Stânca, lucrarea Lui este desăvârșită, căci toate căile Lui sunt drepte. El este un Dumnezeu credincios și fără nelegiuire, drept și neprihănit.” Cu siguranță, păcatul nu vine de la El, ci din noi, ca ființe create, așa cum spune Iacov 1:14-15: „Fiecare este ispitit când este atras și momit de propria poftă. Apoi, dorința, odată concepută, naște păcatul, iar păcatul, odată ajuns la maturitate, aduce moartea”. Nu suntem roboți programați, nu suntem sclavi înlănțuiți de gât cu lanțuri grele de fier, nu avem limbile tăiate și creierele lobotomizate, dar avem o libertate de alegere definită și, de fiecare dată când căutăm și practicăm altceva decât alegerea lui Dumnezeu, păcătuim!

Există un mister al răului, tradus ca „taina nelegiuirii” [KJV], „puterea secretă a fărădelegii” (NIV) sau „misterul fărădelegii” (ESV și NASB). 2 Tesaloniceni 2:7 [KJV] spune: „Căci taina nelegiuirii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum să fie luat din drumul ei. ” Dumnezeu a permis realitatea acestui mister al răului, cu toate suferințele pe care le provoacă, din motive cunoscute numai de El. Pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, putem deduce motivul, așa cum am afirmat mai înainte, dar realitatea este că, la fel ca orice mister care nu ne-a fost pe deplin revelat, acest mister al răului rămâne în mare parte ceva ce depășește înțelegerea noastră, rămâne o enigmă! 

În voința suverană a lui Dumnezeu, există o voință permisivă în care se manifestă un conflict mortal între bine și rău, iar pe măsură ce timpul trece, acesta va continua să crească în intensitatea furiei sale, până când va culmina cu apostazia generală și apariția Antihristului. Acest lucru este deja în lucru în lume, dar deocamdată este ținut în frâu, astfel încât lumea să nu fie atât de rea pe cât ar putea fi. Dar, odată ce “ca cel ce îl opreşte acum” va fi luat din lume, întreaga lume va trăi acea intensitate maximă a răului. 2 Tesaloniceni 2:9-12 spune: „Venirea celui fără de lege se va face prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea, cu semne și minuni mincinoase și cu orice înșelăciune pentru cei ce se pierd, pentru că nu au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți. De aceea, Dumnezeu le trimite o puternică rătăcire, pentru ca ei să creadă ceea ce este fals, ca să fie condamnați toți cei care nu au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire.” Da, toate acestea se vor întâmpla, poate mai repede decât credem, dar marea noastră certitudine este că, potrivit învățăturii Scripturii, acest rău este temporar, slavă Domnului! 

2 Tesaloniceni 2:8 spune: „Atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul îl va nimici cu suflarea gurii Sale și îl va nimici prin apariția venirii Sale.” Putem vedea aici puterea infinită a Domnului nostru? El va trebui doar să folosească suflarea gurii Sale pentru a-l eradica complet pe cel fără de lege pentru totdeauna! Dumnezeu a creat lumea prin Domnul Isus, spunând „Să fie!”, dar pentru a eradica complet răul în timpul sfârșitului, El va sufla doar asupra lui, așa cum ai stinge o lumânare! Atât de puternic este Domnul nostru! 1 Ioan 3:8 spune: „Cel ce practică păcatul este de la diavolul, căci diavolul păcătuiește de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat pentru aceasta, ca să distrugă lucrările diavolului.” Odată ce lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu va fi împlinită în întregime, Domnul nostru Isus Hristos va fi distrus pentru totdeauna tot răul! Și nu va mai rămâne nici o urmă din el în veșnicie! Aleluia! 

Dumnezeu este suveran și El lucrează totul pentru a-Și împlini întregime toate scopurile. El are o voință perfectă pentru viețile noastre și ne-a făcut foarte clară voința Sa. Planul și scopul suveran al lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este pentru slava Sa și binele nostru. Romani 8:28-30 spune: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, a celor ce sunt chemați după planul Său. Pe cei pe care i-a cunoscut dinainte, i-a și predestinat [sau ‘rânduit’] să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie primul născut între mulți frați și surori; și pe cei pe care i-a predestinat, i-a și chemat; și pe cei pe care i-a chemat, i-a și îndreptățit; și pe cei pe care i-a îndreptățit, i-a și glorificat.” Credeți cu toții ceea ce tocmai am citit? Poate fiecare prezent aici să spună: „Cred în promisiunea neclintită pe care o am în și prin Isus, conform decretului suveran al lui Dumnezeu!”? Crede fiecare prezent aici că Dumnezeu împlinește în și prin tine tot ceea ce a stabilit în planul Său veșnic? 

