Astăzi, la întâlnirea de rugăciune a bărbaților de la Bethel, Doru Brezoi, unul din păstorii bisericii a vorbit puțin despre Noe. A citit din Geneza 6 și din Evrei 11. Mi-a plăcut. M-a inspirat. M-a pus pe scris.

Noe este citat ca exemplu de credință, o trăsătură fără care nu putem nici să-L găsim pe Dumnezeu și nici să-i fim plăcuți. A fost:

1. O credință solitară
   Noe a fost un om într-o generație. O excepție de la regulă. Un unicat. Asta nu este un lucru ușor, nici pentru el și nici pentru noi. Când alții se gândeau doar cum să-și facă case, cum să se însoare și cum să se mărite, cum să-și aranjeze confortul și progresul personal, Noe a putut să stea tare în credința lui în Dumnezeu, în planurile și în suveranitatea Lui. Noe își trăia eternitatea într-o lume prăbușită mortal în vremelnicie.
   
2. O credință scripurală
   Omul acesta a crezut ceea ce i s-a spus. Cuvântul lui Dumnezeu i-a fost temelie și călăuzire personală. N-a știut mult, în comparație cu noi, dar Noe „a făcut cum i-a spus Dumnezeu“.
   
3. O credință răsplătită
   Noe n-a făcut mare lucru, în aparență și nici n-a salvat pe mulți. Mesajul lui despre neprihănire și despre pedeapsa divină n-a convins pe nimeni. N-a avut succes … În realitate înainte, miliardele de oameni care trăiesc acum pe pământ sunt rodul ascultării lui, sunt răsplata credinței sale. Știm că ne tragem toți din Adam, dar uităm că am supraviețuit mâniei divine doar pe filiera lui Noe. Toți suntem, vrem, nu vrem, din familia lui! Uităm să trecem acest fapt în recensămintele de populație.
   Răsplata lui a venit de la Dumnezeu. Noe a făcut ce era natural, Dumnezeu a completat cu supranaturalul. Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu i-ar fi poruncit să aducă el animalele două câte două la corabie? Ar fi putut el prinde iepurii sau vulpile? I-ar fi putut sili pe elefanți sau pe vipere?
   Dumnezeu ne cere să-l ascultăm prin credință și să facem aparent lucruri mici. De supranatural, de restul, se îngrijește el.
   Richard Wurmbrand a povestit într-o biserică germană din București cum a fost adus la credință printr-un neamț. Oripilat de tratamentul făcut evreilor, neamțul acela de prin locurile Brașovului s-a rugat fierbinte să-l folosească Dumnezeu măcar la convertirea unui evreu. Bolnav de tuberculoză, Wurmbrand se plimba și a primit în dar de la neamțul acela cadou un Nou Testament, însoțit de … foarte multă rugăciune. Neamțul a dat cuiva o carte. A făcut un lucru banal, natural. Dar Dumnezeu a adăugat la el supranaturalul de care era nevoie. Pe când povestea această întâmplare în București, un om în vârstă plângea în sală de se clătina banca cu el. După slujba din biserică, Wurmbrand s-a dus la el să-l întrebe ce l-a mișcat așa de mult din predica auzită. Omul avea o față brăzdată de cutele unui octogenar, dar răzbătea printre ele lumina unei bucurii lăuntrice. „Eu l-am adus la Domnul pe neamțul acela din Brașov. Credeam că n-am realizat mai nimic în viață pentru Domnul. Acum văd că matale duci Evanghelia în toate țările lumii. Mare lucru este Dumnezeu și tainice sunt lucrările Lui“.
   
   Oare nu am putea fi și noi oameni simpli ca și Noe? Oameni care să meargă împotriva curentului și când toți trăiesc iar ca pe vremea lui Noe, să stăm solitari ca marturie? Oameni care fac în ascultarea credinței lucrări și lucruri mai imprtante decât toate celelalte „realizări“ ale celor ce L-au părăsit pe Dumnezeu într-o prăbușire mortală? Oameni care să facă în ascultare de credință lucruri normale, îmbrăcate apoi de supranaturalul atotputerniciei divine?
   
   Asigură-te că toată familia ta, toți ai tăi, sunt cu tine în corabie. Se apropie iar pedeapsa divină.

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai