Schimbarea numelui lui Saul în Pavel (Paulus) nu a fost un rezultat direct al schimbării numelui inițiată de Dumnezeu, ci mai degrabă o schimbare în folosire, deoarece slujirea sa se concentra asupra neamurilor. Saul, numele său ebraic, a fost folosit când slujea comunităților evreiești, în timp ce Pavel (Paulus), numele său roman, a fost adoptat pentru munca sa cu populațiile neevreiești.

Iată o explicație mai detaliată:
Saul (ebraică) și Pavel (roman):

Saul era un nume evreu, iar Pavel un nume roman. Ambele erau nume ale aceleiași persoane.

Ministerul schimbător:
După convertirea sa, slujirea lui Saul sa extins pentru a include neamuri (ne-evrei). Folosirea numelui său roman, Paul, a devenit o modalitate mai eficientă de a intra în legătură cu acest public.
Nu o schimbare divină a numelui:
Nu există nicio înregistrare biblică despre faptul că Dumnezeu a schimbat numele lui Saul în Pavel. Schimbarea în utilizarea numelui este o chestiune de context istoric și cultural legat de munca sa misionară.

Simbolismul numelui:
Deși nu este o schimbare directă a numelui de către Dumnezeu, trecerea la „Pavel” poate fi văzută ca fiind un simbol al noii sale identități și misiuni de apostol al neamurilor, potrivit cercetătorilor religioși.

Momentul schimbării

Foarte puțini au observat că Saul a preluat numele primului convertit dintre romani, guvernatorul Paulus,

În Biserica din Antiohia erau niște proroci și învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirene, Manaen, care fusese crescut împreună cu cârmuitorul Irod, și Saul.
Pe când slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.” Atunci, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au lăsat să plece.

Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
Ajunși la Salamina, au vestit Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.
După ce au străbătut toată insula până la Pafos, au întâlnit pe un vrăjitor, proroc mincinos, un iudeu, cu numele Bar-Isus,
care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om înţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba și pe Saul și și-a arătat dorinţa să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
Dar Elima, vrăjitorul – căci așa se tâlcuiește numele lui –, le stătea împotrivă și căuta să abată pe dregător de la credinţă.
Atunci, Saul, care se mai numește și Pavel (Paulus), fiind plin de Duhul Sfânt, s-a uitat ţintă la el și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaș al oricărei neprihăniri, nu mai încetezi tu să strâmbi căile drepte ale Domnului?
Acum, iată că mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei vedea soarele până la o vreme.” Îndată a căzut peste el ceaţă și întuneric și căuta bâjbâind niște oameni care să-l ducă de mână. Atunci, dregătorul, când a văzut ce se întâmplase, a crezut și a rămas uimit de învăţătura Domnului.

Categories: Studiu biblic