Mâine avem o lecție din care NU trebuie să învățăm.

Școala duminicală propusă de unii autori americani este câteodată revoltător de “inversă” față de adevărata învățătură biblică. Ea este liberală, superficială și roabă modei zilei. Ne mai străduim noi să o modificăm, dar nu întotdeauna se poate. Săptămâna aceasta, ni se amintește să nu ne purtăm aspru cu trupul nostru, ci să-i purtăm de grijă și să-i dăm prioritate, pentru că astfel vom învăța și evlavia.

“Pentru noi, acest lucru poate lua următoarele forme: să ne alegem o alimentație sănătoasă, să facem exerciții fizice, să ne odihnim suficient, și să  fim pevăzători în ceea ce privește îngrijirea preventivă”.

Pentru trăznaia asta ni se dă iar de exemplu ceea ce au făcut Daniel și prietenii lui în Babilon, care au ținut regim vegetarian … și n-au acceptat mâncare de la masa împă-ratului.

Îmi aduc aminte de ziua în care Richard Wurmbrand mi-a arătat că există în cartea lui Daniel și un alt text, care indică o altă atitudine a profetului evreu față de masa împăratului:

Daniel 10:1 În anul al treilea al lui Cirus, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltșaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vestește o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta și a priceput vedenia.
În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale.
N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin și nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni.”

Este evident că și înainte de cele trei săptămâni de agonizare și după ele, profetul Daniel a băut vin și a mâncat carne împreună cu toți cei ce trăiau la curtea împărătească.

Știți bine cât de mult a fost “preocupat” apostolul Pavel cu forma fizică și câte abonamente a avut el la sălile de fitness:

2 Corinteni 11:26 Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoși,
2 Corinteni 11:27 în osteneli și necazuri, în priveghiuri adesea, în foame și sete, în posturi adesea, în frig și lipsă de îmbrăcăminte!”

Omul modern a ajuns sclavul propriul trup, îmbrățișând deviza precreștină: Men sana in corpore sano. Nu ne mai ostenim pentru Domnul, nu ne mai deranjăm să venim la biserică, nu mai alergăm după cei păcătoși, nu mai mergem în misiune, nu ne mai pierdem nopțile în stări de veghe (decât dacă se transmite vreo finală sportivă de peste mări și țări), nu ne mai înfometăm prin post, ci ne știm foarte bine restaurantele preferate cu meniuri din ce în ce mai exotice, cumpărate cu mult mai mulți bani decât am pune vreodată la colecta bisericii …

Cei de făcut? La așa grijă pentru trup nu-i de mirare că avem un suflet bolnav și rahitic, nehrănit cu Cuvântul viu de la masa Împăratului și cu vinul Duhului Sfânt.

Trebuie neapărat să ne schimbăm prioritățile și să revenim la înțelepciunea celui ce ne-a spus “mă port aspru cu trupul meu” și nu-l răsfăț ca să-i trezesc poftele.

Evlavia adevărată nu este un antrenament pentru trup, ci unul pentru suflet. Dacă unii fac performanță cu trupul, spune apostolul Pavel, nouă ni se cere să batem recorduri personale cu sufletul. Ne așteaptă la finalul cursei o cunună. Să n-o lăsăm să ne aștepte degeaba …

Categories: Articole de interes general, Pentru lucrători, Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai