În Biblie, Yom Kippur, sau Ziua Ispășirii, este o zi sfântă de post și pocăință, descrisă în Levitic ca o zi a „smerire a sufletului” și un „sabat al odihnei solemne” în care nu trebuie făcută nicio lucrare. Yom Kippur este menționat în Levitic 16 și 23, precum și în Numeri 29

https://www.britannica.com/video/history-observance-Jewish-holiday-Yom-Kippur/-282561

Dumnezeu le-a rânduit evreilor două sărbători anuale pentru rezolvarea a două probleme fundamentale: problema socială și problema spirituală.

Problema socială se rezolva la un interval de 50 de ani în Anul Jubileelor (Anul de veselie), când pământurile vândute și cumpărate trebuiau să fie înapoiate semințiilor cărora le fuseseră dăruite inițial de Dumnezeu.

„Pământurile să nu se vândă de veci; căci ţara este a Mea, iar voi sunteţi la Mine ca niştestrăini şi venetici“ (Levitic 25:23).

Practic, cei care cumpărau pământ dintr-o altă seminție, îl luat doar în folosință pentru un termen care se încheia la următorul An de veselie sau Anul Jubileelor.

În același mod, ca statut social, evreii nu aveau voie să se ia robi unii pe alții:

„Dacă fratele tău sărăceşte lângă tine şi se vinde ţie, să nu-l pui să-ţi facă muncă de rob. ⁴⁰ Ci să fie la tine ca un om tocmit cu ziua, ca un venetic; să stea în slujba ta până la anul de veselie.⁴¹ Atunci, să iasă de la tine el şi copiii lui care vor fi cu el şi să se întoarcă în familia lui, la moşia părinţilor lui. ⁴² Căci ei sunt slujitorii Mei, pe care i-am scos din ţara Egiptului; să nu fie vânduţi cum se vând robii“ (Levitic 25:39-42).

Pe termen lung, în planul social, evreii n-aveau voie să își fure pământul unul de la altul și nici să se ia robi unii pe alții. Dumnezeu a vrut să-i învețe că sunt frați și trebuie să se respecte între ei ca oameni liberi.

Problema spirituală a vinovăției față de Dumnezeu, nu a vinovăției unul față de altul, era rezolvată o dată pe an, de Ziua Ispășirii.

I. Cea mai importantă zi. Ziua anuală a ispășirii a fost cea mai semnificativă dintre zilele speciale ale Israelului, deoarece în ea au fost ispășite păcatele lor. A fost singura dată când marelui preot i s-a permis să intre în Sfânta Sfintelor. Nadab și Abihu au încercat să o facă în felul lor și au fost judecați (Lev. 10), așa că această ceremonie a fost o chestiune de viață și de moarte.

II. Cea mai importantă persoană. Îl poți vedea pe Domnul Isus ilustrat în marele preot. A făcut treaba singur. El și-a lăsat deoparte hainele de slavă (Filipeni 2:5–8) și S-a sfințit pentru noi (Ioan 17:19). Diferența este că Isus nu a oferit niciun sacrificiu pentru Sine, deoarece El este fără păcat. El Însuși este jertfa perfectă și finală pentru păcatele lumii (Evrei 7:23–28).

III. Cel mai important motiv. Marele preot a intrat în Sfânta Sfintelor de trei ori: (1) cu tămâia (v. 12–14), (2) cu sânge pentru păcatele sale și (3) cu sânge pentru păcatele poporului. Norul de tămâie vorbește despre slava lui Dumnezeu, care este întregul scop al răscumpărării (Ioan 17:1; Efeseni 1:6, 12, 14).

Țapul ispășitor poate proveni dintr-un cuvânt aramaic care înseamnă „a îndepărta”. Eliberarea țapului viu a reprezentat iertarea de către Dumnezeu a păcatelor lor (Ps. 103:10–13), dar aceasta a necesitat moartea celuilalt țap. Mântuirea este gratuită, dar nu este ieftină.

Toate acestea s-au împlinit în lucrarea lui Iaus Christos la Cruce. Ispășirea este una din marile teme ale Noului Testament.

Iată câteva versete care ne arată aceasta:

Romani 3:25

Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu,

Evrei 2:17

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ceea ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

1 Ioan 2:2

El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.In Context | Full Chapter

1 Ioan 4:10

Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre.

Categories: Studiu biblic