Nu avem toate detaliile explicate, dar Cuvântul Său ne oferă toată îndrumarea de care avem nevoie pentru a ne trăi viața în ascultare de Domnul. Și când păcătuim, Dumnezeu ne cheamă să ne întoarcem la El. „Așa vorbește Domnul: «Dacă vă întoarceți, vă voi restaura – veți sta înaintea Mea»” (Ieremia 15:19a). „Întoarceți-vă la Mine, zice Domnul oștirilor, și Eu Mă voi întoarce la voi, zice Domnul oștirilor” (Zaharia 1:3). Asta a spus Dumnezeu lui Israel, și așa își cheamă Dumnezeu poporul Său în fiecare dispensație! De ce ar trebui vreunul dintre noi, care suntem credincioși, să continuăm să trăim într-o o relație deteriorată cu El? Noi toți avem unele „puncte oarbe”, cu toții „greșim” de multe ori în această viață, luăm decizii greșite chiar și atunci când pretindem că percepem cu exactitate planul Său suveran pentru noi. „Să mă căsătoresc cu aceasta? Desigur, sunt convins că aceasta este voia suverană a lui Dumnezeu pentru mine! Uită-te la ochii aceia frumoși… Văd tot Parisul în ei… Serios? Ai văzut și revoltele din Franța? Cât de sigur poți fi că aceasta nu este doar voia Lui permisivă pentru tine?” Dar odată ce adevărul Lui ne lovește, nu trebuie să rămânem în aceeași stare. Niciun credincios nu ar trebui să renunțe la relația sa optimă cu Tatăl! Relația noastră deplină cu El poate și trebuie să fie restaurată. Când ne întoarcem la El cu pocăință, urmăm din nou adevărul, trăind în ascultare de El. 

Ca parte a planului Său suveran, Dumnezeu ne-a creat cu voință și capacitatea de a lua decizii. Tot timpul luăm decizii: „să mănânc acest tort dulce sau să mănânc legumele acelea sănătoase, să-mi plătesc facturile integral acum sau să le plătesc mai târziu cu dobândă, să mă căsătoresc cu persoana care mă face să mă simt bine acum sau să mă căsătoresc cu cealaltă persoană care Îl iubește pe Domnul, să am încredere și să ascult de Dumnezeu sau să urmez exemplul lui Iona și să merg la Tars, să trec prin burta unui pește și abia după pocăință să fiu vomitat pe uscat…” 

Nimic din ceea ce facem nu se întâmplă în vid! Există consecințe certe în tot ceea ce facem, chiar dacă nu suntem conștienți de ele în această viață! Ca ființe create de Dumnezeu, ar trebui să fim liberi să ne exercităm liberul arbitru pe care El ni l-a dăruit, spre slava Lui și spre binele nostru! Ar trebui să-i spunem neascultării: „nu vreau să te mai văd”. Ar trebui să-i spunem un „adio” definitiv neascultării, astfel încât să-i putem spune un „bun venit” veșnic ascultării!

Dar poate cineva să realizeze prin sine ceea ce tocmai am spus? În natura sa căzută, fiecare om este un păcătos – „sclav al păcatului” (Ioan 8:34). Liberul său arbitru este liber să acționeze conform voinței sale, dar voința sa este modelată de inima sa păcătoasă! Numai harul lui Dumnezeu ne poate elibera voința, dându-ne posibilitatea să-L alegem liber pe Hristos și să trăim în neprihănire. Atunci de ce Scriptura ne mai cheamă să credem în Hristos și să-L alegem pe Dumnezeu? Pentru că chemarea la credință este atât o poruncă, cât și un instrument al harului – o chemare pe care Dumnezeu Însuși o dă aleșilor Săi. 

În cadrul voinței Sale suverane și în deplină concordanță cu atributele perfecte ale naturii Sale, Dumnezeu alege să permită să se întâmple multe lucruri care nu-I fac plăcere. Trăim într-o lume pătrunsă de rău la toate nivelurile! Trăim într-o lume a înșelăciunii, a războiului și a vărsării de sânge. Trăim într-o lume care s-a răzvrătit și continuă să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu! Și trăim într-o lume care urmează „prințul puterii văzduhului, duhul care lucrează acum în fiii neascultării” (Efeseni 2:2)! Dar slavă lui Dumnezeu! El nu a eradicat încă păcatul, dar permite anumite lucruri – chiar și lucruri păcătoase – astfel încât, în cele din urmă, să-Și împlinească voia suverană. Deși nu putem înțelege pe deplin acest lucru, Dumnezeu are o voință permisivă față de noi, iar voința Sa permisivă face parte din voința Sa suverană! Indiferent de ceea ce experimentăm în acest moment, cât de binecuvântați putem fi atunci când urmăm cu ascultare voința Lui suverană!

Să ne amintim că, indiferent de ceea ce este permis să se întâmple în acest moment, Dumnezeu este Cel ce domeste! El este suveran și va împlini chiar și în cele mai mici detalii tot ceea ce dorește, conform plăcerii voinței Sale! În curând, păcatul va fi eradicat pentru totdeauna și tot ceea ce trăim acum va trece, pentru a nu se mai repeta niciodată, iar noi vom trăi în perfecțiune veșnică alături de Dumnezeu.

Apocalipsa 21:3-4 spune: „Am auzit un glas puternic ieşind de la tron şi spunând: ‘Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va veni să locuiască împreună cu ei, iar ei vor fi poporul Lui. Şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei (şi va fi Dumnezeul lor). El va şterge orice lacrimă din ochii lor şi moartea nu va mai fi; nu va mai fi nici jale, nici strigăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi s-au dus.’” Și atunci, în cerul nou și pământul nou, vom putea spune din toată inima: „Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!” (1 Cronici 29:11). 

Binecuvântările Domnului,

Daniel

[Predică ținută în limba engleză pe 3 septembrie 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

Categories: Articole de interes general