B E N A I A

Text: 2 Samuel 20:23-26

Sunt unele lucruri mai grele în Scriptură, și nu ușor de explicat. Deci, să ne înțelegem asupra faptului CUM vom asculta Cuvîntul !            

UN FRATE  era  foarte sărac și avea mîncare puțină și așa de proastă – mămăligă rîncedă și greu de înghițit. Ce făcea el ? Cînd mînca din mîncarea aia proastă, lua o lingură și în timp ce mesteca zicea: ,,Slăvit să fie Domnul, că eu am frați care acuma mănîncă friptură de gîscă !” și înghițea mămăliga.  

Și iar mai lua o lingură și zicea: „Eu am frați care acuma mănîncă sarmale !”  Și iar mai lua o lingură de mămăligă zicînd: „Eu am frați care acuma mănîncă carne la grătar !” Și astfel el își servea mîncarea lui, gîndindu-se că acei frați minunați, înstăriți, se gîndeau poate cu tristețe în inima lor, că poate undeva ei au un frate mai necăjit care mănîncă o mîncare proastă. Și poate frații lui se întristau cu cel ce se întristează!

Așa ar trebui să fie și la ascultarea mesajului! Cînd vă spun cîte un lucru mai greu de înțeles pentru unii, ei să nu cîrtească, ci să spună: „Slavă Domnului, că noi avem și frați deștepți, care pricep lucrurile grele din Scripturi!” Iar cînd eu spun un lucru mai simplu de înțeles, să zică ăia mai deștepți: „Slăvit să fie Domnul, că El i-a mîntuit nu numai pe ăia inteligenți, școlați, ci și pe cei mai simpli, mai prostuți !”  

Procedînd așa, în loc să ne supărăm unii pe alții, cred că fiecare va pleca cu un mare cîștig acasă !

2 Samuel 20: 23-26 este o LISTĂ cu slujbașii lui David – nu erau prea mulți, dar erau buni, erau loiali. Ni se spune doar ce era fiecare din ei …

„Ioab era mai-mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor şi a peletiţilor; Adoram era mai-mare peste dări; Iosafat, fiul lui Ahilud, era scriitor (arhivar); Şeia era logofăt; Ţadoc şi Abiatar erau preoţi şi Ira din Iair era slujbaş de stat al lui David“.

Citindu-le m-am întrebat: „Doamne, cine poate să predice din aceste versete?  Să fie IOAN GURĂ DE AUR, Luther sau Spurgeon, tot n-ar avea prea multe de spus.  Sunt doar niște înșiruiri de nume și funcții, atîta tot“.

M-am rugat și am spus: „Doamne, eu despre aceste versete nu știu nimic !” Atunci El mi-a răspuns: „Din moment ce Eu am ales versetele acestea, am făcut-o ca tu să nu spui nimic din ele; că orice ai spune, tot ai greși … Tu să taci și să mă lași pe Mine să vorbesc ! Și ai să vezi că aceste versete au și ele un rost … Că tot ce s-a scris în Biblie, chiar și ce ni se pare nouă mai searbăd, mai sec, mai fără sens, conțin adevăruri spirituale adînci, folositoare pentru fiecare dintre noi, indiferent în ce epocă trăim“.

a. Întîi trebuie menționat faptul că în TEXTUL EBRAIC al acestui pasaj lipsește un cuvînt pe care noi îl avem în Română: verbul „ERA”. Aici scrie: „Ioab era”, „Benaia era”, dar în ebraica Vechiului Testament verbul lipsește.

În limba ebraică verbul „a fi” nu se întrebuințează, fiindcă în gîndirea Revelației lui Dumnezeu, lucrurile nu sunt! Interesant.   

Cuvîntului „a fi” nu-i corespunde nimic. Nici un om nu este ceea ce pare, sau ce noi credem a fi. Ceea ce noi vedem și credem este doar aparent. Noi vedem doar ceea ce izbește ochii. Doar UNUL singur poate vedea Realitatea absolută … ceea ce este în inimă. Omul nu este ceea ce ne închipuim noi despre el, de aceea Biblia evită verbul „este” sau „era”.

Cuvîntul „este” nu e un cuvînt care reprezintă ce va fi … Ăsta e un scaun, ăsta e un om … ăsta e un criminal, ăsta e un mincinos, ăsta e un ticălos … Dar în realitatea vieții nimic nu este, ci totul e într-o continuă schimbare, totul evoluează, totul se transformă.

Cuvîntul „ESTE” fixează un raport, o raportare. Dacă eu spun „fratele ăsta e rău”. Eu pe acest frate îl leg cu răul, dar el nu e rău … el e ,,fratele ăsta”. Răul este ceva care s-a agățat de el și pe care el mîine poate să-l scuture, așa cum apostolul Pavel a scuturat năpîrca în foc. Deci, fratele nu e legat de acest rău, el nu e rău, ci doar îl asediază răul, acum. Iată de ce limba ebraică evită acest cuvînt „este”.

b. Apoi, trebuie să înțelegem că NUMELE în Ebraică au fiecare un sens. Cum și numele noastre au cîte un sens: Ioan – înseamnă „cel de care s-a îndurat Dumnezeu”; Maria înseamnă „luceafărul zorilor”, cea care în marea furtunoasă a vieții arată o lumină; Petru înseamnă „stîncă”. Deci fiecare nume are un sens, mai ales în ebraică, au un sens profund. Deaceea evreii nu dădeau nume la întîmplare copiilor lor. La unii Dumnezeu chiar inspira sau ordona numele copilului.

Dacă cercetăm mai atent însemnătatea Numelor, dintr-odată acest pasaj, care pare neimportant, doar o înșiruire de nume, capătă un foarte mare sens, valoare pentru noi cei de azi.   

2 Samuel 20: 23 Ioab era mai-mare peste toată oştirea lui Israel; Benaia, fiul lui Iehoiada, era în fruntea cheretiţilor şi a peletiţilor; 

1.  IOAB – mai mare peste oștirea lui Israel. Ioab înseamnă „Iehova este Tată Puternic”, Deci, în oștirea lui Israel, ăsta era lucrul cel mai important, că Dumnezeu ne este Tată, care poartă de grijă. Poporul Domnului nu sunt niște oameni, care trăiesc sau umblă ca niște orfani; în lumea aceasta haotică, noi avem un Tată.        

În timpul războaielor pe care le purta David și Ioab, rezultau mulți morți, alții luați prizonieri, și în Israel au rămas mulți fără tată. Nu-i totuna dacă ai sau nu ai un tată, care să-ți poarte de grijă, să îngrijească de familie, care te dezmeardă, care te sfătuiește,

De fapt, cu asta începe CRESTINISMUL authentic, biblic – noi suntem o comunitate de oameni care avem un Tată. Cînd ai fost botezat, ți s-a spus clar: “În numele Tatălui . . al Fiului și al Duhului Sfînt !“ 

Ați văzut oameni bețivi ? Adevăratul bețiv, care știe cum să bea, ia pe limbă o picătură, gustă puțin, apoi mai ia o înghițitură, și așa experimentează o bucurie a vinului !  La fel e și cu cafeaua !

Noi obișnuim oamenii cu RITUALURI în Biserică, pe care le facem așa, în rutina obișnuitului și în grabă mare . . Și persoana care se încreștinează, nici nu conștientizează pe deplin ceea ce face …    Ar trebui cînd intră candidatul în apă, să-i spun: ,,Eu te botez în Numele Tatălui …” auzi, de azi încolo, tu ai un Tată care îți va purta de grijă, în care poți să te încrezi, asta e un lucru grozav !  

Și, după ce a conștientizat, și s-a bucurat mult că are Tată; i-aș spune: ,,Stai, mai e ceva: „Te botez și în Numele Fiului …“ Tu ai un Frate mai mare, un Salvator, un exemplu desăvîrșit de trăire! Și l-aș lăsa să se bucure și de asta. Apoi în final aș spune: „Stai un pic, mai e ceva: ,,Te botez și-n numele Duhului Sfînt !” Tu ai un Călăuzitor, care e în inima ta, te va inspira, te va învăța cum să te rogi“.  Și în acest fel bucuria lui va fi deplină, că a devenit creștin.

În poporul Evreu există o veche povestire, chiar înainte de Întruparea Domnului Isus. A fost UN PĂSĂRAR care a prins o păsărică foarte frumoasă și s-a gîndit să o împăieze. Cînd a ridicat cuțitul să o taie, păsărica a început să vorbească pe limba lui: „Te rog cruță-mi viața că am și eu niste puișori în cuib ! Dacă-mi cruți viața, îți voi da 3 SFATURI SIMPLE care îți vor fi folositoare toată viața. Păsărarul a fost foarte surprins ca pasărea să-i vorbească pe limba lui și s-a gîndit : „Pentru împăiat, găsesc eu atîtea păsări în pădure. Cine știe ce sfaturi bune primesc eu acum ?” Și i-a promis că-i cruță viața. Și pasărea i-a dat următoarele 3 povețe:

a. Dacă-ți spune cineva o prostie, poate să fie el cel mai deștept din lumea asta, să nu-l crezi ! S-a gîndit păsărarul: „Ce bun sfat e ăsta, cîte prostii n-am crezut eu, că mi-a spus ăla . . și m-am luat după gura lumii .. ! Bravo păsărică, dacă și celelalte sfaturi vor fi tot așa de bune, să știi că ți-ai cîștigat viața !” 

b. Dacă ai făcut cuiva un bine, să nu-ți pară rău după aceia ! Să nu zici, de ce l-am ajutat, că nu merită ? De ce l-am primit în casă …, ci bucură-te că odată ai făcut și tu un bine în viață, o faptă bună !” S-a gîndit el, și și-a zis: „Măi și ăsta e un sfat bun, că de multe ori mi s-a întîmplat să regret, că am ajutat pe cineva, sau că am dat, că mai bine păstram pentru mine !”

c. Și a 3-a povață:  „Întinde-te numai cît ți-e plapuma, nu te cățăra după ceea ce e prea înalt pentru tine, că oricît ai încerca, „Luna cu mîna n-o poți atinge !” Și-a zis păsărarul: “Măi și ăsta e un sfat grozav !” Și a dat drumul păsării din mină: “Du-te cu Dumnezeu !”

Pasărea a zburat pînă pe prima creangă de copac, și de-acolo i-a strigat: „Păi bine măi nerodule, prostule, de ce mi-ai dat drumul din mină, că eu aveam în burtica mea un DIAMANT prețios, o piatră scumpă. Dacă mă tăiai, găsea-i diamantul și luai pe el un milion și toată viața ai fi fost fericit și împlinit !” Păsărarul, cînd a auzit că a pierdut o asemenea ocazie de îmbogățire, a fugit după ea, dar poți prinde o pasăre cu mîna? Urcînd din creangă în creangă s-o prindă, a făcut o mișcare greșită, a căzut jos și și-a rupt picioarele. Și cînd zăcea jos sub pom, se apropie iar pasărea și-i zice; „Măi nătîngule, nu ți-am dat eu 3 sfaturi ? Nu ai decis tu, cu mintea ta că am dreptate ? N-ai spus tu cu gura ta că povețele astea sunt bune, drepte și folositoare . . de ce nu le-ai respectat ? Nu ți-am spus eu că, dacă îți spune cineva o prostie să n-o crezi ? Cum ai putut crede că în burta unei păsărele mici e un diamant, de unde, cum o fi ajuns acolo ? Apoi, dacă ai făcut un bine, să nu-l regreți după aceea ! Mi-ai făcut un bine, și de ce să-ți pară rău ? Și apoi, nu te cățăra după ceea ce e prea înalt pentru tine ! Tu ești un păsărar de meserie, cum ai putut crede că prinzi o pasăre cu mîna ?? Dar așa sunteți voi oamenii . . ceea ce gîndiți cu mintea, ceea ce spuneți cu gura, voi cu inima nu credeți !” 

Ceea ce gura ta spune, urechea ta nu aude !

Dacă spui dimineața, cînd te trezești “TATĂL NOSTRU”, atunci de cine să-ți pese în lumea asta, dacă Dumnezeul Atotputernic, Atotînțelept este Tatăl tău? El e la centrul de comandă al Universului, poți sta linistit, încrezător și bucuros!

IOAB este mai mare peste toată oștirea Domnului ! Adică Dumnezeu e Tatăl meu – asta e logica mea, asta e liniștea noastră. În această lume tulburată, asta e bucuria noastră.

Deci, din moment ce te-ai botezat și ai intrat în Familia Copiilor lui Dumnezeu, tu ai un Tată, mergi prin lumea asta fluierînd, cîntînd, că tu nu ești singur. Tu ai fost botezat în Numele Tatălui ! Și dacă tu duci lipsă, sau ești năpăstuit, dacă nu ești păzit, ocrotit, e problema Tatălui, nu a ta ! Dacă vezi un copil pe stradă umblînd în zdrențe și flămînd, nimeni nu-l acuză pe el, ci pe părinții lui ! Onoarea Tatălui e angajată în mîntuirea și trăirea mea de zi cu zi. Cu acest argument începe viața de credincios, în luptele ce le avem de purtat în lumea aceasta ostilă ! Nu uitați asta fraților ! IOAB e căpetenia oștirii credincioșilor ! Adică Dumnezeu e Tatăl nostru Puternic. Asta e noțiunea de bază a oștirii Domnului.

2. BENAIA – înseamnă „Înțelepciunea lui Dumnezeu”  Fiul lui Iehoiada – înseamnă „Fiul îl cunoaste pe Tatăl”, era în fruntea Cheretiților si a Peletiților .  Mare lucru !     v. 23

a. Înțelepciunea lui Dumnezeu, pe care Fiul o cunoaște, este în fruntea Cheretiților. .

Cheretiții – în ebraică sunt „călăii, arcașii”. Înțelepciunea lui Dumnezeu, cunoscută de fiii Lui, e în fruntea călăilor, a arcașilor …  Ce înseamnă asta ?

În sistemul lumii, în continuu lucrează forțele morții; în fiecare zi mor miliarde de plante vii, milioane de animale. În trupul meu lucrează acum forțele morții ! Nu murim dintr-odată, ci mereu cîte puțin. Viața din noi e roasă, măcinată de forțele morții, forțele îmbătrînirii. În fiecare oră mor în lume mai mult de 7.000 de persoane, aproximativ 150.000 în fiecare zi.

Ar fi greu de trăit în lumea acesta cu gîndul la cîți mor zilnic. Cîți călăi, cîte forțe ale morții ne împresoară ? Am avut o MAMĂ iubită și a murit la 45 de ani, apoi a murit tata. Mi-a murit un frate și o soră la doar o lună după naștere și o altă soră la 39 de ani. Dacă ar fi posibil să comunicăm cu ființe de pe alte planete, și să le transmitem un mesaj de pe TERRA – ceva care ne caracterizează pe toți locuitorii ei, mesajul ar fi acel symbol al morții, de pe stîlpii de telegraf – un craniu și două oase în formă de X. Aici, toți locuitorii planetei, se nasc, se îmbolnăvesc, îmbătrînesc și mor. Mîine e posibil ca eu să mor, sau tu să mori, sau cineva drag nouă să moară. 

Mă mir, cum de trăim în ciuda faptului că sunt atîtea forțe ale morții – atîția viruși, microbi, boli care provoacă moartea.

BENAIA – „Înțelepciunea lui Dumnezeu”, pe care Fiul o cunoaște, e în fruntea Cherețiților, a forțelor morții și poți să fii linistit, că după moartea iernii, vine primăvara !  Sămînța semănată, care cade în pămînt și moare; dar din ea încolțeste o plantă, o floare.

La fel, OMUL apune aici, îl pui în groapă, în cimitir, dar el răsare Dincolo, într-o lume mai bună. Noi știm că în clipa asta ne atacă miliarde de microbi și viruși, că procesul îmbătrînirii îl simțim pe zi ce trece, sunt atîția cunoscuți, rudenii măcinați de diferite boli incurabile, și te miri, CUM poți să trăiești cu astfel de gînduri, cum poți să te bucuri, să cînți ??  Știți cum ? Pentru că Benaia – „Înțelepciunea lui Dumnezeu” conduce, dirijează totul, și ea chiar din moarte ne scoate la viață !

Pe vremea lui ISUS era o femeie cu numele CHISHAGOTAM, la care i-a murit singurul ei copil. Ce durere de ne-imaginat, sfîșiată de durere, nu vroia să dea Pămîntului odorul ei, și ținînd cadavrul mititel în brațe, striga plîngînd: „Nu-l îngrop, nu vreau să-l îngrop ! Mie îmi trebuie copilul înapoi. Vreau copilul înapoi ! Toți îi plîngeau de milă, dar cine putea să o ajute ?! 

Unul din mulțimea adunată i-a zis: „Singurul care te poate ajuta este Învățătorul apărut în Nazaret ! EL poate orice ! Dacă El se îndură de tine, îți poate da copilul înapoi !” Ea cu cadavrul în brațe a alergat spre Nazaret, și cînd L-a zărit pe Isus, și-a făcut loc prin mulțime și plîngînd i-a zis lui Isus: ,,Doamne ai milă, mi-a murit copilul, eu îl iubesc enorm, te rog, dă-i viața înapoi !”              
– „Bine CHISAGOTAM, Eu îi redau viața copilului tău, dar pentru asta îmi trebuie să-mi aduci puțină sare !” Ea a alergat în grabă, dar Isus a strigat după ea: „Bagă de seamă, sarea trebuie să fie dintr-o casă în care n-a murit nimeni !”  Femeia alergînd, a bătut la prima poartă: „Isus vrea să-mi învieze copilul, vă rog puțină sare !”
-„Da, imediat îți aducem !” – „Dar, la voi a murit cineva în casă ?”
-„Da, la noi a murit Tata !” – „Atunci nu-i bună sarea voastră !”

A bătut la a doua poartă:
– „Vă rog puțină sare !.. Dar, vouă v-a murit cineva în casă ?”
-„Da, mie mi-a murit soțul !” – ,,Atunci nu-i bună sarea voastră !”  

Bate la a treia poartă:  
– „Vă rog puțină sare !”
– „Da, dar și mie mi-a murit un copil drag !”
– „Atunci nici sarea voastră nu-i bună !”

Și tot așa, sărmana femeie , mergea plîngînd din casă-n casă, cerînd sare; dar n-a găsit o casă unde să nu fi murit cineva ! Atunci și-a dat seama femeia ce a vrut să o învețe Isus – că nu există familie în care să nu moară cineva ! Nu există Toamnă după care să nu vină Iarna Morții ! Că nu există “Tinerețe fără Bătrînețe si Viață fără de Moarte !”  S-a dus înapoi la Isus, a îngenunchiat și I-a spus:
– „Îți mulțumesc Doamne pentru învățătura pe care mi-ai dat-o ! Știu acuma că țărîna aceasta, trebuie să se întoarcă înapoi în țărînă ! Dar, Te rog dă-i și copilului meu și mie, VIAȚA care răsare din mormînt; Viața cea Nouă în Împărăția Cerească !”

