Am ajuns cu citirea Bibliei la Ghedeon, omul ales să izbăvească și să judece pe Israel. Eu îl numesc „un erou șovăielnic”. De ce spun că a fost un obraznic și mă mir că Dumnezeu i-a dat atâta har?

I. Mai întâi pentru felul în care i-a răspuns unuia care a intrat politicos în vorbă cu el:

Judecătorii 6:12-13

„Îngerul Domnului i S-a arătat și i-a zis: „Domnul este cu tine, viteazule!”
Ghedeon I-a zis: „Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Și unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noștri când spun: ‘Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt?’ Acum, Domnul ne părăsește și ne dă în mâinile lui Madian!”

În momentul acela, Ghedeon vorbea cu „străin”. Nu știa că este Îngerul Domnului. Va cere un semn că străinul are autoritate divină și când acela și-a întins toiagul spre jertfa așezată pe stâncă și a mistuit-o în foc el se va speria de moarte și își va de seama că era vinovat de ceea ce spusese, de fierea amară din cuvintele sale. Era însă vinovat și de altceva. Răspunsul lui răstit dat celui ce-l invitase să devină căpetenia destinată să izbăvească pe Israel, izvorâse din convingerea că isprăvile supranaturale făcute de Dumnezeu în izbăvirile trecute erau probabil doar basme, de vreme ce Dumnezeu se complăcea acum să-și lase poporul într-o asemenea robie. Ghedeon vedea în toată situația un singur vinovat, iar acesta era Dumnezeu însuși, pentru că îi părăsise.

II. Asta este o și mai mare obrăznicie pentru că aflăm repede cât de idolatră era familia din care făcea el parte și generația aceea de evrei. Nu Dumnezeu îi părăsise, ci ei Îl părăaiseră pe Dumnezeu și aveau în casă idoli pentru Astarteea și Baal:

Judecătorii 6:25-26

“În aceeași noapte, Domnul a zis lui Ghedeon: „Ia viţelul tatălui tău și un alt taur de șapte ani. Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău, și taie parul închinat Astarteei, care este deasupra.
Să zidești apoi și să întocmești pe vârful acestei stânci un altar Domnului Dumnezeului tău. Să iei taurul al doilea și să aduci o ardere-de-tot cu lemnul din stâlpul idolului pe care-l vei tăia.”

III. Ghedeon este “obraznic” și pentru că, deși îi este frică de Dumnezeu, se teme parcă mai mult de oameni. Ciudată situație! La fel erau însă și cei din generația lui. Numai mijlocirea înțeleaptă a tatălui său l-a scăpat de la moarte.

Judecătorii 6:27-32

“Ghedeon a luat zece oameni dintre slujitorii lui și a făcut ce spusese Domnul, dar, fiindcă se temea de casa tatălui său și de oamenii din cetate, a făcut lucrul acesta noaptea, nu ziua.
Când s-au sculat oamenii din cetate dis-de-dimineaţă, iată că altarul lui Baal era dărâmat, parul închinat idolului de deasupra lui era tăiat și al doilea taur era adus ca ardere-de-tot pe altarul care fusese zidit.
Ei și-au zis unul altuia: „Cine a făcut lucrul acesta?” Și au întrebat și au făcut cercetări. Li s-a spus: „Ghedeon, fiul lui Ioas, a făcut lucrul acesta.”
Atunci, oamenii din cetate au zis lui Ioas: „Scoate pe fiul tău ca să moară, căci a dărâmat altarul lui Baal și a tăiat parul sfânt care era deasupra lui.”
Ioas a răspuns tuturor celor ce s-au înfăţișat înaintea lui: „Oare datoria voastră este să apăraţi pe Baal? Voi trebuie să-i veniţi în ajutor? Oricine va lua apărarea lui Baal să moară până dimineaţă. Dacă Baal este un dumnezeu, să-și apere el pricina, fiindcă i-au dărâmat altarul.”
În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierubaal (Apere-se Baal), căci au zis: „Apere-se Baal împotriva lui, fiindcă i-a dărâmat altarul.”

Dumnezeu l-a provocat pe Ghedeon, iar Ghedeon l-a provocat pe Dumnezeu. Vreți o mai mare obrăznicie ca aceasta? Ghedeon trăia sub altarele Astarteii și a lui Baal, dar Îl învinuia pe Dumnezeu că-i părăsise. Ghedeon înclină să-L asculte pe Dumnezeu, dar alege s-o facă noaptea, de frica idolatrilor din jurul lui. Tatăl lui Ghedeon, pus la colț, gândește corect și bine, dar nu iese din caraghiosenia idolatriei decât atunci când este în pericol viața fiului lui.

Ceea ce credem despre Dumnezeu este cel mai important lucru despre noi înșine. Cartea Judecători descrie tendința noastră vinovată de a-L părăsi mereu pe Dumnezeu și de a ne forma o lume a noastră. Nu există decât două posibilități: ori noi evoluăm în lumea Lui ori El evoluează „în lumea noastră”. Ghedeon este cel mai bun exemplu. El a trebuit să fie scos din lumea lui caraghioasă, caricaturală, și adus, prin experiențe personale, în lumea reală a Creatorului ei. Alternativa unei lumi înstrăinate de Dumnezeu duce la apariția prostească și sinucigașă a idolatriei. Orice înstrăinare de Dumnezeu duce irevocabil la tot felul de forme de robie.

(vom continua mâine acest studiu)

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai