„Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi“ – Filipeni 3:10-11
Ce freamătă în tine în zilele sărbătoriilor pascale? Ce sunt emoțiile acestea deosebite care ne cuprind de dincolo de fire? Ce ne rifdică deasupra rutinei religioase la nivelul vulcanic al unor trăiri așa de intense în adunările noastre?
Este El care trăiește acum în tine. Apostolul Pavel ne spune că dumnezeirea poate fi “întristată” în inimile noastre (Efeseni 4:30). Noi suntem niște temple ale lui Dumnezeu. Paradoxal tu retrăiești azi împreună cu El, privind acum de pe pământ cum se văd toate acestea din înălțimea cerului, unde El te-a luat deja și pe tine să fi cu El. Noi locuim împreună cu Christos în locurile cerești. Simți pe pământ ceva din suferințele Lui de acum două mii de ani. Simți ceva și din gloria Lui, pentru că El trăiește acum în tine și Își retrăiește în amintirile tale pătimirile și biruințele Lui.
Există un om în apostolul Pavel care ne sperie, un om care s-a bucurat de experiențe supranaturale deosebite. Și asta nu numai pe drumul Damascului …
Un om care a avut „descoperiri cerești“, care a fost în cel de al treilea cer (1 Corinteni 12:2), care a trăit răpiri sufletești (Fapte 22:17). Toate aceste precizări ne prezintă un om cu trăiri deosebite (1 Cor. 5:2-4), un om al descoperirilor (Gal. 2:2), un om plasat pe un itinerar supranatural al identificării supranaturale cu Christos.
„Să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morți“ – este mărturia lui personală despre această identificare cu Christos. Pavel nu se îndoia că există o înviere pentru toți oamenii și că va avea parte și el de ea. Apostolul nu vorbește despre învierea celor morți, ci de o trăire a învierii încă în viața aceasta, prezentându-ne-o drept ceva accesibil, ceva pus la dispoziția noastră de însuși Dumnezeu:
„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea Lui 18 şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi19 şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20 pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, 21 mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume care se poate numi nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor“ – Efeseni 1:17-21
Alături de știrea „Christos a înviat!“ vă urez să ne facă Dumnezeu parte și nouă de puterea aceasta cu care dorea să se identifice apostolul Pavel.
Categories: Studiu biblic
Daniel Brânzei: „Șilo“, metafora care ne mântuie !
Leave a comment