SĂMÂNȚA BUNĂ

Dacă cineva nu este născut din nou, nu poate vedea Împărăția lui Dumnezeu. – Ioan 3.3

Am crescut într-o familie creștină, considerând Biblia o carte sfântă. Am devenit membru al unei biserici și am ajutat acolo mulți ani, timp în care am vorbit adesea cu clericii, cu diaconii și cu prezbiterii. Nimeni nu m-a întrebat vreodată dacă sunt un copil al lui Dumnezeu. Am planificat activități ale bisericii, am administrat finanțele ei și am organizat partea muzicală a slujbelor. Nimeni nu era interesat de relația mea cu Dumnezeu. Am programat și am participat la activitățile bisericii fără a mă gândi vreodată la aspectul spiritual.

Mai târziu l-am întâlnit pe un prieten și i-am povestit cum s-a dezvoltat biserica în ultimele decenii și cum a devenit ea mai atractivă. El a răspuns: „De acord, dar întrebare este: S-a predicat acolo evanghelia? Le este tuturor clar că fiecare trebuie să se întoarcă la Dumnezeu și să fie născut din nou?“. Acel răspuns m-a șocat: eu nu auzisem niciodată că cineva trebuia să se convertească în mod personal. L-am întrebat pe prietenul meu ce voia să spună cu asta, iar el mi-a explicat că nimeni nu poate fi salvat prin fapte bune sau prin forme religioase, ci numai prin întoarcerea la Dumnezeu, prin credința în Isus Hristos. Eram iritat și agitat, dar l-am ascultat de curiozitate când a citit din Biblie: „Cine însetează să vină; și cine vrea, să ia apa vieții fără plată“ (Apocalipsa 22.17). Scria oricine, așadar mă includea și pe mine. Am înțeles că nici apartenența la o biserică și nici lucrarea în biserică nu mă puteau salva. Trebuia să fiu născut din nou, prin har.

Citirea Bibliei: Isaia 50.1-11 · Evrei 11.17-31

Categories: Studiu biblic