Prima Epistolă a lui Ioan insistă asupra adevărului măreț cu privire la faptul că cel credincios are viața eternă, o viață care este însăși natura lui Dumnezeu și care a fost manifestată în mod perfect în Persoana binecuvântată a Fiului Său. Dacă dorim să învățăm așa cum trebuie caracteristicile ei, trebuie să o privim așa cum ea a strălucit în Domnul Isus pe pământ.

Două expresii importante ne oferă sumarul acestei naturi divine binecuvântate: „Dumnezeu este lumină“ (capitolul 1.5) și „Dumnezeu este dragoste“ (capitolul 4.8). Astfel, cele trei taine adânci ale naturii – viața, lumina și dragostea – devin simboluri ale unor taine spirituale infinit mai mari, dar care sunt cunoscute și savurate de credință în Persoana Fiului lui Dumnezeu.

Cuvântul „cunoaștere“ și derivatele lui apar frecvent în această carte, făcând ca adevărul prezentat în ea să fie o realitate absolută pentru inimile celor credincioși. Nu mai este nicio îndoială că Fiul lui Dumnezeu a venit și că le-a dat celor credincioși pricepere, nu numai în ce privește rânduielile și învățăturile, ci și în ce privește gloria personală a Celui care este adevărat. Citim de asemenea că suntem văzuți de Dumnezeu ca fiind „în El“ și vedem unitatea perfectă a Tatălui și a Fiului în această lucrare infinit de binecuvântată.

Cât de prețioasă este deci această carte, care ne oferă o siguranță perfectă cu privire la realitatea relației vitale în care se află copiii lui Dumnezeu! Ea de asemenea încurajează devotamentul și dragostea față de Dumnezeu, Tatăl nostru.

L. M. Grant

Categories: Studiu biblic