[Daniel Azimioară – Predică ținută în limba engleză pe 18 iunie 2023 la Sun Ridge Church, Warner Springs, California.]

Infinit (Partea 1)

Mill Creek Fault este estimată de geologi ca fiind o falie laterală dreaptă cu o lungime de aproximativ 80 km. Face parte din renumita și alarmanta San Andreas Fault, care se întinde de la nord la sud prin statul California pe aproximativ 1.200 km. După cât se cunoaște astăzi, această falie face parte din delimitarea plăcii tectonice a Pacificului cu cea a Americii de Nord. Cine ar avea capacitatea să vizualizeze o ruptură atât de colosală în scoarța terestră, care a deplasat și a dezaliniat drastic munți, văi și râuri? Nu este de mirare că, California este țara cutremurelor!

Ceea ce vedeți în videoclipul meu este produsul acestei falii prin care, in zilele noastre, curge Mill Creek. Fiind o regiune tectonică extrem de activă, aceasta este o zonă cu risc de alunecări de teren, iar bolovanii uriași care sunt peste tot sunt migmatite care au fost purtate la vale de avalanșe. Diametrul lor variază până la 2 metri sau mai mult!

Aici, este atât de ușor să îți uzezi bocancii de drumeție! Am experimentat asta în timpul multor drumeții în timp ce săream printre bolovani și tot felul de fragmente de rocă! Dar dacă vă plac rocile metamorfice compuse din cuarț, feldspat și mică împodobite cu benzi frumoase, aici este locul unde trebuie să mergi! Prin valea îngustă, pârâul sare în susur melodios și liniștitor prin acest imperiu al bolovanilor, în timp ce munții din jur, misterioși, sălbatici și abrupți, se ridică în jurul tău. Mărimea lor este impunătoare, pădurile ancestrale abundă cu umbra deasă a uriașilor săi străjeri, iar stâncile dezolante mușcate de vânt, cu bolovani care alunecă pe pereții abrupți sunt dulcea casă a oilor de munte bighorn. Jos, în vale, prin verdele luxuriant mișună animale sălbatice, iar urșii apar brusc din desișul pădurilor. După ultima mea drumeție, când deja se întunecase, mi-a sărit unul înainte ca să mă salute, dar eu eram deja la volanul mașinii mele. De-a lungul anilor, în drumețiile mele am întâlnit de mai multe ori urși, dar de data asta am fost uimit de puterea și viteza cu care acesta a pornit să urce coasta muntelui. Poate că îi era foame… Da, știu că urșii pot fi periculoși și că nu vrei să întâlnești un grizzly sau unul brun, pentru că situația poate deveni neplăcută, dacă nu chiar fatală! Iar acești urși nu sunt ca cei obișnuiți să stea la marginea drumurilor cerșind mâncare, ci sunt adevărați urși de munte care știu să se descurce singuri.

În înălțimile cerului nopții stelele strălucesc, suspinând în cântec sublim minunea și frumusețea Celui Preaînalt. Mă gândesc… ce trecătoare este natura acestei vieți temporale în comparație cu transcendența infinității eterne a Lui! Dincolo de atmosfera de întuneric și mister care învăluie lumea pieritoare, uimirea și admirația infinitului și a domniei eterne îmi inundă inima. Sunt prea mic, sunt cu adevărat minuscul, iar El este atât de înalt și infinit de măreț! Ce sunt gândurile mele, experiențele mele și emoțiile mele în fața vastității timpului și spațiului și a profunzimii eternității? Ce sunt ele în fața infinitului Său? Cât de prețios este pentru mine să știu că „prin harul Său, prin credință” (Efeseni 2:8) sunt un „copil al lui Dumnezeu”! Cât de prețios este pentru mine să știu că „Cel Preaînalt a cărui locuinţă este veşnică şi al cărui Nume este sfânt” este cu mine, așa cum este cu toți cei ce sunt „zdrobiți şi smeriți în duh” pe calea îngustă a acestei vieți care, cu siguranță, urcă spre gloria din vârf, pentru a fi întotdeauna cu El! Aleluia!

Înainte ca timpul să înceapă, Dumnezeu era. Înainte ca spațiul-timp să fie creat, Dumnezeu era. Înainte ca lumea să fie creată, Dumnezeu era. Dumnezeu, Cel etern-infinit, a creat „la început”! Geneza 1:1 spune: „la început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”! Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, „înainte” de Geneza 1:1, nu exista tot ce El a creat.

Fiind Dumnezeu, Domnul Isus este infinit și acest adevăr este esențial pentru mântuirea noastră! Pentru că El este infinit, păcatul nostru comis în timp împotriva Lui este o ofensă infinită! Am păcătuit împotriva Celui infinit! De aceea, pentru a ispăși această ofensă, jertfa trebuie să fie infinită! Deoarece Numai Domnul Isus este capabil să ofere sacrificiul de valoare infinită pentru ofensa noastră infinită, și exact asta este ceea ce a făcut! Nu există mântuire în nimeni altcineva, ci doar „în El”, și aceasta este „prin har, prin credință” în Cel ce a înfăptuit acest sacrificiu infinit pentru păcatele noastre!

Totul în ceea ce privește mântuirea noastră are infinitul în ea! Noi toți cei care suntem mântuiți trebuie să declarăm și să spunem din toată inima împreună cu apostolul Pavel: „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” (1 Timotei 1:17).

Dacă acest lucru vă interesează, puteți citi mai mult în cea de a doua predică a mea din seria „Atribute ale lui Dumnezeu”. Doresc să fiți binecuvântați. Amin.

Atribute ale lui Dumnezeu (Partea 2)

Infinit (Partea 1)

Pentru că astăzi celebrăm „Ziua Tatălui”, să medităm pe scurt în lumina Cuvântului despre Cel care este Tatăl nostru veșnic. 1 Ioan 3:1 spune: „Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El.” Dumnezeu este Tatăl nostru, al tuturor celor care suntem copiii Săi, Tatăl ne iubește, El și-a revărsat iubirea asupra noastră, iar măsura iubirii Sale pentru noi este eternă! Prin Domnul Isus Hristos primim iubirea Tatălui și suntem numiți „copii ai lui Dumnezeu”! Amin.

Dumnezeu ne dă dreptul de a deveni copii ai lui Dumnezeu fiecăruia dintre noi care, prin credință, L-am primit pe Hristos ca Domn și Mântuitor. Ioan 1:12 spune: „tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să devină copii ai lui Dumnezeu”. Ca fii ai Săi, Îl recunoaștem ca Tată al nostru, deoarece avem o cunoaștere relațională și experiențială a lui Dumnezeu. Ne punem încrederea și credința în El, care ne iubește, ne hrănește și ne protejează, așa cum face un tată adevărat. Ne bucurăm de toate drepturile și privilegiile pe care le implică filiația noastră, pentru că am ajuns să-L cunoaștem ca Tată al nostru. Nu există o altă persoană mai importantă pe care să o cunoaștem decât Tatăl nostru care ne iubește cu iubire veșnică, oferindu-ne viață veșnică. Domnul Isus Însuși ne spune că viața veșnică nu este doar o perioadă nesfârșită de timp; este o relație: „Și viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17:3).

Fără autoritatea Cuvântului Său, orice încercare de a cunoaște perfecțiunile infinite ale lui Dumnezeu nu sunt decât o pură speculație, o greșeală perpetuă. Lipsa de supunere înaintea Cuvântului lui Dumnezeu îi face pe toți să-și creeze propriile imagini false despre Dumnezeu, să urmărească și să se închine la lucruri false și să persiste în a trăi contrar voinței Sale.

Psalmul 145:3 spune: „Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă. Măreţia Lui nu are margini”! În El este splendoarea infinită a întregii măreții, iar astăzi vom căuta să ne concentrăm asupra atributului infinității Sale. Corul de laudă al inimilor noastre înaintea măreției Sale infinite nu poate fi niciodată prea mult. 1 Împarati 8:27 spune: „Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă”! Dacă este așa, cum Îl putem înțelege cu mintea noastră? Într-adevăr, înțelegerea noastră este deficitară… Nu-L putem înțelege pe Dumnezeu, deoarece nu-L putem cuprinde în infinitatea Sa. Putem crede că, teoretic, înțelegem într-o oarecare măsură unele dintre infiniturile matematice, dar pe El nu-L putem înțelege. El este Cel care umple eternitatea din veșnicie în veșnicie. Putem să ne dăm seama de acest adevăr în toată profunzimea sa infinită cu mințile noastre finite? Putem înțelege acest adevăr despre Cel care este de neînțeles? Isaia 40:28 afirmă că „priceperea Lui nu poate fi pătrunsă”, ceea ce înseamnă că Dumnezeu nu poate fi înțeles de înțelepciunea umană. Cea mai adâncă putere mentală a noastră nu poate pătrunde în atributele Sale infinite, iar mințile noastre finite nu-L pot descoperi așa cum este El cu adevărat.