 Sunt atîția călăi, atîtea forțe ale morții care mișună peste tot în jurul nostru; și-n timp de războaie, dar și pe timp de pace ! Semnele bătrîneții, vrem, nu vrem, apar pe fețele noastre ! DAR, care e liniștea noastră în toate acestea? Că BENAIA – BEN-IEHOIADA – „Înțelepciunea lui Dumnezeu”, el e în fruntea Cheretiților ! „În fruntea“, în fața tuturor luptelor și pericolelor vieții.

Citiți psalmul 91 și veți vedea că Cel ce dă Viața și are putere asupra Morții e un Dumnezeu plin de înțelepciune. Și El ne priveghează continuu !

BENAIA e și-n fruntea Peletiților.

A venit la mine un frate și eu l-am întrebat: „Tu mărturisești Cuvîntul ?”  Și el a zis: „NU ! Acum e „o vreme cînd înțeleptul trebuie să tacă !” I-am replicat: “Și de unde știi că tu ești înțelept ? Că și eu am citit acest verset, dar am crezut că-s un prost și nu pot să tac, ci vestesc Cuvîntul în orice ocazie !”

Ce înseamnă asta ?  PELETIȚII în ebraică înseamnă “Alergători, Viteze”. Deci și-n fruntea vitezelor e tot înțelepciunea lui Dumnezeu. Poate pentru unii sunt lucruri noi ceea ce vă spun.  Noi toți suntem cuprinși de niște mișcări fantastice. Corpul nostru e compus din miliarde de atomi – înlăuntrul atomului – electronii se învîrt cu viteze fantastice în fiecare fracțiune de secundă.

Scaunul pe care stai e un lucru foarte periculos de șezut pe el, că el e format din atomi, în care electronii se învîrt cu o viteză de 200 de mii de milioane de ori, în a suta parte dintr-o secundă. Podeaua de sub noi se mișcă ! Și, cum de îndrăznesc eu să stau liniștit pe scaun ? Benaia e în fruntea Peletiților, a vitezelor ! Înțelepciunea lui Dumnezeu a aranjat că toate se învîrtesc, toate se mișcă. În mișcarea asta eu – care sunt și eu în mișcare, șed liniștit, si nu mi se întîmplă nimic rău. 

Cînd zici că stai liniștit pe fotoliu, tu de fapt te miști în clipa asta cu 16,704 km pe oră, împreună cu Pămîntul, împrejurul axei sale și nu mi se întîmplă nimic, nici nu bag de seamă. Aș înebuni la gîndul acesta, dar BENAIA e în fruntea Peletiților; Înțelepciunea lui Dumnezeu conduce și dirijează toate aceste viteze, așa că nici măcar nu mă apucă amețeala. Dar, în plus, planeta Pămînt are încă mai multe mișcări în sistemul solar. Pămîntul are 510,072,000 km pătrați, avînd o greutate de 6 miliarde de trilioane de tone. 

UN OM SĂRAC a venit odată la școală și a întrebat: „Care ești aici professor de matematică ?” – ,,De ce înveți copilul meu despre milioane, că eu niciodată n-am avut în casă mai mult de 1,000 lei ? De ce să-și bată copilul meu capul cu milioane???

Planeta Pămînt, nu se învîrte doar în jurul axei sale, dar această minge uriașă se învîrte pe orbita ei, în sistemul nostru solar, în jurul soarelui, care are un diametru de 7,926 mile. Orbita pe care noi ne mișcăm este de (125) 942 de milioane de km, cu viteza de 107,000 de km pe oră, și noi nici nu conștientizăm asta. Mai mult, Sistemul Solar se mișcă în galaxia Calea Lactee cu o viteză de 720,000 km pe oră. 

Unii spun: „Anul acesta n-am plecat nicăieri, nici în concediu. Dacă ai ști tu ce distanțe colosale ai parcurs în acest an ? Să zicem că tu parcurgi 942.000 milioane de km și asta în fiecare an.

Cu toată viteza asta fantastică de sute de milioane de kilometri într-un an, niciodată nu s-a întîmplat nici o întîrzîiere, nici măcar o fracțiune de secundă. Știți de ce ? Pentru că BENAIA, ,,Înțelepciunea lui Dumnezeu”, este în fruntea Peletiților, a acestor viteze extraordinare. Nu se poate întîmpla nici cel mai mic deranj.

În toate aceste mișcări în trupul nostru, în obiectele din jurul nostru, în mișcările Pămîntului, ale Universului, noi putem sta liniștiți, pentru că Benaia , „Înțelepciunea lui Dumnezeu“ le dirijează, le coordonează pe toate.

EFESENI 4:10 „Cel ce S-a pogorât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile, ca să umple toate lucrurile.“
Ne-am gîndit vreodată că Hristos umple totul, în spațiul cosmic?

COLOSENI 1:15-17 „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El“.

Acest Hristos – Dragostera întruchipată în Dulgherul din Nazaret acum 2,000 de ani, această Dragoste Divină, umple spațiul cosmic.

Cum, spațiul cosmic e plin de dragoste ? De unde știm asta ?

Noi suntem la o anumită distanță de Soare, dacă am fi puțin mai aproape, am arde cu toții, ne-am topi toți; dacă am fi nițel mai departe, cam ca Jupiter, ar fi pe pămînt, un frig de minus 150 grade C și viața ar înceta. Dar noi nu suntem nici mai aproape, nici mai departe de Soare, ci exact acolo unde trebuie, și ne bucurăm de căldură și lumină, și ne jucăm la soare, facem băi de soare, și nu ne topim. Cine a aranjat asta? CEL care ,,umple toate lucrurile”. El a aranjat astrele cu înțelepciunea Sa. ISAIA 49:10 “nu-I va bate arsița, nici soarele, căci Cel ce are milă de ei .” Benaia are întotdeauna grijă.

Există pe bolta cerului “stele fixe” care nu se mișcă, nu se învîrt; dacă Pămîntul ar fi fost o stea fixă – pe o parte a lui ar fi fost mereu zi, mereu căldură – vară. Iar pe cealaltă parte ar fi fost mereu noapte, mereu frig – iarnă. CUM a făcut Dumnezeu prin Înțelepciunea Sa, în consultare cu Fiul să facă stele fixe, dar Pămîntul să-l facă să se miște, să se învîrtă, de ce ? Ca să fie și zi și noapte, și vară și iarnă .. să putem munci dar și să dormim, ca viața să fie cît mai frumoasă pe planetă, cît mai variată. 

