DOMNUL ESTE APROAPE

Învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima.

Matei 11.29

Domnul Isus n-a fost un om obișnuit. El a fost „Omul al doilea […] Domnul din cer“ (1 Corinteni 15.47). Mai mult, El a fost pur și perfect. N-a existat vreun gând păcătos în inima Lui, nici vreun cuvânt nepotrivit care să iasă de pe buzele Lui, și nici n-a băut vreodată din „izvoarele crăpate“ ale plăcerilor pământești. Este adevărat că El a avut o natură omenească reală, fiindcă a putut fi ostenit și flămând, a putut suferi de sete și a putut plânge. Însă n-a avut o natură căzută, de aceea a fost imposibil să păcătuiască. El a fost „ispitit în toate, asemenea nouă, cu excepția păcatului“ (Evrei 4.15).

Domnul, pe acest pământ, nu S-a aflat în cercurile regale, nici în palatele împărătești, deși El era Împăratul. Dacă L-am fi căutat în acele zile, cel mai probabil L-am fi găsit pe țărmurile mării Galileei, chemându-i pe ucenicii Săi să-L urmeze; sau pe Muntele Măslinilor, singur cu Dumnezeu; sau într-o casă în Betania. L-am fi găsit dând învățătură în sinagogi sau sărbătorind Paștele. L-am fi găsit slujind nevoilor celor flămânzi, orbi, leproși și neputincioși. L-am fi găsit la nunta din Cana Galileei, sau vizitând vreo casă unde moartea își aruncase umbra întunecată, pentru a-i mângâia acolo pe cei îndurerați. Sau L-am fi găsit la un mormânt, plângând împreună cu cei care plângeau.

El n-a căutat poziții în această lume, ci a umblat cu simplitate, făcând binele. Când Satan I-a oferit împărățiile lumii în schimbul închinării față de el, Domnul i-a răspuns: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești»“ (Matei 4.8-10). Când poporul a dorit să-L facă împărat cu forța, El a plecat din mijlocul lor și S-a dus pe un munte, singur (Ioan 6.15). Apoi, acest Om binecuvântat Și-a dat viața pe cruce, gustând moartea pentru toți (Evrei 2.9). El poate fi găsit astăzi de către toți cei care-L caută prin credință.

R. A. Barnett

Categories: Studiu biblic