O persoană care este moartă în păcatele sale poate crede că Îi va putea pune lui Dumnezeu câteva întrebări dificile atunci când va apărea în fața Lui în ziua judecății: „Doamne, de ce ai făcut acest lucru și de ce ai făcut acel lucru? De ce ai permis ca toate aceste lucruri îngrozitoare să se întâmple în viața mea și în întreaga lume?” Dar în fața Lui, toate argumentele noastre finite cad și pier ca muștele. Nimic finit nu poate sta în picioare împotriva Celui care este infinit! Nimic finit nu poate înțelege modul în care infinitatea Sa se extinde și este o parte eternă de nezdruncinat pentru fiecare dintre atributele Sale infinite!

Logica noastră pune limite tuturor lucrurilor, iar conceptul nostru de infinit este zădărnicit. Dumnezeu a declarat în Isaia 55:8-9: „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.” Dumnezeu nu este limitat de spațiul-timp și de materia pe care le-a creat. El nu este limitat nici măcar de cerul însuși! Nimic nu-L poate limita, pentru că El „este peste toate și prin toate și în toate”, exact așa cum afirmă Pavel în Efeseni 4:6. Ce înseamnă acest lucru?

În primul rând, înseamnă că Dumnezeu „este peste toate” deoarece El este Suveranul suprem peste întreaga creație.

În al doilea rând, El este „prin toate”, deoarece acționează prin toate și prin toți pentru a-și îndeplini toate scopurile „după buna plăcere a voii Sale” (Efeseni 1:5).

În al treilea rând, El este „în toate”, întrucât locuiește prin Duhul Său în noi toți cei credincioși și, de asemenea, întrucât este prezent în toate locurile în același timp.

Înainte ca timpul să înceapă, Dumnezeu era. Înainte ca spațiul-timp să fie creat, Dumnezeu era. Înainte ca lumea să fie creată, Dumnezeu era. Dumnezeu, Cel etern infinit, a creat „începutul”! Geneza 1:1 spune: „la început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul”! Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că, „înainte” de Geneza 1:1, nu existau ceruri și nici pământ. Anterior, nu a existat o creație astfel încât Dumnezeu să creeze „cerurile și pământul” din elemente de construcție preexistente. Dumnezeu le-a creat pur și simplu chemându-le: „’Să fie lumină’ și a fost lumină… ‘Să fie o întindere în mijlocul apelor și să separe apele de ape’… ‘Apele de sub ceruri să fie adunate într-un singur loc și să apară uscatul’… ‘Să dea pământul vegetaţie: plante care să facă sămânţă şi pomi fructiferi care să dea rod cu sămânţă în el, potrivit soiului lor’” (Geneza 1:3,6,9,11). Iar Exodul 20:11 spune: „În șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, marea și tot ce este în ele.” Cum a putut El să facă toate acestea? Există un singur răspuns: „El este Dumnezeu! El este infinit în toate atributele Sale!”