Sunt multe exemple care ne arată cum lucrează această Înțelepciune a lui Dumnezeu, descoperită acum și de știință. De unde ne vine ploaia ? Din norii, care se formează din aburii din mare sub influența razelor solare … care se ridică și formează norii care sunt la o înălțime medie de 3,000 de metrii. Ca să ridici apă cît trebuie, ca să uzi pămîntul, la o înălțime de 3,000 de metri și s-o faci să cadă de acolo jos, interesant ! S-a făcut un calcul, că dacă omul ar face asta, ar trebui o forță de minimum 15 sute de miliarde de cai putere, care să lucreze șapte – opt ore pe zi. Și dacă pe pămînt ar crește numai nutreț pentru acești cai, n-ar fi suficient. Și Dumnezeu a zis Fiului: ,,N-au oamenii atîția cai, las că facem noi asta ! Benaia a înlocuit sute de miliarde de cai-putere, și totul se face într-o liniște profundă, în tăcere, simplu. 

Eu dac-am făcut un lucru oarecare – o faptă bună, sau am ținut o predică bună, mă laud la toți cu asta …ce am făcut eu ! Dar n-am făcut de fapt nimic ! Doar Dumnezeu prin Benaia – Înțelepciunea Sa face totul. Dar trebuie să ai ochi și să vezi asta, și minte să înțelegi. Și un gînd din străfundul ființei noastre ne spune: ,,Stai liniștit, nu te agita, că peste Cheretiți și peste Peletiți în fruntea lor e Benaia ! Doamne cît de minunat ! 

În fiecare zi cad pe pămînt aprox. 3 milioane de METEORIȚI – stelele se rup la un moment dat și bucățile alea din stele cad în spațiu, și pe pămînt. Păi, dacă-ți cade în cap doar o piatră, o cărămidă, ce se întîmplă ? Dar dacă ți-ar cădea un meteorit ? Și cum se face că, noi stăm liniștiți, nici măcar nu ne gîndim la asta, ce pericol teribil ne paște zilnic ? De ce ? Pentru că Benaia e în frunte, la cîrmă .. Înțelepciunea lui Dumnezeu a aranjat ca Pămîntul să fie înconjurat de un strat de aer, numit admosferă și-n acest strat gros de km meteoriții să dispară. 

Așa cum eu sunt înconjurat și protejat de Duhul Sfînt, care nu mă lasă să mă invadeze și să mă distrugă alte duhuri satanice, rele, așa Pămîntul e înconjurat de un strat gros de aer – de atmosferă, care nu lasă ca Meteoriții să-mi cadă în cap și să mă omoare. 

Cine are ochi să vadă toate aceste realități, știe și înțelege că BENAIA e în frunte Cheretiților și Peletiților. 

3. ADORAM era mai mare peste  dări . . peste tributuri. 2 Samuel 20: 24 

          … asta e ceva și mai grozav. 

ADORAM în ebr. înseamnă : ,,înaltă Cinste, înaltă Onoare”.

Rămîn uluit că Dumnezeul acesta, IEHOVA face așa lucruri grozave, și parcă îl și învidiez: ,,Măi da frumos e să fii Dumnezeu, Creator, Susținător și Stăpînitor peste lumile văzute și nevăzute ! Dar, fii atent, Dumnezeul acesta se coboară la nivelul nostru, și-ți face ție o înaltă cinste, onoare, ca și tu să oferi darea ta, de bunăvoie, să dai tributul tău, participarea ta . . Ca și tu, să fii împreună ,,conlucrător cu Dumnezeu”  

1 CORINTENI 3:9
„Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.“

Și dacă facem asta, și suntem victorioși, biruitori vom și moșteni și vom domni împreună cu EL.      

ROMANI 8:18
„Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi“

Mi se dă șansa extraordinară să fiu colaborator, conlucrător cu acest Dumnezeu Minunat. Dar CUM , eu ,,firul de praf pe cumpăna unei fîntîni” să colaborez cu un așa Dumnezeu măreț ?

Am să vă dau un mic exemplu ca să înțelegem asta: Cînd mă mut dintr-o locuință într-alta, și copiii îmi sunt de 4 – 6 ani, și sunt de mutat atîtea lucruri . . mobile, haine, cărți, Dar copiii vor și ei să te ajute, deși ei mai mult încurcă. Dar tu ca tată te bucuri, îl iei pe copil în brațe, îi pui două cărți în mîini, și-i spui zîmbind: ,,Astea le cari tu !” Și-l faci pe copil bucuros că a ajutat și el la mutare ! 

Cam așa lucrăm noi împreună cu Dumnezeu. EL ne ține în brațe și ne dă și nouă ceva de lucru, ceva de dus. Dar, în esență, e o foarte mare cinste, onoare, ca acest Dumnezeu care conduce tot Universul acesta, ne vrea și pe noi să fim conlucrători cu EL. ADORAM e cel mai mare peste acest tribut pe care îl dăm fiecare în lupta noastră pe calea îngustă.

Și acum vine ceva și mai interesant, și mai minunat . . . că merge așa: din slavă-n slavă, din frumos în mai frumos.

4. IOSAFAT, fiul lui AHILUD era scriitor (arhivar) 2 Samuel 20: 24

Ce însemnătate are acest amănunt din Cuvînt ? IOSAFAT în ebraică înseamnă: „Iehova judecă”; ,,Iehova face dreptate”,  AHILUD înseamnă: „Fratele meu s-a născut”, „un frate născut, sau căutat” și ăștia erau cronicari pe vremea lui David. Astăzi li s-ar spune – ofițer al stării civile.

IOSAFAT era deci ofițer al stării civile în Israel. Și veneau oameni la el la birou și-i ziceau: „Nevasta mea a născut un băiat, te rog să-l scrii în registru !” Și Iosafat întreabă: „Cum îl cheamă pe copil? 
– „Solomon !“ Și el îl scria: ,,Azi s-a născut Solomon, fratele meu “

Un altul venea: „Nouă ni s-a născut o fetiță, o cheamă Elena”.  Și Iosafat o scria în registru: „S-a născut Elena . . sora mea !”

