(preluare de pe site-ul Oastea Domnului – https://oasteadomnului.ro/rahela-isi-plange-copiii/)

3. Irod și crimele sale. Despre Irod Idumeul şi despre cruzimea sa fără margini ştim foarte multe lucruri. Ni le-a transmis un istoric iudeu care a trăit la puţină vreme după Irod. Este vorba de Iosif Flaviu, care a murit pe la sfârşitul veacului I după Hristos. Rezumând istoria sângeroasă a domniei lui Irod, un istoric evreu din veacul nostru (Joseph Klausner, Jesus von Nazareth) zice: „Irod s-a suit pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru şi a murit ca un câine”. Ne interesează aici a doua propoziţie a acestei atât de sugestive descrieri a carierei lui Irod, aceea că „a domnit ca un tigru”. Într-adevăr, nimic mai exact decât această comparaţie. Irod nu s-a dat înapoi de la nici o cruzime, de la nici o crimă. Acestei cruzimi i-au căzut pradă nu numai un mare număr de cetăţeni, dintre cei mai de frunte, ci chiar mai mulţi dintre membrii propriei sale familii. Mai ales aceştia din urmă sunt, peste veacuri, dovada de netăgăduit a faptului că Irod a fost în stare, într-adevăr, să conceapă şi să pună să fie executată o crimă de proporţii ca aceea despre care ne mărturiseşte textul din Matei 2,16.

În primăvara anului 37 î. H. Irod se căsătorise cu prinţesa hasmoneeană Mariamne, o nepoată a lui Ioan Hircan al II-lea, ultimul rege legitim şi care se afla pe atunci prizonier la parţi. Sub presiunea soacrei sale Alexandra, Irod l-a numit pe Aristobul, fratele Mariamnei, un tânăr de numai 17 ani, în funcţia de arhiereu. Aceasta se petrecea în anul 35. Constatând însă, cu prilejul slujbelor de la templu ale sărbătorii Paştilor, ataşamentul poporului faţă de acest ultim descendent hasmoneu cu drepturi legitime la tron, în acelaşi an Irod va pune ca Aristobul să fie înecat în baie, în timp ce îi era oaspete la palatul său din Ierihon. În anul 29 avea să fie condamnată şi executată însăşi soţia Mariamne, singura dintre cele zece soţii succesive pe care Irod pare s-o fi iubit cu adevărat; o acuzase de complot împotriva vieţii sale. Alexandra, mama Mariamnei, avea să aibă o soartă asemănătoare în anul următor. Între timp, Irod a determinat şi moartea lui Ioan Hircan al II-lea, revenit din prizonierat, deşi fostul rege nu-i mai putea sta în cale, deoarece fusese mutilat (i se tăiaseră urechile) şi, deci, nu mai putea domni. Mai târziu, în anul 7, aveau să-i fie victime chiar doi fii ai săi și ai Mariamnei, Alexandru şi Aristobul, executaţi prin ştrangulare în închisoarea palatului din Sebaste (Samaria), iar în anul 4 Antipater, fiul lui Irod de la prima dintre soţiile sale, Doris, executat cu cinci zile înaintea de moartea lui Irod însuşi. Mai adăugăm uciderea a doi cumnaţi, soţi succesivi ai surorii sale Salomeea (Iosif, în anul 34, şi Costobar, în anul 27). În preajma morţii sale, Irod pusese să fie adunaţi în hipodromul din Ierihon vreo cinci sute de fruntaşi iudei, poruncind Salomeii ca după moartea sa toţi aceştia să fie ucişi, astfel încât iudeii să nu se poată bucura de dispariţia tiranului lor. Salomeea a avut însă destul simţ politic spre a nu executa această poruncă dementă. (Pentru istoria lui Irod, a se vedea Emil Schürer, The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ, 175 B. C. – A. D. 135, a new English version revised and edited by G. Vermes and F. Millar, vol. I, Edinburgh, 1973, p. 287-329).

4. Uciderea pruncilor. Irod a murit în martie sau aprilie în anul 4 înaintea erei creştine. Iisus se născuse nu cu mult înainte de moartea lui Irod, prin anii 7-5. Greşeala de calcul a lui Dionisie cel Mic (Exiguus), iniţiatorul, în sec. VI, al erei creştine, face ca moartea lui Irod să fie plasată înainte de începutul erei creştine.

Cu antecedente ca cele menţionate, ne-am mai putea mira că, hotărât să-l piardă pe Pruncul mesianic, Irod nu s-a dat înapoi de la uciderea tuturor pruncilor de sub doi ani din Betleem?

