Internetul ne-a înlesnit să aruncăm câte o privire în serbările prilejuite de Sărbătoarea Întrupării. Fără pașapoarte, fără bilete de avion sau de tren, fără oboseala călătoriilor, am fost în vizită la zeci și zeci de biserici locale. Ce feerie, ce spectacole, ce armonii de cântece noi și tradiționale, ce decoruri impresionante, ce soliști, ce costume și ce de lume!

Care mi-a plăcut cel mai mult? M-am surprins și pe mine făcând comparații și clasamente, înălțând preferințe personale la rang de virtute.

Asta până ce mi-m dat seama că tot ce ce văzusem erau doar ambalaje. Frumoase, strălucitoare, sclipitoare, dar totuși … simple ambalaje. Dincolo de frumusețea lor, posibil foarte înșelătore, nu poate vedea decât Dumnezeu. Iar El nu se uită la ceea ce izbește privirea, ci la inimă, la conținutul de trăire lăuntrică autentică.

Serbările au fost doar ocazii de har. Binecuvântați sunt toți acee care le-au trăit împreună cu Cel sărbătorit. Ei pleacă azi mai departe plini de bucuri păstorilor, gata să spună celor din jur despre toate cele întâmplate.

Deci, întrebarea din titlu trebuie răsturnată, iar serbările trebuie privite nu din punctul nostru de vedete, ci din punctul lui Dumnezeu de vedere. Dacă toate acestea s-au dorit și au fost o “ofrandă”, oare care i-a plăcut cel mai mult Sărbătoritului nostru? Tu ce i-ai dat anul acesta Dumnezeului care a trecut prin staul și este cum așezat pe tronul cerului?

Categories: Articole de interes general, Maxime si cugetari, Pentru lucrători, Personale