Altul venea ziua următoare: ,,Nouă ni s-a născut un băiat, vreau să-l cheme Daniel !” Și Iosafat îl scria în registru: ,,Azi s-a născut Daniel, fratele meu”. De cîte ori se năștea cineva, el îl nota în registru: ,,S-a născut fratele meu”, ,,S-a născut sora mea”. 

Păi de unde știa el, că ăsta o să fie frate, sau aia o să fie soră și că ei o să intre în Împărăția lui Dumnezeu ??  Pentru că el era IOSAFAT – adică ,,Dumnezeu judecă, El face dreptate”. Că dacă ar fi după judecata noastră, după părerea noastră, n-ar mai intra ei în Cer !

Noi nu ne lăsăm prea ușor unul pe altul în Cer. „Uite, tu nu ești Baptist, tu nu ești Penticostal, tu nu ești Ortodox ! Ce să cauți tu în Cer ? Tu nu ești asa cum trebuie, cum să intri tu în Cer ?”

Noi ne-am găsi ușor motive unii altora ca să nu intrăm în Cer ! 

Dar, pe vremea lui David, Ahilud ,,fratele meu s-a născut”, el știa că Iosafat, copilul său Arhivarul – era conștient că ,,Dumnezeu judecă”. El decide și face dreptate, nu noi oamenii și bazat pe asta, Iosafat era încredințat că oricine se naște în poporul lui Dumnezeu va fi în Cer. Chiar dacă va trece prin căderi, alunecări, încercări sau ispite, vor ajunge în final la Destinația mult dorită, pentru că IOSAFAT este arhivar; adică Dumnezeu judecă, nu omul !

Odată, la un credincios mai în vîrstă, a venit un frate mai tînăr, să-i spună:
„Ai auzit ce a făcut fratele cutare? Un păcat foarte greu! El nu mai poate fi mîntuit!” Bătrînul înțelept i-a zis; „Păi, dacă-i așa, hai să ne rugăm !“
S-au plecat pe genunchi în rugăciune și bătrînul a început să strige: „Doamne, dă-te jos de pe tron ! Ce cauți Tu pe tron ? Dă-te repede jos! Tu nu vezi, nu auzi ce se întîmplă?”
Tînărul nedumerit, nu știa ce e cu ăsta. „De ce te rogi așa, ai înebunit ?”
– „Păi, n-ai spus tu ce a făcut fratele ăla și că nu merită să intre în Cer?  Însemnează că tu ești cel care judecă, tu vrei să fii Dumnezeu! Așa că ce să mai caute Dumnezeu pe tron ?”
Omul rușinat a plecat acasă …

Fraților, să nu judecăm noi. AHILUD avea încredere că toți cei ce se nasc în Poporul lui Dumnezeu, sunt frații lui, pentru că IOSAFAT era arhivar, adică Dumnezeu e cel ce face dreptate. El judecă, nu noi ! El știa exact ce avea să spună mai tîrziu apostolul Pavel: FILIPENI 1:6-8. 
„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos. Este drept să gândesc astfel despre voi toţi, fiindcă vă port în inima mea, întrucât, atât în lanţurile mele, cât şi în apărarea şi întărirea Evangheliei, voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har. Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toţi cu o dragoste nespusă în Isus Hristos“.

Unde Domnul începe o lucrare autentică, reală, El o duce la bun sfîrsit. Dacă nașterea din nou e lucrată de Duhul Sfînt, tu ești parte din Poporul lui Dumnezeu și numele tău este trecut în Cartea Vieții, pentru că Iosafat e arhivarul, adică „Dumnezeu judecă“ ! Domnul Isus, bazat pe asta spune:
 LUCA 10:20 
„Totuşi să nu vă bucuraţi de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri“.

Altfel este doar o imitație satanică și numele tău nu e scris în arhiva Cerului.

5. SEIA era logofăt.       2 Corinteni 20: 25
Un logofăt este un cărturar, sfetnic, dregător al sfatului domnesc, sef de Cancelarie.

SEIA în ebraică înseamnă “Autosuficient”.  Oare ce înseamnă asta ?

Există o știință care se numește “LOGICA”. Auzim mereu de ea. Logica e știința corectitudinii gîndirii. Ea ne învață cum se gîndește drept. Știința asta a fost stabilită cam cu 300 de ani înainte de Hristos, de un gînditor grec ARISTOTEL – el i-a învățat pe oameni cum să gîndească drept, correct. Și el a stabilit așa zisele REGULI ale gîndirii drepte; între care cel de-al 4-lea principiu al Logici se numește “Principiul Rațiunii Suficiente”, sau în ebraică: “SEIA”.
Ce spune acest principiu ?

Acest Principiu stabilește că n-ai voie să păstrezi în mintea ta și să propagi un lucru pentru care nu ai dovezi suficiente, pe baza unei cercetări imparțiale.  Adică, mintea mea trebuie să fie un tribunal imparțial.

CUM procedează un Tribunal cînd cineva este acuzat de o crimă? El nu este imediat condamnat. Întîi vorbește Procurorul care acuză, apoi vorbește Avocatul – apărătorul acuzatului. Vin apoi Martorii Acuzării, dar și martorii Apărării . . Apoi se studiază atent Dosarul, după care se dă cuvîntul Acuzatului. Pe urmă se retrag în Camera de Dezbatere și după o oră–două, cei care au dezbătut vin și spun dacă omul e vinovat sau nevinovat.

Dar cum procedăm noi Creștinii? În toate circumstanțele noi dăm sentințe imediate și de multe ori … ne-gîndite. Spunem repede: „Religia asta e dreaptă, aia e falsă. Ăsta nu-i pocăit. Ăla merită să fie pastor!“

Dar Principiul Rațiunii Suficiente te întreabă: „Ai tu dovezi clare înainte de-a da sentința? Ai cercetat bine cazul?” Nu avem voie să condamnăm, decît pe bază de dovezi imparțiale. Atunci putem să dăm sentințe !

Un mare gînditor francez, RENE DESCARTES, a scris “Discursul Metodei” – îi învăța pe oameni ca din cînd în cînd să treacă cu măturoiul mare prin minte si să dea afară orice convingeri pe care le au și care nu-s bazate pe dovezi palpabile.

Un asemenea examen, nu ne-ar strica nici nouă!  În lume există peste 1,400 de Religii, și fiecare sunt divizate în mai multe secte – eu am una din ele ! Dar ce dovezi clare am eu, că dintre toate, numai a mea e cea bună ???
Mulți oameni moștenesc religia lor, dar n-au dovezi de ce o acceptă. Unii au diferite convingeri, în diferite domenii, că așa au citit, așa au învățat în școli, sau că au auzit la Radio sau la TV., că așa mi-au spus alții … dar n-au dovezi clare.  Ar trebui să ia măturoiul și să le elimine afară. 