După cum putem vedea încă de la început, fiecare Persoană a Trinității, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, a participat la creația inițială, la fel cum a participat și la lucrarea răscumpărării noastre. Acest lucru devine foarte evident în ceea ce privește crearea omului – coroana creației, așa cum este prezentată în Geneza 1:25: „Atunci Dumnezeu [Elohim, plural] a zis: ”Să facem [plural] om după chipul [plural] Nostru…”

În Coloseni 1:16, apostolul Pavel oferă o explicație suplimentară cu privire la modul în care Dumnezeu a creat „toate lucrurile”. El le-a creat prin Domnul Isus Hristos: „Căci prin El [in original ‘ἐν αὐτῷ’: ‘de EL’ sau ‘în El’] au fost create toate lucrurile, în cer și pe pământ, vizibile și invizibile, fie tronuri, fie stăpâniri, fie dregătorii, fie autorități – toate lucrurile au fost create prin El și pentru El.” Acest verset explică cât se poate de clar că „toate lucrurile au fost create” prin Domnul Isus Hristos! „Toate lucrurile” înseamnă absolut totul, după cum explică în continuare apostolul Pavel. Aici sunt prezentate trei aspecte foarte importante referitoare la Domnul Isus ca Creator.

În primul rând, „toate lucrurile” au fost create „de El [Isus]”, lucrurile din cer și lucrurile de pe pământ, lucrurile vizibile cu ochii noștri și lucrurile care nu sunt vizibile. Să ne gândim la semnificația afirmației: „’De EL’ sau ‘în El’ au fost create toate lucrurile”. Aceasta înseamnă că El a avut întregul concept asupra ceea ce trebuia să creeze. Numai El este Arhitectul Creației! Și, de asemenea, înseamnă că El a avut toată puterea necesară pentru a crea tot ceea ce există „ex nihilo” – din nimic preexistent! Noi, oamenii, nu putem înțelege acest lucru! Noi, ca oameni, putem fi într-adevăr foarte creativi, dar ne este imposibil să creăm „ex nihilo”. Și, strict vorbind, nici măcar nu putem crea, putem doar combina diferite părți sau elemente ale creației. Fără aceste părți sau elemente deja existente, nu putem face nimic. Numai Dumnezeu poate crea „ex nihilo”, iar însuși faptul că „’De El’ sau ‘în El’ au fost create toate lucrurile,” este una dintre numeroasele dovezi irefutabile că Isus este Dumnezeu. Câtă putere este necesară pentru a crea din nimic tot ceea ce există? Această putere este atât de mare încât nu poate fi înțeleasă de mințile noastre umane, dar aceasta este puterea de a crea pe care Domnul Isus o are în Ființa Sa. Puterea Sa de Creator este infinită și El nu o poate epuiza niciodată!

În al doilea rând, același verset afirmă că „toate lucrurile au fost create prin El”. Aceeași afirmație se găsește și în Ioan 1:1-3: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El şi nici un lucru care a fost făcut n-a fost făcut fără El.” De asemenea, Evrei 1:2 afirmă că Hristos, Fiul, este Cel „prin care [Tatăl] a făcut veacurile”! Hristos este Persoana din Divinitate prin care a fost realizat actul creației!

În al treilea rând, același verset afirmă în plus că „toate lucrurile au fost create pentru El”. Aceasta este din nou o afirmație foarte precisă și nimeni nu o poate răstălmăci. Domnul Isus Hristos este Cel pentru care au fost create toate lucrurile! „Pentru El” înseamnă pentru El în fiecare aspect al ființei Sale și în fiecare scop al inimii Sale. El este scopul și sfârșitul, precum și începutul. În Apocalipsa 22:13 El Însuși a declarat: „Eu sunt Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul”. Amin.

În ceea ce privește creația, aceasta înseamnă că Domnul Isus, care este începutul creației, este și sfârșitul creației, iar Cel care a creat „toate lucrurile” este același care va trage cortina sfârșitului peste scena timpului. În primul verset al Genezei, Domnul Isus Hristos este prezent. Apoi, până la ultimul verset din Apocalipsa, Domnul Isus Hristos este prezent!

Ceea ce a declarat El în Apocalipsa 22:13 este, de asemenea, o declarație sigură a eternității Sale, a faptului că El este Dumnezeu! Dumnezeu Însuși declară despre Sine în Isaia 44:6: „Eu sunt cel dintâi și Eu sunt cel de pe urmă și afară de Mine nu este Dumnezeu.” Iar în Isaia 48:12 Dumnezeu declară: „Eu sunt Acela! Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă!” Așadar, atunci când Domnul Isus declară că El este „Alfa și Omega, Cel dintâi și Cel de pe urmă, Începutul și Sfârșitul”, El își declară natura Sa eternă ca a doua Persoană a unicei și singurei Dumnezeiri. Acest lucru este echivalent cu a spune că El a existat întotdeauna și va exista întotdeauna. Într-adevăr, ca Dumnezeu întrupat, Domnul Isus a intrat în lumea noastră și a trăit ca noi, dar El este din veșnicie în veșnicie și nu are început și nici nu va avea sfârșit! Timpul, precum și spațiul și materia sunt doar părți esențiale ale creației Sale, iar El nu este legat în niciun fel de acestea. El are exact aceeași natură ca Tatăl, deoarece „El este strălucirea slavei lui Dumnezeu și amprenta exactă a naturii Sale și El susține universul prin cuvântul puterii Sale” (Evrei 1:3).

În ceea ce privește faptul că Isus Hristos este „Alfa și Omega”, un lucru pe care îl iubesc și îl apreciez cel mai mult este că El este „autorul și desăvârșitorul” credinței mele (Evrei 12:2) și mă pot încrede personal în El pentru acest fapt! Ce m-aș face și ce aș fi fără El? Nu poate exista decât un singur răspuns la această întrebare: „Nu aș putea face nimic și aș fi condamnat pentru totdeauna”! Așadar, noi toți cei care suntem credincioși adevărați să-L lăudăm pe Cel care este „autorul și desăvârșitorul” credinței noastre! Amin!

Domnul Isus merită toate laudele noastre, pentru că orice lucru pe care îl începe, El îl duce la bun sfârșit! Nu este minunat că El nu renunță niciodată, lăsând lucrurile neterminate? El nu spune: „Am terminat cu tine, ești prea mult pentru Mine… Ești prea ticălos pentru Mine…” Fiind Dumnezeu și fiind „Tatăl nostru veșnic” (Isaia 9:5), El nu poate face asta. El ne corectează pe fiecare dintre noi, care suntem ai Lui, în orice mod pe care îl consideră necesar și întotdeauna Își duce la bun sfârșit scopurile în fiecare dintre noi! El este „totul în totul” al mântuirii tuturor celor care suntem ai Săi, de la justificarea noastră înaintea Tatălui până la sfințirea noastră finală în glorie.

Deci, din nou, ce înseamnă că „toate lucrurile au fost create pentru El”? Înseamnă că întreaga creație este lucrarea Sa exclusivă, făcută „de El” și „prin El” și, mai ales, „pentru El”, dar aceasta nu este tot! Dincolo de aceasta, „pentru El” înseamnă că „toate lucrurile” au fost create pentru fiecare realizare finală prevăzută de El în înțelepciunea și iubirea Sa infinită! Într-adevăr, după cum am văzut, Creația are un scop și un țel, iar acesta este „pentru El”.

„Toate lucrurile” au fost create “de El, prin El și pentru El,” iar în Coloseni 1:17, Pavel adaugă că “El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El”. Învățătorii falși susțin că Isus este într-adevăr proeminent, dar nu cel mai important, însă apostolul Pavel afirmă că „El este mai înainte de toate lucrurile”, iar aceasta nu poate însemna decât că El a existat înainte ca orice lucru să fie creat și totodată El este deasupra tuturor lucrurilor. Și, din nou, cine poate exista înaintea întregii creații în afară de Dumnezeu? Este exact ceea ce afirmă Pavel când spune că „Hristos este chipul vizibil al Dumnezeului invizibil” (Coloseni 1:15) și „în El a binevoit să locuiască toată plinătatea lui Dumnezeu” (Coloseni 1:19). „El este înaintea tuturor lucrurilor” și, de asemenea, El cuprinde toate lucrurile, pentru că „în El toate lucrurile țin împreună”! Iar Evrei 1:3 spune că „El susține universul prin Cuvântul puterii Sale”. Ne dăm seama că fără El care „ține împreună toate lucrurile” în orice moment, nimic nu ar funcționa, ci totul ar fi într-o asemenea ruină încât ar fi scos instantaneu din existență? Toate lucrurile se țin împreună doar pentru că El este Susținătorul care le susține „prin Cuvântul puterii Sale”! Amin.

