SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, Tu m-ai cercetat și mă cunoști, Tu știi când mă așez și când mă ridic, de departe îmi pătrunzi gândul.

Psalmul 139.1,2

„M-ai cercetat și mă cunoști“

Omenirea nu poate înțelege ființa lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu S-a descoperit pe Sine Însuși în Cuvântul Său, ca să înțelegem ceva din măreția și gloria Sa. El Se prezintă pe Sine ca fiind Cel care știe absolut totul. Acest fapt devine clar doar atunci când conștientizăm contrastul dintre atotcunoașterea Sa și cunoașterea noastră limitată. Noi știm ceea ce vedem. Dumnezeu vede ceea ce omul nu poate percepe. Ochii Lui „cutreieră tot pământul“ (2 Cronici 16.9). El nu are nevoie de lumină ca să vadă. Noi știm ceea ce am învățat. Dumnezeu nu a trebuit să învețe niciodată nimic. El este „desăvârșit în cunoștință“ (Iov 36.4). Noi cunoaștem ceea ce am auzit. Dumnezeu știe cuvintele pe care încă nu le-am rostit, gândurile noastre, precum și toate motivațiile din inimă (1 Corinteni 4.5).

Noi știm ce s-a întâmplat în trecut. Dumnezeu poate să vadă în viitor. El știe ce se va întâmpla mâine și cum vor evolua lucrurile. Cunoașterea Sa nu depinde de timp. Încă înainte de crearea lumii, El ne cunoștea pe fiecare în orice detaliu al vieții. Noi uităm multe lucruri. Dumnezeu nu uită nimic. Atunci când în viețile noastre există lucruri rele, pe care nu le dorim a fi descoperite, puterea lui Dumnezeu de a pătrunde tot chiar ne poate înspăimânta. Dar atotcunoașterea lui Dumnezeu poate să ne aducă mângâiere. Ce încurajator este faptul că asupra noastră veghează Cineva care știe toate și care dorește să intervină întotdeauna în beneficiul nostru! Dumnezeul Atotcunoscător este pentru noi!

Citirea Bibliei: Ioel 2.1-17 · Proverbe 2.1-8

Categories: Articole de interes general, Pentru lucrători, Studiu biblic