(Vă supun atenției un fragment din cartea „Chemarea începuturilor“, studii în cartea Genezei, în curs de apariție).
În capitolul unu din Geneza, bărbatul și femeia sunt egali în demnitate și în destin. Le fel vor fi egali și în depravitatea de după cădere. Amândoi sunt la fel de creați „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu“. În capitolul doi din Geneza, Adam și Eva apar deosebiți în poziție și funcționalitate. Există patru caracteristici ale femeii care vor fi preluate întocmai de Noul Testament în 1 Corinteni 11:8-9:
I. Femeia a fost luată „din bărbat“. Ea își trage existența din el. Eva n-a fost făcută din țărână, ci a fost „scoasă“ din Adam! Este fundamental să înțelegem că „tot“ ce era în Eva a fost la început în Adam. Dumnezeu a ales să o facă pe Eva „din coasta lui Adam“. Îmaginați-vă un cerc cu multe puncte care sunt elemente „A“ și „E“. Când a despărțit-o pe Eva din Adam, Dumnezeu a creat două cercuri, plasând majoritatea elementelor „A“ în cercul lui Adam și majoritatea elementelor „E“ în cercul lui Eva. Am spus „majoritatea“, nu totalitatea lor. În cercul lui Adam au mai rămas elemente „e“ și în cercul Evei au fost preluate și elemente „a“. Asta i-a făcut pe cei doi să nu fie total deosebiți, ci compatibili. Mai mult, la căsătorie, când unitatea celor doi se reface într-un singur trup, femeia și bărbatul au capacitatea extraordinară de a se modela unul după celălalt. Dacă bărbatul este o personalitate puternică, femeia îi devine un partener foarte feminin. Dacă bărbatul este slab ca personalitate masculină, femeia are în ea elemente care să-i înlesnească să devină mai masculină și să conducă familia în anumite limite. Acesta este sensul în care femeia este „un ajutor potrivit“ pentru bărbat. În plus, când unul din soți moare, celălalt, rămas văduv, are capacitatea să fie pentru copii „și tată și mamă“. Este o rânduire divină extraordinar de înțeleaptă.

Necazul este însă că, știind și el toate acestea, Satan a adus pe lume „homosexualitatea“. El se apropie de băieți și fete ca să le pervertească natura sexuală și să-i arunce în haos. La vârsta maturizării, el îi spune unui băiat: „Tu ai înclinații feminine. Ar fi trebuit să fii femeie. De fapt, ești o femeie prizonieră într-un trup de bărbat!“ Unei fete îi spune: „Tu ești de fapt un băiat! Ai personalitatea unui bărbat, îți place să domini, să stăpânești, să conduci. Te poți descurca singură, n-ai nevoie să te facă un bărbat fericită. Mai degrabă ai putea face tu pe cineva fericită. Ești de fapt un bărbat prizonier într-un trup de femeie!“ Acesta este raționamentul după care există azi „LBTQ“ și toate celelalte forme de perversiune de gen. Satan a creiat un topogan al „sexului fluid“ pe care fiecare individ poate aluneca de la un gen la altul. Obrăznicia lui Satan se apropie până și la oameni căsătoriți care au deja copii împreună, convingându-i că, de fapt, ei au alte orientări sexuale …
2. Femeia a fost făcută „după bărbatul ei“. De aceea el va purta responsabilitatea și privilegiile „întâiului născut“ (nu va fi vorba niciodată de „cea întâi născută!“). Semnificația deplină a acestui adevăr se va vedea clar în capitolul trei din Geneza, unde Adam este socotit responsabil de ceea ce a făcut Eva. El este tras la răspundere.
3. Femeia a fost făcută „pentru bărbat“. Istoric, Adam a avut o meserie înainte de a avea o nevastă! Bărbatul este astfel făcut primordial să se împlinească prin lucrul pe care-l îndeplinește, în timp ce femeia este făcută să se împlinească prin calitatea relațiilor pe care le întreține. Adam a numit-o pe nevasta lui „Eva“, manifestându-și astfel dreptul de autoritate, familia nu lucrează ca o „democrație“! Cum ar fi putut fucționa așa ceva atâta timp cât nu erau decât ei doi și fiecare ar fi avut un singur vot! Familia este un parteneriat, în care bărbatul are responsabilitatea finală care derivă din autoritatea poziției în care l-a așezat Dumnezeu. În acest parteneriat al familiei au apărut câteva lucruri care sunt și astăzi fundamentale pentru funcționarea sănătoasă a familiei
4. Dumnezeu a creat omul pentru împlinire prin contopirea trupească între bărbat și femeie. Aceasta nu este neapărat pentru procreere, ci pentru părtășie. Lucrul acesta a fost calificat de Dumnezeu ca „bun“, chiar “foarte bun“.
Parteneriatul dintre bărbat și femeie a fost definit ca monogamie, unirea dintre un singur bărbat și o singură femeie. Parteneriatul dintre bărbat și femeie presupune „lăsarea“ și „lipirea“, două jumătăți, una socială, cealaltă fizică. Fără una din aceste două jumătăți nu există căsătorie. Din acest motiv, actul sexual exercitat în afara recunoașterii sociale nu este căsătorie, ci curvie. Nici recunoaștera socială fără consumarea fizică a trăirii împreună nu poate fi considerată căsătorie. Unirea relației dintre cei doi este prioritară asupra tuturor celorlalte relații sociale. Dacă această calitate ar fi respectată, nu ar mai exista azi așa de multe glume despre soacră și socrii. Soțul și soția trebuie să se plaseze reciproc deasupra tuturor celorlalte relații de parteneriat cu alte persoane din viața lor, chiar și deasupra relațiilor cu copiii lor. Adam și Eva au fost fără nici un ascunziș unul față de altul, o totală sinceritate și accesibilitate unul față de celălalt.
Categories: Raspunsuri la intrebari, Studiu biblic
Leave a comment