Fiind Dumnezeu, Isus este infinit și acest adevăr este esențial pentru mântuirea noastră! Pentru că El este infinit, păcatul nostru comis împotriva Lui în timp este o ofensă infinită! Am păcătuit împotriva Celui infinit! Ne dăm seama de gravitatea acestei ofense infinite împotriva lui Dumnezeu care este păcatul? De aceea, pentru a ispăși această ofensă, jertfa trebuie să fie infinită! Numai El este capabil să ofere sacrificiul de valoare infinită pentru ofensa noastră infinită, iar acest lucru este exact ceea ce a și făcut! Nu există mântuire în nimeni altcineva, ci doar „în El”, și aceasta este „prin har, prin credință” (Efeseni 2:8) în sacrificiul Său infinit de complet pentru păcatele noastre!

Totul în ceea ce privește mântuirea noastră are infinitul în ea! „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său” (Efeseni 1:7). „Răscumpărarea” noastră, „iertarea păcatelor noastre”, este potrivit „bogăţiilor harului Său”, iar „bogăţiile harului Său” nu pot fi decât infinite! Suntem cu toții înmărmuriți în fața răscumpărării infinite pe care o avem „în El, prin sângele Său”? Cu siguranță suntem dacă suntem răscumpărați „prin sângele Său”! Niciunul dintre noi și nicio ființă umană nu este în stare să facă nimic pentru a merita măcar o fracțiune infinitezimală din harul Său infinit de bogat! Și acesta este motivul absolut pentru care nimeni nu poate merita vreodată harul lui Dumnezeu prin propriile sale fapte.

Prin propriile sale fapte meritorii, nicio ființă umană nu este mântuită! Pe lângă faptul că este un afront și o insultă directă la adresa perfecțiunii infinite a lucrării Domnului Hristos pentru noi, acest lucru este imposibil! Evanghelia bazată pe fapte este o Evanghelie falsă! Ea nu mântuiește! Evanghelia credinței plus fapte este, de asemenea, o Evanghelie falsă! Așa cum spune Pavel în Romani 11:6, „dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte, pentru că altfel harul n-ar mai fi har”! Pavel a explicat acest lucru atât de clar încât oricine vrea să înțeleagă adevărul a ceea ce spune el, ar înțelege! Suntem mântuiți și Îl vom lăuda pe Dumnezeu pentru totdeauna pentru mântuirea noastră doar pentru faptul că, așa cum spune Pavel în Romani 3:24, „suntem justificați în mod gratuit prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Isus Hristos”! Aleluia! Amin.

Fiind Dumnezeu, Domnul Isus are autoritate asupra creației, asupra Bisericii, asupra morții și, în cele din urmă, El este suprem „în toate”. Este exact ceea ce spune Coloseni 1:18: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietate”. Onoarea supremației Îi aparține pe baza a ceea ce este El și a ceea ce a făcut, astfel încât „în toate” El va avea preeminență totală. Iar acum, întrucât suntem credincioși, ne putem închina Lui „în Duh și adevăr” (Ioan 4:24), trăindu-ne viața în ascultare de Cuvântul Său. Numai în acest fel El poate avea preeminență deplină în viața noastră! Iar atunci când ne supunem Lui și ne închinăm Lui, unul dintre lucrurile pe care trebuie să le realizăm este că ne închinăm Celui care este infinit în toate perfecțiunile Sale!

Așa cum am spus în mesajul anterior, Dumnezeu Însuși vrea să fie cunoscut de noi. Dacă nu ar vrea, nu ni S-ar fi revelat în atât de multe feluri! Ne dăm seama că „Dumnezeu nu este departe de fiecare dintre noi” (Faptele apostolilor 17:27)? Îl cunoaștem, Îl credem și am primit darul mântuirii pe care El l-a oferit pentru noi? Creștem noi în cunoaștere și ne conformăm chipului Său studiind Cuvântul Său și mergând în ascultare față de el? Fie ca acest lucru să fie așa pentru noi toți, astfel încât să putem declara și spune din toată inima, împreună cu apostolul Pavel: „A Împăratului veşniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu, să fie cinstea şi slava în vecii vecilor! Amin.” (1 Timotei 1:17). Amin.

Avem un Tată veșnic infinit de iubitor! La mulți ani de “Ziua Tatălui”!

Binecuvântările Domnului,

Daniel

Categories: Teologice