(Încheiem aici studiul nostru în Romani ajutați de comentariul aplicativ al lui Warren W. Wiersbe. Care ar fi o altă carte prin care ați dori să mergem împreună?)

Suntem înclinați să-l onorăm pe Pavel și să uităm mulți oameni obișnuiți care l-au ajutat să-și împlinească slujirea. Pavel a fost autorul uman al epistolei către romani, dar Terțiu a scris-o (v. 22), Gaius i-a dat lui Pavel un loc unde să trăiască și să lucreze (v. 23), iar Fivi (Fibia) a dus scrisoarea completată la Roma. Nimeni din familia lui Dumnezeu nu este neimportant pentru El și nicio lucrare nu este nesemnificativă. Găsește lucrarea pe care El vrea să o faci și fă-o cu credință.

Descoperim în acest capitol și „romanțe ascunsă” ale istoriei care nu sunt consemnate în Biblie. Pavel nu a fost un om singuretic. Pe toți oamenii aceștia care ajunseseră înaintea lui la Roma, marele apostol îi întâlnise deja prin periplurile lui misionare. Când și cum și-au riscat viața Priscila și Aquila pentru a-l salva pe Pavel (v. 3–4)? Când au fost Andronic și Iunia în închisoare cu Pavel (v. 7)? Cum a fost mama lui Rufus o mamă și pentru Pavel (v. 13)? Cine au fost făcătorii de probleme despre care Pavel i-a avertizat pe credincioșii romani (v. 17–18)? Poate că într-o zi în rai ni se vor da răspunsurile!

Între timp, lucrul important este că suntem ascultători de Domnul (v. 19) și îi conducem pe alții la „ascultarea de credință” (v. 26). Dumnezeul răbdării și al mângâierii (15:5), Dumnezeul nădejdii (15:13) și Dumnezeul păcii (16:20) vă va întări și vă va ajuta (16:25).

„Serviciul pe care îl oferim altora este într-adevăr chiria pe care o plătim pentru camera noastră de pe acest pământ.” Wilfred Grenfell

Categories: Studiu biblic

Tags: Romani