Gândul ucigaş s-a născut din chiar momentul în care Irod a aflat de la magi vestea că s-a născut „regele iudeilor” (Mt 2,2). Cum, un „rege al iudeilor”? Altul decât el însuşi? Irod nu putea accepta aşa ceva. Şi chiar dacă el, ca idumeu ce era şi foarte superficial din punctul de vedere al religiozităţii iudaice, nu va fi crezut în profeţiile mesianice, chiar dacă nu va fi împărtăşit speranţele mesianice ale iudeilor credincioşi, îşi dădea totuşi seama că şi un simplu zvon despre venirea în lume a lui Mesia reprezenta o gravă ameninţare pentru domnia la care nu avea nici un drept legitim. Însuşi acest zvon trebuia să fie înăbuşit în faşă. S-a interesat, deci, de la magi cu privire la timpul când s-a arătat steaua pentru prima dată, voind să determine astfel vârsta Pruncului (v. 7). „După timpul pe care îl aflase de la magi” a şi poruncit să fie ucişi toţi pruncii „de doi ani şi mai în jos” din Betleem şi din împrejurimi (v. 16). Ceea ce nu înseamnă, neapărat, că magii i-ar fi vorbit de arătarea stelei cu doi ani înainte. Putem bănui că Irod a pus o vârstă mai mare decât cea pe care o aflase de la magi, spre a fi sigur că nu-i scapă Cel numit de aceştia „regele iudeilor”.

Evanghelia nu ne spune câţi prunci au fost ucişi atunci la Betleem. Comentatorii cred că, ţinând seama de numărul aproximativ al locuitorilor, vor fi fost vreo 20-30 de prunci, poate ceva mai mulţi. În calendar (la 29 decembrie) sunt menţionaţi 14.000, o cifră simbolică, a cărei semnificaţie, ca multiplu al lui 7, nu este alta decât cea menţionată în Evanghelie: „toţi pruncii”.

În jalea care a umplut acum casele din Betleem, Evanghelistul vede împlinirea unei alte profeţii (din Ier 31,15): „Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu mai sunt” (Mt 2,18). Cuvântul proorocului descria jalea din vremea când evreii au fost duşi în exilul babilonean (în anul 586 î. H.). La Rama era un fel de lagăr în care erau adunaţi cei prinşi şi care, de acolo, plecau în convoaie nesfârşite spre ţara robiei. Rahela, soţia iubită a lui Iacov şi mama prin excelenţă a poporului ales, „îşi plângea copiii” duşi astfel departe de la sânul ei. Acum însă este vorba nu numai de ducerea în robie, ci de uciderea „copiilor Rahelei”. Aceştia îi sunt cu atât mai aproape cu cât ea îşi are mormântul la Betleem (Fac 35,19), deci chiar acolo unde a trimis Irod să fie ucişi „toţi pruncii” mai mici de doi ani. Şi nu mai e loc de mângâiere, pentru că, într-adevăr, aceşti prunci ucişi „nu mai sunt”. De aceea, Evanghelistul nu numai că vede în evenimentul pe care-l descrie o nouăîmplinire a cuvântului profetic, ci socoteşte chiar că aceasta este adevărata sa împlinire: „Atunci – zice el – s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia proorocul” (v. 17).

5. Macrobiu. Este interesant că această crimă abominabilă a lui Irod este confirmată de o mărturie independentă de Evanghelia de la Matei. Această confirmare vine din partea autorului latin Macrobiu (sec. V d. H.), care a avut acces la arhivele romane. Într-o culegere de anecdote din timpul împăratului Octavian August, Macrobiu zice despre acest împărat: „Când a auzit că între copiii de sub doi ani (intra binatum) omorâţi în Siria de Irod, regele iudeilor, a fost ucis şi unul dintre fiii săi, (August) a zis: ‘E mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul lui’ ” (Saturnalia, II, IV, 11). În greaca în care se exprima atunci împăratul, apare un joc de cuvinte între hyion (= fiu), şi hyn (=porc). Jocul de cuvinte al lui August se explică prin executarea, cam tot pe acea vreme, a fiului lui Irod, Antipater (cf. Iosif Flaviu, Antichităţi iudaice, XVII, VII, 1). Deoarece la iudei este interzisă consumarea cărnii de porc, zice în glumă împăratul, un porc al lui Irod ar avea şanse să scape de junghiere; dar nu şi un fiu al lui Irod. Iosif Flaviu ( cit., XVII, VII, 1) ne spune, de altfel, că August a refuzat o vreme să aprobe sentința de condamnare la moarte a prințului, dar, la insistenţele regelui, împăratul August a aprobat, în cele din urmă, execuţia lui Antipater. Macrobiu a făcut însă o confuzie, crezând că printre copiii ucişi acum ar fi fost şi fiul lui Irod. Altfel însă, acest autor este foarte bine informat. Mărturia sa despre uciderea pruncilor de sub doi ani de către Irod este foarte importantă.

Categories: Articole de interes general