Apoi, sunt o mulțime de oameni pe care noi îi admirăm, îi considerăm drepți, îi numim ,,sfinți”, că așa ne-au zis alții, că așa crede toată lumea … Credem și noi că ăla-i bun, ăla-i geniu, e intelligent și eu repet, ca un papagal după ei, și zic la fel ca ei fără să am dovezi clare.

Pe alții îi considerăm slabi, ticăloși, rătăciți, mari păcătoși, că așa spun alții, toți îi bîrfesc .. fără să fie dovezi autentice … Și dacă am elimina din minte toate aceste crezuri, păreri, convingeri slabe, cu ce am rămîne ?? – Cu mintea goală ! Ne dăm seama că tot ce am gîndit înainte era ne-dovedit, nu aveam pe SEIA, adică gîndirea dreaptă, corectă; Principiul Rațiunii Suficiente ! Și, ce s-ar putea întîmpla atunci ? O minune : MATEI 24:44 ,,Fiul Omului vine în ceasul în care nu gîndiți !” Cînd ne golim mintea de gînduri deșarte, care n-au nici o logică, atunci vine Fiul Omului ! 

 FILIPENI 2:5
„Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus“

 A venit în mintea ta exact ceea ce tu aveai nevoie. A venit Unul căruia nu-i trebuie dovezi, pentru că este Adevăr Evident.

Iată un exemplu: Întrebi un copil: „Ce e mai bună: bătaia sau ciocolata?“                      Ce va spune el, imediat ?
– Ciocolata !  
Dar ce dovezi ai ? Păi pentru asta nu trebuie să ai nici o dovadă. Asta e un adevăr evident ! 

Ce dovadă îți trebuie ție că Dragostea-i mai bună decît ura? Ce dovadă îți mai trebuie că-i mai frumos cu Bunătate decît cu răutate? Ce dovadă mai vrei că-i mai bine cu Adevărul decît cu minciuna ? Că a fi cinstit e mai corect decît a fi un înșelător sau un escroc ? Toate astea sunt lucruri evidente, bazate pe Autosuficiență !

Cînd dăm afară și ne curățăm mintea de toate celelalte gînduri slabe, nefondate, cînd ,,orice gînd îl facem rob ascultării de Hristos”, atunci a intrat El în inima noastră și asta înseamnă o CONVERTIRE autentică, adică SEIA e logofăt – un om care nu scria în registrele lui, nu rostea în cuvîntările sale ce a auzit, ce au zis alții, ce a citit sau ce i s-a părut lui a fi ok, ci Adevărul evident, care nu mai poate fi pus la îndoială ! Asta făceau și Apostolii. 

1 IOAN 1:1-3  
„Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre cu privire la Cuvântul vieţii – pentru că viaţa a fost arătată şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată –, deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.“

Atunci nu ți-e rușine cînd ești întrebat de ce știi ceea ce știi. Să spui numai Adevărul evident – curat, cristalin, ca omul acela care a spus în IOAN 9:25 – „Eu una știu, că eram orb și acuma văd”!

6. ȚADOC si ABIATAR erau Preoți.  2 Samuel 20: 25

ȚADOC – în ebr. înseamnă: ,,Drept, Corect, cel Nevinovat”,

În Biblie sunt menționate NOUĂ persoane cu numele acesta: 9 oameni drepți. GENEZA 18:32  se spune că dacă în cetate ar fi 10 oameni drepți, Dumnezeu ar salva-o ! Eu, tu trebuie să fim al 10-lea drept! Doamne ajută-ne!  

ABIATAR– în ebraică înseamnă, un nume foarte curios; ,,Tatăl Belșugului, al Plinătății”, al prisosului. Oare ce mai însemnează și asta?

 Mulți spun că ei trăiesc foarte bine și fără Dumnezeu, adică fără ,,noțiunea de Dumnezeu” și chiar fac și lucruri bune și folositoare. E dovedit că poți trăi pe pămînt și fără credința în Dumnezeu ! Știi că poți trăi și fără muzica lui BEETHOVEN, sau a lui MOZART, BACH … Poți trăi și fără să porți haine scumpe, de firmă și chiar nu știu de ce unii poartă haine verzi, albastre, pestriță cînd am putea îmbrăca toți aceiași costumație, uniformă?
Am putea trăi și fără compot, fără cozonac; doar cu mămăligă cu brînză. Se poate mînca și verdețuri fără friptură … asta-i un lucru de prisos ! Și se poate în casă și fără podea, doar cu vatră de pămînt (noi așa am crescut) și fără dulap în cameră se poate – să agați hainele în cui.

Păi viața, frumusețea vieții nu este în lucrurile de prisos, ci în lucrurile mici, obișnuite, da ? 

Se vorbea mereu cîndva: ,,Asta nu e necesar, e ceva de prisos !” Sunt oameni care trăiesc după acest Principiu Economic: poți trăi și fără muzică, și fără excursii, și fără concedii, și fără Dumnezeu !

ABIATAR are și un alt sens în ebraică: „Dumnezeu stă în prisosuri”. Ce înseamnă asta ? Ferice de oamenii care fac lucruri de prisos, pentru Dumnezeu, nu pentru ei! De exemplu, Dumnezeu a spus lui Moise: „Vreau ca voi să vă închinați Mie așa cum vreau Eu, nu cum v-ar place vouă ! Să-mi faceți un CORT, cu o descriere amănunțită: 

EXOD 25:40 „Vezi să faci după chipul care ți s-a arătat pe munte“.

Mai tîrziu David zice proorocului NATAN: „Știu că LEGEA scrie că Dumnezu vrea un Cort; dar eu aș vrea să-I fac o Casă Frumoasă – un TEMPLU … să-I fac o surpriză !” 

Cînd Chivotul Domnului a fost adus la Ierusalim, David a adus Domnului arderi de tot și Jertfe de Mulțumire. A dat la tot poporul cîte o pîine, o bucată de carne și o turtă de stafide !  2 SAMUEL 6:17-19. Asta nu era o obligație, ci un gest, un lucru de prisos … 

Unii zic că nu-i nevoie de fapte bune, ci doar de Credință, ca să fii mîntuit ! Și eu zic la fel. Păi, eu nu fac fapte bune ca să fiu mîntuit, ci pentru că sunt mîntuit ! Le fac de dragul Lui, ca o surpriză, un prinos pentru Isus. El merită asta ! Asta-i surpriza – ABIATAR – prinosul Domnului. 

