Am o anecdotă despre un bărbat înfumurat și egoist, plin de el și indiferent la cei din jur; într-un cuvânt, un lăudăros plin de el.

L-a întrebat cineva, cumva ca să-l silească să spună ceva bun și despre altcineva:

„Ce-ți place cel mai mult la nevasta ta?”

Surprins și puțin încurcat, omul nostru a ezitat neștiind ce să spună, s-a gândit și într-un sfârșit a spus bucuros că. găsit ceva: „Mi-a plăcut întotdeauna la ea că a știu cu cine să se mărite.”

Nu râdeți și nu vă revoltați împotriva omului nostru că nici noi nu suntem mai buni … Suntem miopi și egoiști, gândindu-ne într-una numai la noi înșine.

Am întrebat pe cineva: „Pentru ce-L lauzi tu lui Dumnezeu?”

Mi-a răspuns repede:

Pentru că a murit pentru mine.

Și mai pentru ce?

Pentru că mă bine cuvintează?

Și mai pentru ce?

Pentru că îmi dă sănătate.

Și mai pentru ce?

Pentru că are grijă de copiii mei.

Șa mai pentru ce?

Și el a ținut-o tot așa, mereu cu ceea ce a făcut, face și va fece Dumnezeu pentru …el.

Nu m-am mai putut stăpâni și i-am spus aproape strigând la el:

„Îl lauzi mereu pe Dumnezeu doar pentru ce a făcut El pentru tine, … pentru tine și numai … pentru tine! Nu te gândești la El decât prin tine.

Când L-ai lăudat și te-ai gândit la El uitând de tine însuți. Când ai lăudat măreția Lui, puterea Lui, înțelepciunea Lui, bunăvoința Lui față de creația Lui, planul Lui desăvârșit cu toate? Când te-ai cufundat în adorare pentru ceea ce este El în Sine însuși, dincolo de relația Lui cu tine, chiar și atunci când nu-L înțelegi și când momentan nu-ți merge bine, când ești în lipsă, când ești bolnav și când nu vezi întâmplându-se ceea ce ai vrea tu să ți se întâmple?”

…

Dragii mei

Suntem toți miopi și egoiști, trăind orgolioși în lumea noastră strânsă din jurul nostru. Ar trebui să ne gândim mai mult la Dumnezeu decât la noi înșine. Ar trebui să ne gândim la imensitatea lumilor în care există și lucrează Dumnezeu.

La asta m-am gândit când am studiat astăzi cu biserica psalmul 145, nu singurul psalm de laudă, dar singurul care poartă titlul „o cântare de laudă”. Citiți-l și voi. El se încheie așa:

„Psalmul 145:21 Gura mea să vestească lauda Domnului și orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci!”

Mesajul -salmului este că se cuvine să-L lăudăm pe Dumnezeu, fiecare, oricând și în orice situație, gândindu-ne cât de măreață este ființa și șucrarea Lui.

Mama soției mele, trecută prin mari încercări în totă viața ei, repeta aproape în toate rugăciunile ei versetul acesta:

Psalmul 145:3 „Mare este Domnul și foarte vrednic de laudă, și mărimea Lui este nepătrunsă.”

Amin și iar Amin, iar apoi: Aleluia!

Categories: Articole de interes general, Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai