Avem în față o farsă. Americanii o numesc „a case of mistaken identity“ (situația în care cineva se dă drept altul sau cineva este luat drept altul). Nu mai știu care este termenul în limba română, dar sper că înțelegeți situația.

Mult cunoscuta pildă cu samariteanul milostiv este o perlă de dialog între Marele Învățător și un „învățător al Legii“ (vă las pe voi să identificați cine purta pe nedrept acest nume).

Întâlnirea descrisă aici a fost studiată pe multe paliere de învățătură. Eu vă propun unul la care nu v-ați gândit poate până acum. Pățania este ca într-un carnaval în care oamenii poartă măști care le ascund adevărata identitate și le permit să se dea drept un altul.

Meditația mea pleacă de la întrebarea pusă în text: „Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Luca 10:25).

Știind tot ceea ce știm noi astăzi, răspunsul pe care trebuia să il dea Domnul Isus ar fi fost acesta: „Eu sunt viața veșnică! Crede în Mine și o vei avea“; asta conform cu definiția din Ioan 17:1-3

„Tată, a sosit ceasul! Proslăveşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te proslăvească pe Tine, după cum I-ai dat putere peste orice făptură, ca să dea viaţa veşnică tuturor acelora pe care I i-ai dat Tu. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu.“

Isus din Nazaret nu face însă așa. Oare de ce?

Spre surprinderea mea, Domnul nu i se descoperă acestui om, ci-i spune o întâmplare ciudată cu personaje care poartă identități greșite, iar în final îl trimite acolo de unde venise, în totala lui neputință. „Du-te și fă și tu la fel“ este examenul suprem pentru un „învățător al Legii“, care-i învăța pe alții, dar nu-și trăia el însuși învățătura.

Pilda data de Marele Învățător vorbește despre un preot care nu este preot, despre un levit care nu este levit și despre un disprețuit de samaritean de la care nu te așteptai să facă ceea ce a făcut.

 Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” 
Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” 
El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi”.
„Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţa veşnică”. 
Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: „Şi cine este aproapele meu?” 
Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot şi, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea şi el prin locul acela şi, când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin, apoi, l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. 
A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: ,,Ai grijă de el, şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere“. 
Care dintre aceştia trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tâlhari?” 
„Cel ce şi-a făcut milă cu el”, a răspuns învăţătorul Legii. 
„Du-te de fă şi tu la fel”, i-a zis Isus. (Luca 10:25-37).

Situația relatată de Isus nu este reală. Este un „construct“, o pildă construită într-un anumit mod pentru a da pe față o anumită situație.

Omul căzut între tâlhari reprezintă examenul pe care-l dau celelalte trei personaje ale pildei. Preotul, spre surprinderea noastră, „trece pe alături“ și nu oferă nici un ajutor. Levitul trece și el tot „pe alături“. Amândoi se dovedesc purtători jalnici de măști religioase, oameni ai aparențelor, lipsiți însă de orice fel de omenie.

Singurul care procedează așa cum trebuie este samariteanul milostiv, omul pe care iudeii așezaseră însă masca disprețuită a prejudiciilor și a dușmăniei lor. Observați că întrebat care dintre cei trei a dat dovadă că este aproapele celui căzut între tâlhari, ipocritul învățătorul al Legii nu poate așeza pe buzele lui „sfinte“ cuvântul „samariteanul“, ci-l numește doar „cel căruia i s-a făcut milă de el“.

Într-un teatru japonez Kabuki, preotul și levitul ar purta astfel de măști:

Samariteanul ar purta masca disprețuitului neatrăgător:

Farsa din textul acesta se sfârșește trist, chiar tragic. Isus nu-și devoalează adevărată identitate. Ipocritul purtător al măștii de „Învățător al Legii“ este trimis „la plimbare“ cu un îndemn care marchează mai mult refuzul decât rezolvarea: „Du-te și fă și tu la fel.“ El s-a apropiat de Isus din Nazaret doar „ca să-L ispitească“. Un astfel de om nu merită mai mult decât a primit, și a plecat din această întâlnire cu mâna goală.

Și când te gândești că, asemeni multor altora, a avut șansa să stea față în față cu „Samariteanul disprețuit“, care venise să aducă oamenilor „viața veșnică“ …

Categories: Studiu biblic

Tags: Daniel Branzai