Îndurarea, pacea și dragostea să vă fie înmulțite! – Iuda 2
Nu cred că aici este vorba despre dragostea lui Dumnezeufață de noi. Căci cum ar putea fi această dragoste înmulțită, câtă vreme Scriptura spune că Tatăl ne iubește cum L‑a iubit pe Domnul Isus (Ioan 17.23)? Probabil că doar dovezile dragostei și revărsările ei vor putea lua amploare, dar dragostea în sine nu se poate înmulți. Aceasta este tematica de aici: dragostea divină care a fost pusă în noi, care a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne‑a fost dat (Romani 5.5). Noi Îl iubim, pentru că El ne‑a iubit întâi (1 Ioan 4.19). Noi am primit această natură divină, care este dragoste. Deci fiecare credincios are dragoste. Doar această dragoste poate să crească și să devină desăvârșită (1 Ioan 4.12,16).
Într‑o lume care nu cunoaște dragostea și într‑o creștinătate care nu mai are dragoste naturală, ci numai dragoste pentru plăceri și pentru sine (2 Timotei 3.2‑4), Iuda ne urează ca dragostea divină (nu dragostea naturală) să fie înmulțită în cei credincioși: dragostea față de Dumnezeu, dragostea față de frați și dragostea față de cei pierduți. Dragostea față de Dumnezeu trebuie să ne îndrume să căutăm să‑I dăm doar Lui onoarea. Dragostea față de frați trebuie să ne îndemne să căutăm binele celor credincioși și să le slujim. Dragostea față de cei pierduți ne impulsionează să le arătăm starea căzută în care se află înaintea lui Dumnezeu și să le îndreptăm ochii spre mântuirea în Hristos care le stă la dispoziție.
Iuda ne urează deci ca îndurarea, pacea și dragostea să ne fie înmulțite. Forma timpului verbal care apare în limba greacă ne lasă să recunoaștem că urarea nu este doar pentru viitor, ci și pentru prezent, deci o stare constantă.
Barzilaiendan 
Leave a comment