Așa mult îi place lui Isus această preoție, a lui ABIATAR, că stiți că pe vremea lui David, Mare Preot era ȚADOC, dar  atunci cînd  El citează în MARCU 2:25-26  ,,în zilele Marelui Preot Abiatar”. Cînd a fost el Mare Preot ?   În registrele de evidență terestră era scris că Mare preot e Țadoc, dar la Dumnezeu scria ABIATAR, adică unul din cei ce fac lucruri frumoase, neobișnuite, surprize pentru Domnul,

Dacă tu faci doar lucruri obișnuite, tot ce ți s-a poruncit să faci, ești doar “un rob netrebnic” ! Lucrurile frumoase, de prisos, surprize pentru Domnul, nu robul le face,  ci Abiatar – preotul !

Acum 30 de ani, într-un sat de lîngă Brasov, era un bătrîn dulgher neamț, un bun credincios. El a mărturisit pe Domnul Isus, doar la ai lui, la alti germani – făcea ceva obișnuit.

ROMANI 10:10
„Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire“.

Dar el și-a zis: „Nu mă ocup eu doar de asta! Eu vreau să-I fac Domnului meu o surpriză, ceva la care nici El nu s-o fi gîndit! Și a început să se roage: ,,Doamne, eu Ți-am slujit aici pe pămînt, mie pe pămînt să-mi răspunzi ! Eu nu vreau să mor pînă nu aduc la tine un EVREU! Și Tu Doamne vezi că eu sunt bătrîn si nu mă pot deplasa . . și că în sat la noi nu-i nici un evreu, așa că Te rog ca Tu să-mi aduci evreul aici în sat la mine și eu îl voi aduce la Tine !”

El a vrut să-I facă o surpriză plăcută Domnului și Domnul l-a ascultat și el a mărturisit și a adus primul evreu la Domnul ! Ăla a convertit un alt evreu și apoi pe alții … Și din experiența asta s-a format Adunarea Evreilor Creștini din București. Și mulți din acești evrei creștini au plecat în Isael și au format Biserici Creștine acolo. Totul a pornit de la dorința și rugăciunea acelui dulgher neamț. El n-a fost mulțumit să convertească doar pe sași nemți; a vrut să-L surprindă pe Domnul cu altceva.

După o vreme un frate evreu predica într-o zi la o Adunare de Germani din București și frații l-au rugat să le povestească cum s-a întors el la Dumnezeu? Fratele evreu a povestit cum s-a întors el prin mărturia acelui bătrîn dulgher neamț. În Adunare era un bătrîn neamț, care plîngea întruna și predicatorul evreu, cînd s-a terminat serviciul l-a întrebat: „De ce ai plîns tot timpul?”  
Bătrînul a replicat umil: „Eu sunt acela care l-am adus pe dulgherul bătrîn neamț din Brașov la Isus !” Un neamț a adus la Hristos un alt neamț și prin acela s-a pornit Mișcarea Evreilor Creștini din Israel.

ABIATAR e o surpriză plăcută a lucrurilor de prisos. De câți astfel de PREOȚI ar fi nevoie azi în Romania! Unii care nu doar să facă o slujbă de rutină, pentru bani, ci unii care să caute să-L surprindă pe Domnul cu lucruri frumoase, neobișnuite. Așa erau preoții pe vremea lui David.  

Domnul Isus întreabă odată: ,,Ce lucruri neobișnuite faceți?” (MATEI 5:47). Că dacă ai făcut tot ce ți s-a poruncit, esti încă doar ,,un rob netrebnic” (LUCA 17:10). Dacă preoții nu fac asta, se vor găsi persoane la care nu te-ai aștepta să le facă, cum a fost cazul cu MARIA  (MATEI 26:6-12).  

Fii tu azi un Țadoc – un om drept, integru; un Abiatar.

7. IRA din Iair era Slujbas de Stat” – 2 Samuel 20: 26

IRA – înseamnă în ebraică ,,Veghetor”, ,,Păzitor”, La asta ne cheamă Domnul în aceste zile din urmă … la „aspre privegheri”, cum spune și cîntarea: 

Din somn treziți-vă sculați,
Căci vă pîndesc dureri
Și unul pe-altul vă îndemnați
La aspre privegheri !”

IAIR – în ebraică înseamnă: ,,Luminătorul, Cel care răspîndește lumină” – ăsta era slujbaș de stat pe vremea lui David. Nu tot felul de lichele de politruci compromiși. Noi nu mai avem azi nici în Biserici astfel de slujbași !

Dacă priveghezi și ești luminat de Dumnezeu, și știi care-i Binele și care-i răul, care-i adevărul și ce e minciuna, atunci slujești cu demnitate, fără frică.  Cel care veghează permanent și care răspîndește lumina, e un adevărat slujbaș.

Și uite așa, fraților, înțelegem un pasaj din Scriptură, care la prima vedere pare de neînțeles, searbăd, sec … doar o înșiruire de nume și slujbe. Dar ce învățăminte clare, frumoase și adînci pentru noi, conține un asemenea pasaj. Să reținem în încheiere că: 

IOAB – Dumnezeu ne este Tată; 
BENAIA – Înțelepciunea lui Dumnezeu este peste forțele morții și peste viteze;
ADORAM – înalta cinste, onoare ce ne-o face Dumnezeu nouă; 
IOSAFAT – Dumnezeu judecă, El face dreptate, El ne scrie în Cartea Vieții, cînd suntem născuți din nou; 
SEIA – gîndirea dreaptă, corectă – El ne vrea să fim principiali, să cunoaștem și să trăim Adevărul pur, care n-are nevoie de dovezi; 
ȚADOC și ABIATAR – să fim drepți, corecți, integri și să facem lucruri frumoase, neobișnuite pentru Domnul;
Și în aceste vremuri de pe urmă să fim IRA – veghetori ,,că nu știm ziua și ceasul cînd vine Domnul” – Mirele nostru.

Să răspîndim Lumină în această lume întunecată de păcat și fărdelege și așa să fim niște slujbași, nu pentru David, ci pentru Domnul Isus – Regele Regilor și Împăratul împăraților.           

A M I N

Categories: Amintiri cu sfinti, Studiu biblic