În contextul practicii religioase evreiești antice, o „jertfă de tot” (ebraică: olah) este un tip de sacrificiu animal în care întregul animal este ars pe altar ca o jertfă completă către Dumnezeu, simbolizând dedicarea totală și ispășirea.
Iată o explicație mai detaliată:

Scop:
Arderile de tot erau o formă de sacrificiu menită să exprime devotamentul, închinarea și ispășirea păcatelor neintenționate.

Animalul:
Animalul oferit trebuia să fie un mascul, fără pete sau imperfecțiuni, reprezentând tot ce este mai bun din turmă sau turmă.
„Proverbele 14:4
Unde nu sunt boi, ieslea rămâne goală, dar puterea boilor aduce belşug de roade.

Ritualul:
Animalul a fost ucis ritual și apoi așezat pe altar, unde a fost ars în întregime până a fost consumat.

Simbolism:
Arderea completă a animalului a simbolizat o dedicare totală lui Dumnezeu, fără să rămână nimic pentru persoana care a oferit sacrificiul.

Cuvânt ebraic:
Cuvântul ebraic pentru „jertfa de tot” este „olah”, care înseamnă „ceea ce urcă” sau „ceea ce se ridică în fum”, referindu-se la fumul care se ridică la Dumnezeu.

Tipuri de animale:
Taurii, oile, caprele, porumbeii sau porumbeii puteau fi oferiti ca arderi de tot.

Oferta zilnică:
În Templul antic din Ierusalim, o ardere de tot zilnic, în special un miel, era adusă ca jertfă continuă.

Alte jertfe:
Pe lângă arderile de tot, în Israelul antic existau și alte tipuri de jertfe și ofrande, inclusiv jertfe de pace, jertfe pentru păcat și jertfe pentru vină.

În Vechiul Testament, arderea de tot era o jertfă voluntară pentru a exprima închinarea, devotamentul și angajamentul față de Dumnezeu, în timp ce jertfa pentru păcat era o jertfă obligatorie pentru ispășirea păcatelor și curățarea de pângărire.

1. Arderi

Arderea de tot este prima dintre jertfele voluntare, care au fost făcute pentru a exprima mulțumiri, închinare, devotament și angajament față de Dumnezeu. Dar a fost și o ispășire pentru păcatul neintenționat.

Israelul a sacrificat tauri, păsări, fie porumbei, fie turturele, fie berbeci fără cusur. Carnea și oasele lor au fost arse complet, iar pielea a fost dată leviților, care puteau câștiga bani vânzându-l.

2. Oferta de cereale

A doua ofrandă voluntară este darul de cereale, în care închinătorul oferă rodul câmpului sub formă de turtă sau pâine coaptă. Darul de cereale era însoțit de o ofrandă de băutură cu vin.

Darurile de cereale și de băutură au exprimat recunoștință și mulțumire, recunoscând favoarea Domnului, bunăvoința nemeritate și asigurarea față de persoana care făcea jertfa. Preoții puteau lua o parte din această ofrandă, dar trebuiau să o mănânce în interiorul cortului.

3. Jertfa de pace

A treia ofrandă voluntară a fost jertfa de pace. A implicat cel mai bun și fără pată animal din turmă și diverse ofrande de cereale și pâine. Acest sacrificiu a exprimat mulțumirea, dar a subliniat și părtășia, deoarece a fost urmată de o masă comună.

Spre deosebire de cele două ofrande anterioare, preotul a primit bucăți din animal care au fost numite ofrande. Asta pentru că bucățile de animale au fost ridicate sau „legănate” peste altar în timpul ceremoniei. Participanții au putut să mănânce o parte din ofrandă, ceea ce înseamnă prevederea lui Dumnezeu.

Jurământul, mulțumirea și jertfele de bunăvoie menționate în scripturile ebraice au fost toate jertfe de pace.

4. Jertfa pentru păcat

Jertfa pentru păcat era obligatorie, deoarece ispășa păcatele și era curățată de murdărie.

Existau cinci elemente posibile ale jertfei pentru păcat, în funcție de situația financiară a persoanei. O persoană obișnuită ar putea oferi o capră. Săracii puteau oferi Floarea făinii (făină fină). Între timp, un taur tânăr a fost oferit în numele întregii adunări.

5. Ofertă de vină

Jertfa pentru vină a fost a doua ofrandă obligatorie, iar această jertfă era în mod specific un berbec. Israelul a oferit jertfe pentru greșeală ca ispășire pentru păcatele neintenționate împotriva altcuiva care necesita rambursare și răsplată. Era, de asemenea, o jertfă de curățire de păcatele spurcatoare sau de boli și stări fizice.

Porțiunile de grăsime, rinichii și ficatul au fost oferite lui Dumnezeu, iar cei care aduceau jertfa au mâncat restul de berbec afară, în cort.

Categories: Studiu biblic