Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva
şi când i se înmulţesc vistieriile casei,
¹⁷ căci nu ia nimic cu el când moare:
vistieriile lui nu se pogoară după el. – Psalmul 49.16,17

Jules Mazarin

Jules Mazarin (1602-1661), cardinal și diplomat de origine italiană, a fost prim-ministrul Franței pentru o lungă perioadă de timp. Prin veniturile pe care le obținuse din diversele sale funcții, el strânsese o avere considerabilă. Avea în Paris propriul palat, care găzduia o vastă bibliotecă și multe tablouri de mare valoare. Cu puțin timp înainte de moartea lui Mazarin, contele de Brienne a putut vedea felul în care bogătașul se târa prin galeria sa de tablouri, murmurând cu durere: „Trebuie să le las pe toate astea în urmă…“. Era deja atât de slăbit, încât trebuia să se oprească după fiecare pas. „Și pe acesta trebuie sa-l las… și cu cât efort l-am obținut! Cum aș putea să-l las în urmă fără regret? Căci unde merg eu nu voi mai vedea niciodată nimic.“

Da, într-o zi va trebui să lăsăm în urmă tot ceea ce aparține acestui pământ, fie că este vorba de bogăție, de onoare sau de putere! „Nu vă strângeți comori pe pământ, unde molia și rugina le strică și unde hoții sparg și fură; ci strângeți-vă comori în cer … Pentru că, unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta“ (Matei 6.19-21). Mă întreb: în ce se agață inima mea? Ce obiectiv am? Este inima mea atașată de Hristos, Cel care Și-a dat viața pentru mine? Dacă da, El este comoara mea, împreună cu tot ce ține de El. O astfel de comoară este în siguranță. Trecând prin această lume, rugăciunea noastră ar trebui sa fie: „Doamne, deschide-mi ochii, ca să pătrund mai clar comorile Tale spirituale“.

Citirea Bibliei: Eclesiastul 7.15-29 · Marcu 6.14-20

Categories: Studiu biblic